Polonia și-a schimbat radical organizarea administrativă în 1999. A redus numărul regiunilor de la 49 la 16, iar 31 de orașe și-au pierdut statutul de reședință regională. Reforma a urmărit să creeze administrații mai puternice, capabile să gestioneze investiții și servicii publice. A provocat însă proteste și temeri că orașele mai mici vor pierde bani, instituții și influență.
Asemănări și diferențe cu experiența poloneză
Experiența poloneză este relevantă pentru discuția deschisă acum de PSD, care propune o amplă reformă administrativă, prin comasarea unor comune, orașe și chiar județe. Există însă o diferență esențială: Polonia a păstrat comunele și a reintrodus un nivel administrativ între acestea și regiunile mari. Reducerea numărului de regiuni a fost însoțită de o redistribuire a responsabilităților între autorități.
Cele 16 regiuni au primit un rol mai puternic în dezvoltare. Numite voievodate, acestea au devenit principalul nivel pentru planificarea dezvoltării regionale. Între ele și administrațiile locale au fost reintroduse districtele, numite powiat.
Pentru locuitori, împărțirea responsabilităților înseamnă, simplificat:
- Administrația locală, numită „gmina”, se ocupă de servicii apropiate de viața cotidiană: școli primare, transport local, spații publice și asistență socială.
- Districtul gestionează servicii care depășesc posibilitățile unei singure localități, precum licee, unele unități sanitare sau sprijinirea șomerilor.
- Regiunea coordonează strategia de dezvoltare și proiectele de interes regional.
„Trebuie să creăm un număr mic de voievodate mari, capabile să realizeze interesele noastre naționale strategice”, explica în 1998 premierul Jerzy Buzek, potrivit unei retrospective publicate de Președinția Poloniei. Argumentul său era că regiuni mai puternice ar putea susține inclusiv zonele rămase în urmă.
În România, discuția anunțată de PSD cuprinde și reducerea numărului administrațiilor locale. Dragoș Benea, coordonatorul grupului de lucru, a prezentat trei scenarii privind comunele cu mai puțin de 1.500, 3.000 sau 5.000 de locuitori. El a precizat că analiza va include și reconfigurarea județelor. Modelul polonez din 1999 nu a presupus o comasare generală a comunelor.
- PSD pregătește comasarea comunelor sub 3.000 de locuitori și a orașelor mici. Reforma ar putea afecta 18.000 de aleși locali. Fără referendum
- Dacă se aplică reforma PSD, ar dispărea 26 de județe! Cum ar arăta harta României
Între pregătirea reformei și schimbarea efectivă a hărții au trecut mai mulți ani. Lucrările legislative pentru revenirea la trei niveluri administrative și reducerea numărului de regiuni începuseră încă din 1993. Impulsul politic decisiv a venit după alegerile parlamentare din 1997.
Legea care a stabilit noua împărțire teritorială este din 24 iulie 1998, iar noua organizare a început să funcționeze la 1 ianuarie 1999. Au fost, așadar, aproximativ cinci luni între adoptarea acestei legi și aplicarea noii hărți, după ani de pregătire. Legea prevedea și evaluarea reorganizării până la sfârșitul anului 2000, cu posibilitatea unor corecții.
La noi, Dragoș Benea a spus că PSD vrea să finalizeze până în martie 2027 propunerile detaliate de reorganizare, în timp ce Sorin Grindeanu a cerut ca Guvernul să își angajeze răspunderea pe reformă tot până în martie 2027. Noua organizare ar urma să se aplice din 2028, ca să le lase timp actualilor primari să își încheie mandatele. Premierul Luca Niculescu s-a pronunțat evaziv, spunând că decizia privind procedura de adoptare va fi luată după consultări.
Harta Poloniei a fost modificată și în urma presiunii comunităților. Una dintre variantele inițiale prevedea numai 12 regiuni. La Opole, amenințarea pierderii statutului de reședință a mobilizat locuitori și lideri locali. Au fost organizate proteste, strângeri de semnături și un lanț uman pentru păstrarea regiunii, relatează publicația locală Czas na Opole. Opole s-a regăsit, în cele din urmă, pe harta celor 16 regiuni.
În alte două regiuni, funcțiile de reședință au fost împărțite între două orașe. La Bydgoszcz se află reprezentantul Guvernului, iar la Toruń adunarea regională aleasă. O împărțire similară există între Gorzów Wielkopolski și Zielona Góra. Astfel, noua organizare a permis păstrarea unor instituții importante în ambele centre.
Comparația este relevantă pentru disputele din România privind orașele care ar putea pierde instituții în urma comasării județelor. Deocamdată, însă, propunerea ca reorganizarea să se facă pe modelul curților de apel nu este acceptată nici măcar la nivel de PSD.
Evoluții și efecte ale reformei
Evaluările din Polonia identifică beneficii ale descentralizării, dar acestea nu pot fi atribuite exclusiv reducerii numărului de regiuni.
O analiză publicată de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare confirmă îmbunătățirea serviciilor publice și creșterea veniturilor locale. Transferul de responsabilități a făcut autoritățile locale mai importante în relația cu cetățenii și a contribuit la dezvoltarea capacității de folosire a fondurilor europene.
Aceste rezultate privesc însă un proces mai larg de organizare și modernizare, început în 1990. Proces care a inclus transferuri de instituții, patrimoniu, personal și resurse, precum și consolidarea administrațiilor. Astfel, beneficiile menționate nu sunt rezultatul simplei treceri de la 49 la 16 regiuni.
Pentru orașele care și-au pierdut statutul de reședință, rezultatele sunt mai nuanțate.
Cele mai multe orașe care au pierdut statutul de reședință regională au devenit mai puțin importante ca centre generatoare de locuri de muncă și servicii, în timp ce marile centre regionale și-au consolidat poziția. Aceasta este concluzia unui studiu publicat în 2024 în revista Sustainability, care compară situația din 1998 cu cea din 2019. Dintre cele 31 de foste reședințe, doar trei și-au întărit acest rol: Bielsko-Biała, Częstochowa și Słupsk.
Studiul nu stabilește însă cât din această schimbare a fost provocată de reorganizarea administrativă. Autorii arată că activitatea economică începuse să se concentreze în marile orașe încă dinaintea reformei. Transformările economiei poloneze și aderarea la UE au influențat, la rândul lor, dezvoltarea orașelor. Prin urmare, pierderea rolului regional al fostelor reședințe nu poate fi explicată doar prin dispariția instituțiilor administrative.
De asemenea, doi economiști au analizat dacă îndepărtarea de noul centru administrativ a afectat dezvoltarea localităților. Concluzia a fost că „Reforma nu a dus la o dezvoltare socio-economică mai lentă a localităților care au ajuns mai departe de noile centre administrative” (studiu IZA).
Pentru România, experiența poloneză este foarte utilă - pentru cei care chiar vor să facă o reformă bine fundamentată - deoarece arată că criterii de bază în realizarea reformei trebuie să fie atât cheltuielile administrației, cât și distribuția instituțiilor, a investițiilor și a serviciilor. Numărul final al județelor este doar o cifra. Pentru locuitori contează unde vor rezolva o problemă administrativă, cine va gestiona școala sau spitalul și ce resurse va avea noua autoritate. Pe scurt, dacă viața lor va fi mai ușoară și mai bună. (S.D.S.)
INFOBOX | Cine a mai făcut reformă administrativă în regiune și cu ce rezultate
Mai multe foste țări comuniste au reorganizat administrația, folosind soluții diferite. Unele au comasat localități sau regiuni, altele au schimbat împărțirea atribuțiilor și a banilor între Guvern și autoritățile locale.
- Estonia, 2017: a redus numărul administrațiilor locale de la 213 la 79, prin comasări voluntare și intervenția Guvernului. Potrivit OCDE, personalul s-a redus cu aproximativ 10–15%. Un audit din 2021 a constatat că, în cele zece administrații analizate, serviciile publice au rămas, în general, la fel de accesibile pentru locuitorii din zonele izolate. Unele proceduri durau însă mai mult după comasare, iar unele primării aveau în continuare dificultăți în organizarea serviciilor.
- Letonia, 2021: a trecut de la 119 la 43 de administrații locale, apoi la 42 în 2025. Potrivit OCDE, primele rezultate ale evaluării indică o capacitate mai mare de planificare a investițiilor, de atragere a fondurilor europene și de modernizare a serviciilor. Aproape toate administrațiile au angajat și personal suplimentar pentru teritorii mai mari și atribuții noi. Evaluarea este încă în desfășurare.
- Albania, 2015: a redus numărul administrațiilor locale de la 373 la 61. Într-un bilanț prezentat în 2024, autoritățile albaneze au raportat venituri proprii și investiții mai mari. Aceste evoluții nu pot fi atribuite însă exclusiv comasărilor.
- Ucraina, din 2014: a combinat comasarea comunităților cu transferul de fonduri și responsabilități către acestea. OCDE a identificat progrese în capacitatea administrațiilor de a planifica, gestiona bugete și investi, dar și probleme rămase nerezolvate.
- Lituania, 2010: a desființat administrațiile guvernatorilor de județ și le-a redistribuit atribuțiile. Un audit publicat în 2011 a avertizat că economiile urmau să fie mai mici decât susținea Guvernul și că nu fuseseră evaluate suficient resursele necesare autorităților care preluau sarcinile.
- Ungaria, din 2010: a păstrat primarii și consiliile locale, dar a transferat către stat numeroase atribuții. Comunelor cu cel mult 2.000 de locuitori le-a impus organizarea unor birouri administrative comune. La începutul lui 2026 existau 700 de asemenea birouri, pentru 2.626 de localități. Reforma a inclus ghișee unice pentru cetățeni, însă Consiliul Europei a criticat în 2021 centralizarea și diminuarea autonomiei locale.
