Estonia a comasat administrațiile locale mici în 2017, pornind de la un prag de 5.000 de locuitori, asemănător unuia dintre scenariile discutate acum de PSD. Numărul primăriilor a scăzut de la 213 la 79, iar personalul s-a redus cu aproximativ 10–15%, în principal în funcțiile de sprijin administrativ, potrivit OECD. Evaluările ulterioare arată însă că rezultatele pentru comunități au depins în primul rând de organizarea serviciilor, de specialiștii disponibili și de finanțare.
Cazul Estoniei este relevant mai ales pentru discuția despre comunele mici. Dragoș Benea, coordonatorul grupului de lucru al PSD, spune că pentru România, sunt analizate praguri de 1.500, 3.000 și 5.000 de locuitori.
- PSD pregătește comasarea comunelor sub 3.000 de locuitori și a orașelor mici. Reforma ar putea afecta 18.000 de aleși locali. Fără referendum
- Dacă se aplică reforma PSD, ar dispărea 26 de județe! Cum ar arăta harta României
Estonia avea o problemă familiară: înaintea reformei, jumătate dintre administrațiile locale deserveau comunități cu mai puțin de 2.000 de locuitori. Populația îmbătrânea, iar primăriile mici aveau dificultăți să asigure servicii sociale, să atragă specialiști și să întrețină infrastructura, potrivit ministerului responsabil de administrația locală.
Etapa decisivă a reformei a durat aproximativ doi ani. Guvernul instalat în 2015 și-a asumat reorganizarea până la alegerile locale din 2017. Legea a fost adoptată în iunie 2016, iar noile administrații au fost constituite în urma scrutinului din toamna anului următor. Procesul venea însă după ani de dezbateri și încercări de încurajare a unirilor voluntare.
Mai întâi, autoritățile locale au avut posibilitatea să negocieze comasările și să depună solicitările până la 1 ianuarie 2017. Ulterior, guvernul a intervenit pentru administrațiile care nu îndeplineau criteriile și nu beneficiau de excepții.
Pragul de 5.000 de locuitori avea excepții. Legea permitea, în anumite condiții, administrații cu minimum 3.500 de locuitori, în teritorii întinse și slab populate. Existau derogări și pentru insule, precum și pentru anumite comunități de frontieră cu legături istorice, culturale și geografice.
Consultarea locuitorilor era obligatorie, inclusiv pentru comasările inițiate de guvern. Rezultatul nu era însă obligatoriu pentru cei care luau decizia. Autoritățile centrale puteau continua reorganizarea, chiar dacă populația se împotrivea, după examinarea argumentelor locale.
În varianta propusă de PSD pentru România, potrivit lui Benea, se dorește evitarea referendumurilor locale, prin modificarea legislației. Însă experiența estoniană arată că o consultare obligatorie poate exista, fără ca rezultatul ei să blocheze automat reforma. Dar luând în calcul că rezultatul referendumurilor ar putea fi relevant pentru luarea unor decizii mai bune.
Statul a pus bani în comasări. Pentru unirile voluntare, sprijinul era calculat la 100 de euro pe locuitor, cu un minimum de 300.000 și un maximum de 800.000 de euro pentru fiecare administrație participantă. Statul oferea și consultanță, potrivit Ministerului Finanțelor din Estonia.
În perioada 2017–2019, subvențiile pentru comasări au însumat 65 de milioane de euro, dintre care 50 de milioane au fost folosite pentru investiții, arată raportul de evaluare realizat la cinci ani după reformă.
Reducerea personalului a fost însoțită de o specializare mai bună. O evaluare realizată de OECD în 2026 arată că numărul de angajați a scăzut cu circa 10–15%, în principal în activitățile de sprijin administrativ.
Administrațiile mai mari au putut angaja specialiști în domenii insuficient acoperite anterior: protecția copilului, informatică, gestionarea patrimoniului sau mediu. Raportul realizat la cinci ani de la demararea reformei constată însă că unele primării comasate continuau să aibă posturi esențiale neacoperite. Nici evoluția situației financiare nu era semnificativ diferită între administrațiile comasate și cele care rămăseseră separate.
Pentru locuitori, comasarea nu a însemnat dispariția tuturor serviciilor din apropiere. Un audit publicat în mai 2026 arată că numărul instituțiilor subordonate administrațiilor locale a scăzut de la 2.070, imediat după reformă, la 1.457 în mai 2025. Multe puncte de lucru au rămas însă deschise, sub o conducere comună.
De exemplu, în cazul bibliotecilor, în 91% dintre localitățile în care exista acces la o bibliotecă în 2016, acesta exista și în 2025. Dar unele spații au devenit centre care reunesc biblioteca, activitățile comunitare și serviciile pentru tineri.
În ceea ce privește economiile făcute, acestea au fost limitate. Majoritatea clădirilor au fost păstrate, iar vânzarea celor nefolosite s-a dovedit dificilă în zonele rurale. În 60% dintre cazurile analizate, costurile de administrare a clădirilor au crescut mai repede decât inflația, inclusiv din cauza evoluției prețului energiei.
Au existat și proceduri mai lente, și comunități care s-au simțit mai puțin ascultate. Auditul publicat în 2021, care a analizat în detaliu experiența a zece administrații locale, nu a identificat o deteriorare semnificativă a accesului la servicii în zonele îndepărtate studiate. A constatat însă proceduri mai îndelungate și, în unele comunități, o reprezentare mai slabă a intereselor locuitorilor.
„Nivelul serviciilor administrației locale nu depinde de locul în care se află biroul angajatului”, explica, la acel moment, auditorul general Janar Holm.
Totuși, locuitorii semnalau timpi mai mari pentru unele solicitări, inclusiv autorizații de construire sau finanțări pentru activități comunitare. Reprezentanții comunităților considerau că interesele lor erau mai slab reprezentate. În unele zone, dependența de administrațiile vecine pentru organizarea Educației chiar crescuse, contrar obiectivelor reformei.
Acestea sunt și temeri exprimate și de primarii și președinții de consilii județene care contestă propunerile PSD: accesul la servicii, reprezentarea comunităților și economiile reale. Experiența Estoniei oferă repere concrete pentru evaluarea viitorului proiect românesc. Astfel, este esențial de stabilit încă de la început ce servicii rămân în fiecare localitate, cine le asigură, cât costă reorganizarea și cum sunt implicați locuitorii în deciziile noii administrații.
Numărul final al comunelor sau județelor este doar o cifra. Pentru locuitori contează unde vor rezolva o problemă administrativă, cine va gestiona școala sau spitalul și ce resurse va avea noua autoritate. Pe scurt, dacă viața lor va fi mai ușoară și mai bună. (S.D.S.)
INFOBOX | Cine a mai făcut reforme administrative în regiune și cu ce rezultate
Mai multe foste țări comuniste au reorganizat administrația, folosind soluții diferite. Unele au comasat localități sau regiuni, altele au schimbat împărțirea atribuțiilor și a banilor între Guvern și autoritățile locale.
- Polonia, 1999: a trecut de la 49 la 16 regiuni, a reintrodus nivelul intermediar al districtelor și a transferat responsabilități către autoritățile locale. Evaluarea BERD leagă îmbunătățirea serviciilor de procesul mai amplu de descentralizare, de responsabilitățile transferate și de finanțare, nu doar de reducerea numărului de regiuni.
- Letonia, 2021: a trecut de la 119 la 43 de administrații locale, apoi la 42 în 2025. Potrivit OECD, primele rezultate ale evaluării indică o capacitate mai mare de planificare a investițiilor, de atragere a fondurilor europene și de modernizare a serviciilor. Aproape toate administrațiile au angajat și personal suplimentar pentru teritorii mai mari și atribuții noi. Evaluarea este încă în desfășurare, iar angajările nu stabilesc, singure, dacă numărul total de posturi a crescut sau a scăzut.
- Albania, 2015: a redus numărul administrațiilor locale de la 373 la 61. Într-un bilanț prezentat în 2024, autoritățile albaneze au raportat venituri proprii și investiții mai mari. Aceste evoluții nu pot fi atribuite exclusiv comasărilor: administrațiile au primit și responsabilități suplimentare, iar comparația acoperă aproape un deceniu.
- Ucraina, din 2014: a combinat comasarea comunităților cu transferul de bani și responsabilități către acestea. OECD a identificat progrese în capacitatea administrațiilor de a planifica, gestiona bugete și investi, dar și probleme rămase nerezolvate. Evaluarea privește în principal evoluțiile de dinaintea invaziei ruse la scară largă, din februarie 2022.
- Lituania, 2010: a desființat administrațiile guvernatorilor de județ și le-a redistribuit atribuțiile. Un audit publicat în 2011 a avertizat că economiile urmau să fie mai mici decât susținea Guvernul și că nu fuseseră evaluate suficient resursele necesare autorităților care preluau sarcinile.
- Ungaria, din 2010: a păstrat primarii și consiliile locale, dar a transferat către stat numeroase atribuții. Comunelor cu cel mult 2.000 de locuitori le-a impus organizarea unor birouri administrative comune, în condițiile prevăzute de lege. La începutul lui 2026 existau 700 de asemenea birouri, pentru 2.626 de localități. Reforma a inclus ghișee unice pentru cetățeni, însă Consiliul Europei a criticat în 2021 centralizarea și diminuarea autonomiei locale.
