Nicușor Dan apreciază activitatea parchetelor înainte să aibă raportul lor, apără o numire prin explicații care sunt contrazise de documente și invocă intuiția în mod repetat, inclusiv în chestiuni cu miză mare, electorale și de securitate. În relația cu presa, nemulțumirea personală devine motivul unei interdicții. Când este însă întrebat despre bilanțul guvernării Bolojan, președintele invocă obligația de a rămâne mediator.
Un președinte poate avea opinii și poate lucra cu informații incomplete. Dar responsabilitatea funcției îi cere ca atunci când face declarații să vorbească pe cifre concrete, rapoarte existente, certitudini oficiale, nu personale bazate pe simțiri. Când exercită autoritatea statului, preferințele și nemulțumirile personale ar trebui să rămână în limitele legii.
Iată doar câteva situații și declarații din mandatul lui Nicușor Dan care arată cum jonglează președintele cu principiile, în funcție de interesul de moment, cât de lax se deplasează limitele care ar trebui să-i definească un comportament responsabil și cât de nonșalant invocă intuiția în probleme serioase, grave, ducând în derizoriu funcția prezidențială.
Corupția măsurată prin ce nu a văzut președintele în presă
La 14 septembrie 2026, într-un interviu pentru Euronews, Nicușor Dan a fost întrebat cum mai stăm cu corupția în România. Nu a dat cifre, nu a invocat rapoarte sau situații pe care le-a cerut și din care poate evalua evoluția fenomenului care provoacă maximă îngrijorare în societate.
„Ultimul an, dacă ne uităm, nu am văzut ca presa să fi relatat un caz de mare corupție. E un mic pas înainte. Nu zic că nu există corupție, Doamne ferește”, a fost răspunsul președintelui Nicușor Dan.
O monitorizare media este argumentul lui Nicușor Dan pentru opinia că există progres în lupta cu corupția. Dar absența unor dezvăluiri observate de președinte poate reflecta cel mult măsura în care este descoperită, investigată sau adusă la cunoștința publicului de presă. Mai puține cazuri vizibile pot însemna mai puțină corupție dar, în același timp, o creștere a lipsei de transparență a instituțiilor publice și o capacitate mai slabă de a o detecta. În absența cifrelor, sunt doar presupuneri.
O evaluare responsabilă din partea președintelui ar fi însemnat să vină cu date comparabile despre anchete, tipurile de fapte investigate, prejudicii și rezultate în instanță, explicând limitele fiecărui indicator. De asemenea, președintele putea recunoaște că nu are încă o asemenea evaluare. Era mai onest și responsabil decât să transforme ceea ce nu citise în presă într-un semn de însănătoșire a statului.
Verdictul despre parchete, înaintea raportului
La conferința de presă din 10 noiembrie 2026, întrebat dacă noii șefi ai parchetelor își fac treaba, Nicușor Dan a răspuns: „Eu cred, intuitiv, că există o dinamizare a activității parchetelor”. A considerat numirile o alegere bună și a anunțat că șefii parchetelor pregătesc un raport, pe care publicul urma să-l poată consulta probabil până la sfârșitul anului.
Intuiția președintelui este sursa unei evaluări favorabile, înainte de a avea o bază faptică. În absența unor cifre, responsabil ar fi fost să ne spună care sunt indicatorii evaluării, când vor fi publicate rapoartele și eventual să explice ce rezultate i-ar confirma așteptările. Cu atât mai mult cu cât evaluează conduceri pe care el însuși le-a numit.
În aceeași conferință, întrebat de ce nu sunt folosite căi extraordinare de atac în dosare închise prin prescripție, a spus evaziv „Nu cunosc numărul de dosare particulare”, dar s-a pronunțat în favoarea procurorului general: „Aș spune că a făcut o evaluare de oportunitate”. Întărind percepția publică despre favorizarea Cristinei Chiriac, încă de la desemnarea sa ca procuror șef și până în zilele noastre.
Un răspuns riguros, cum este de așteptat de la un președinte, s-ar fi bazat pe situația dosarelor și argumentele Parchetului. Numai astfel se putea discuta dacă existau căi legale utile și de ce au fost sau nu folosite.
SPP funcționează pentru că președintelui i se pare că funcționează
La Chișinău, pe 27 august 2026, întrebat despre șeful SPP, Lucian Pahonțu, Nicușor Dan a declarat: „O evaluare a Serviciului am făcut-o, cumva, cu propriile simțuri. Mi se pare că serviciul acesta funcționează.” A invocat interacțiunea cu ofițerii care îl protejează și reacții favorabile ale unor servicii străine. A recunoscut că nu a făcut o evaluare managerială.
La 10 noiembrie, aceeași raportare personală a apărut într-o discuție despre atribuțiile instituției: „Eu nu cred că SPP-ul este un serviciu secret, cred că este un serviciu de pază. Așa spune legea.”
Doar că legea spune altceva: articolul 14 din Legea 191/1998 îi atribuie SPP activități de culegere, verificare și valorificare a informațiilor, desfășurate deschis sau acoperit, pentru îndeplinirea misiunilor sale.
Reducerea instituției la pază este plauzibilă, totuși, atunci când faci evaluarea serviciului doar prin propriile simțuri. Dincolo de faptul că un președinte ar trebui să simtă ceva disconfort când se pregătește să vorbească de evaluări ale serviciilor prin propriile simțuri, un răspuns responsabil ar fi trebuit să conțină explicarea atribuțiilor reale și a modului în care este verificată activitatea serviciului. Cu sau fără rezultate.
Dosarul Huși: certitudinea președintelui și documentele judiciare
Pe 16 aprilie 2026, la Europa FM, Nicușor Dan a apărat numirea Cristinei Chiriac, fostă șefă a DNA Iași, în funcția de procuror general. Despre probele din dosarul de șantaj care îl viza pe fostul episcop al Hușilor, a afirmat: „În dosarul de la DNA nu au fost minori. Nu au fost abuzuri.” A separat acest dosar de cel privind infracțiunile sexuale, instrumentat de alt parchet.
Pe 21 aprilie, Să fie lumină a publicat o investigație bazată pe rechizitoriu și pe hotărârile de condamnare. Documentele prezentate arată legătura dintre materialele ridicate de DNA în 2017 și probatoriul folosit ulterior în dosarul abuzurilor asupra minorilor. Ajunse în 2019 la parchetul competent și completate cu alte probe, acestea au contribuit la condamnările definitive ale lui Cornel Onilă și Sebastian Jitaru.
Distincția dintre două dosare nu lămurește conținutul probelor. Faptul că DNA cerceta un șantaj nu excludea existența unor indicii despre alte infracțiuni în materialele ridicate. Tocmai această legătură, documentată de jurnaliști, pune sub semnul întrebării explicația categorică a președintelui.
O poziționare responsabilă din partea președintelui impunea verificarea documentelor și a traseului probelor înainte de a valida public conduita procurorului numit chiar de el. Iar apariția unor documente care-i contraziceau explicația cerea ulterior o clarificare punctuală. Încrederea în persoana aleasă nu poate eluda întrebările despre felul în care instrumentase dosarul. Cel puțin în cazul unui președinte onest și responsabil.
Votul Cristinei Chiriac: un verdict fără articolul de lege
Pe 12 noiembrie 2026, la Dublin, Nicușor Dan a fost întrebat despre votul Cristinei Chiriac în Secția pentru procurori a CSM, împotriva sesizării Inspecției Judiciare pentru verificarea propriei intervenții într-un dosar. Întrebat dacă este un conflict de interese, a răspuns: „Nu, pentru că este o lege specială care reglementează o situație foarte restrânsă a unui număr foarte restrâns de persoane”.
- Procurorul general Cristina Chiriac a votat împotriva verificării propriei intervenții într-un dosar. Nicușor Dan spune că nu e conflict de interese
Președintele a invocat la modul general exercitarea unei competențe și existența unor precedente, fără să indice articolul care justifică participarea la vot într-o chestiune ce o privește pe persoana care votează. Existența unei legi speciale nu explică, singură, de ce ar fi exclus conflictul de interese.
În plus, discuția privea sesizarea Inspecției Judiciare, nu judecarea unei acțiuni disciplinare. Într-o situație atât de sensibilă, responsabil era să prezinte norma aplicabilă, eventualele obligații de abținere și motivul pentru care votul ar fi permis în această situație. Dacă nu avea informațiile, putea solicita lămuriri CSM. Ducerea în derizoriu a unei chestiuni atât de importante la nivelul procurorului-șef nu face decât să crească neîncrederea societății, cea despre care se tot întreabă Nicușor Dan de ce se ridică împotriva lui.
Accesul jurnalistului depinde de respectul față de președinte
Pe 10 noiembrie, jurnalistul Ovidiu Vanghele l-a întrebat pe președinte, în conferință de presă, despre participarea procurorului general Cristina Chiriac la votul din CSM privind sesizarea Inspecției Judiciare. Fără să îi răspundă la întrebare, Nicușor Dan l-a informat pe jurnalist că este interzis la Cotroceni, pe toată perioada mandatului său (decizie luată mai demult, dar neaplicată corespunzător de subordonații săi). „Dumneavoastră nu o să mai veniți și nici nu o să mai puneți întrebări în acest mandat.” Motivul invocat a fost limbajul injurios folosit anterior de jurnalist la adresa sa.
Două zile mai târziu, la Dublin, președintele a explicat: „Și în calitate de om, am dreptul să nu intru în dialog cu o persoană care nu mă respectă (...) Eu nu sunt un gunoi”.
Aici, dl președinte s-a enervat, iar bosumflarea sa a devenit justificarea unei sancțiuni instituționale. Doar că ofensele aduse de jurnalist prin exprimarea sa nu îi permit președintelui să stabilească după propriile preferințe cine are acces la conferințele de presă.
Cel puțin așa zice legea, iar președintele unei țări ar trebui să fie primul care să dea exemplul respectării legilor. Legea 544/2001, articolul 18 alineatul (3), permite refuzul sau retragerea acreditării pentru fapte care împiedică desfășurarea normală a activității instituției, excluzând opiniile exprimate în presă. Articolul 17 obligă autoritățile să răspundă întrebărilor privind informațiile de interes public. Iar justificarea prezentată de Nicușor Dan nu satisface acest criteriu legal.
Un președinte responsabil putea contesta public insultele și putea folosi mijloacele legale de apărare a reputației. În același timp, trebuia să răspundă întrebării de interes public. Respectul pentru persoana sa nu poate deveni o condiție suplimentară de acreditare. Cotroceniul este o instituție publică, iar regulile sale n-ar trebui să se modifice în funcție de toanele titularului.
În plus, insistența cu care președintele susține că decizia sa nu reprezintă cenzură și nu afectează libertatea presei indică o problemă mai profundă: felul în care înțelege și aplică principiile democratice. Respectarea lor se verifică tocmai în relația cu jurnaliștii incomozi, inclusiv cu cei ale căror exprimări îl ofensează. Să excluzi un jurnalist pentru că te-a jignit și apoi să negi orice atingere adusă libertății presei înseamnă să ratezi principiul și în teorie, și în practică.
Bilanțul lui Bolojan refuzat în numele neutralității
În cazul lui Ilie Bolojan, devine deja un foileton insistența cu care refuză să formuleze o evaluare publică a unei guvernări, invocând rolul de mediator.
La 16 aprilie 2026, la Europa FM, a explicat că își păstrează acest rol în disputa dintre PSD și premier. Pe 23 aprilie, în Cipru, întrebat dacă Bolojan a performat, a răspuns: „Dacă v-aș da un răspuns, m-aș plasa într-o parte sau în alta și vreau să-mi păstrez statutul de mediator.”
Pe 27 aprilie, la Digi FM, întrebat de ce nu și-a declarat susținerea pentru premier, a spus: „Dar nu este constituțional. Așa cred eu”. A refuzat și o evaluare a activității, considerând că aceasta l-ar plasa de partea uneia dintre tabere.
Pe 10 noiembrie, după încheierea guvernării Bolojan, refuzul a rămas: „Nu vreau să intru într-o dezbatere politică despre: a fost bun, n-a fost bun”. Tot pentru păstrarea capacității de mediere și de facilitare a unor acorduri.
Medierea are un temei constituțional. Articolul 80 îi atribuie președintelui această funcție între puterile statului și între stat și societate. Nu rezultă însă o interdicție de a evalua public un guvern. În avizul consultativ 1/2007, CCR a explicat că președintele poate exprima opinii politice, observații și critici privind funcționarea autorităților și a reprezentanților lor.
Președintele însuși face asemenea evaluări. În conferința din 10 noiembrie, a criticat programul economic și comportamentul politic al AUR, argumentând de ce consideră partidul nepotrivit pentru guvernare. Exercitarea acestei judecăți politice este legitimă.
Dacă era responsabil și nepărtinitor, președintele Nicușor Dan ar fi separat negocierea politică de evaluarea rezultatelor. Putea spune ce obiective a îndeplinit Guvernul Bolojan, ce reforme a ratat și ce costuri au avut deciziile sale, folosind aceleași criterii pentru miniștrii tuturor partidelor. Că nimeni nu i-a cerut să transforme conferința de presă într-un miting de susținere a fostului premier.
Alegerile anulate: imaginea de ansamblu, banii și susținătorii, prin intuiție
La 25 septembrie 2025, la Digi24, întrebat despre desecretizarea informațiilor discutate în CSAT în decembrie 2024, despre anularea alegerilor prezidențiale, Nicușor Dan a spus: „Mai am niște elemente care încă nu au fost făcute publice, dar am intuiția unei imagini de ansamblu”. Invoca informații suplimentare și rapoarte despre ingerințe externe și anunța că vor apărea alte probe. Iar intuiția ...
Cinci zile mai târziu, la Euronews, a aplicat aceeași formulă când a vorbit despre finanțarea campaniei lui Călin Georgescu: „Ce e cert e un milion. Intuiția e de ordinul a 20 de milioane.” Milionul invocat privea plățile lui Bogdan Peșchir către influenceri. Cele 20 de milioane reprezentau estimări primite de la consultanți politici familiarizați cu asemenea campanii.
În același interviu din 30 septembrie, a adăugat: „Am intuiția că în spatele lui Călin Georgescu au fost niște oameni din corupția românească a anilor '90 - 2000.”
Cu ce rămânem după aceste declarații? Cu o impresie despre amploarea finanțării, identitatea susținătorilor și mecanismul ingerințelor, deși ceea ce a spus președintele nu este dovedit. O percepție care se formează pentru că ipotezele vin de la președintele țării, omul care, teoretic, are acces la informațiile statului. Nu mai contează că nu e dovedit sau că peste o lună, justiția spune că este vorba doar de un milion. Publicul se va întreba: și restul, până la 20?
O comunicare responsabilă și adecvată funcției trebuia să separe probele, evaluările instituțiilor și ipotezele încă verificate. Să explice ce reprezintă cifra de 20 de milioane și cât de sigură este. Să nu fluture o categorie vagă de corupți în locul identificării finanțatorilor.
Pentru lămurirea anulării alegerilor era necesară o explicație documentată, în limitele informațiilor care puteau fi făcute publice. Să invoci intuiția într-un subiect critic atât pentru societatea românească, dar și pentru instituțiile internaționale este un act de maximă iresponsabilitate.
Marea Neagră: intuiția rostită cu autoritatea statului
ea 16 octombrie 2026, întrebat despre posibila implicare a Rusiei în atacurile asupra unor nave din Marea Neagră, Nicușor Dan a declarat: „E prea devreme ca să dovedim tehnic că a fost un atac rus, dar intuiţia ne spune că beneficiarul acestei situaţii de incertitudine este Rusia.”
Într-un context de securitate, cu nave atacate în apropierea unor state NATO, cuvintele președintelui României au greutatea unui mesaj oficial. Să indici un posibil responsabil pentru aceste acte ostile pe baza intuiției poate alimenta tensiuni diplomatice sau confuzie asupra a ceea ce știe efectiv statul român. Riscurile ar cere, în mod normal, o rigoare mai mare în comunicare decât într-un comentariu politic obișnuit.
Într-o situație cu asemenea miză, fundamentul unei poziții oficiale trebuie să fie evaluarea instituțiilor competente, susținută de informații verificabile. Invocarea intuiției în acest caz este inutilă, ridicolă și periculoasă.
Standardele sunt doar pentru ceilalți?
În toate aceste episoade (și sunt doar câteva, lista este mult mai lungă), este dificil să găsești niște criterii în baza cărora, în mod consecvent, președintele Nicușor Dan își formulează opiniile, poziționările sau ăși ia deciziile.
Pentru evaluarea propriilor numiri, intuiția poate precede și bate raportul. Pentru evaluarea unui guvern, medierea poate împiedica bilanțul. În relația cu presa, nemulțumirea personală poate ajunge să justifice o interdicție. Iar în probleme esențiale, cum sunt anularea alegerilor sau riscurile de securitate, ipotezele personale primesc autoritatea instituției prezidențiale.
Până la urmă, problema nu e a lui Nicușor Dan, ci a decredibilizării funcției prezidențiale. Un președinte ar trebui, în mod consecvent, să prezinte date înaintea verdictelor, să aibă aceeași exigență față de cei numiți și față de cei criticați, să respecte legea, inclusiv atunci când se simte ofensat.
Culmea e că, Nicușor Dan a formulat el însuși foarte bine această exigență. Într-un interviu la Observator, din 17 iulie 2026, critica administrația astfel: „De multe ori, deciziile sunt luate aşa, după intuiţie, fără să avem nişte statistici pe zone, nişte cifre pe activităţi economice.”
Este un standard bun. Ar trebui să înceapă chiar de la Cotroceni. Altfel, rămânem doar cu vorba românească: fă ce zice popa, nu ce face popa. (S.D.S.)
