De ce România e cea mai expusă în fața atacurilor rusești

De ce România e cea mai expusă în fața atacurilor rusești
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Dintre țările nebeligerante, spațiul aerian și maritim românesc e cel mai atacat de drone rusești. Patru nave comerciale au fost lovite în weekend la Gurile Dunării. Cel puțin 3 dintre ele în apele teritoriale românești.

În statele NATO de la Marea Neagră această escaladare întărește tabăra celor care vor pace în Ucraina cu orice preț.

Majoritatea navelor lovite sunt vechi, sub pavilioane obscure, cu echipaje siriene, egiptene, filipineze, iar mărfurile sunt cele transportate în general pe coridorul ucrainean: cereale, ulei, metale, produse petroliere.

O excepție a fost nava portcontainer Contship Jet, care mergea pe ruta Haifa-Constanța și care a fost lovită de trei drone maritime pe 28 octombrie în Zona Economică Exclusivă a Bulgariei, în apropiere de Capul Kaliakra și care în cele din urmă s-a scufundat. Un avion militar francez care monitoriza această zonă a avertizat echipajul chiar înainte de impact, astfel încât toți marinarii au fost salvați.

ADVERTISING

La sfârșitul săptămânii trecute, Rusia a revendicat noi lovituri asupra unor nave comerciale, iar în apele bulgare au fost găsite rămășițe umane la bordul unui petrolier avariat.

În sens invers, Rosatom, gigantul rusesc de stat care gestionează întregul sector nuclear al țării, a anunțat că două drone ucrainene au lovit cargoul Yanina lângă Novorossiisk.

De ce se apropie războiul de coasta românească?

După suspendarea porturilor ucrainene de la Marea Neagră, exportul din Ucraina s-a mutat în porturile dunărene, prin Sulina și prin apele maritime românești.

Un fost ofițer superior ucrainean susține că Rusia ar fi mai puțin interesată să testeze NATO, cât mai degrabă să reducă exporturile Ucrainei.

Din România, atacurile cu drone care au ajuns în apele teritoriale se văd mai degrabă ca o prelungire a războiului. Tabloul la zi arată că, dintre statele nebeligerante, România e cea mai expusă. Din cele 13 atacuri serioase de la începutul lunii octombrie până acum, opt au avut loc în apele românești sau în Zona Economică Exclusivă a României și cinci în zona bulgară. Toate cele patru din noiembrie sunt la Gurile Dunării.

România are față de Bulgaria trei vulnerabilități în plus: frontieră fluvială comună cu porturile ucrainene bombardate din greu, Canalul Sulina cel mai folosit în ultima vreme și zăcământul Neptun Deep, de care s-au apropiat în august de mai multe ori dronele rusești.

De ce navigația în Marea Neagră e cea mai scumpă

Primele de asigurare pentru navele cele mai importante, în special pentru petroliere, au crescut în unele cazuri de aproape 12 ori, de la circa 200.000 de dolari la 2,5 milioane de dolari, în urma creșterii riscurilor de securitate.

Joint War Committee (JWC), probabil cel mai influent organism consultativ de pe piața asigurărilor maritime, care face în mod regulat evaluarea riscurilor geopolitice, care delimitează clar apele cu riscuri mari și impactul asupra costurilor de asigurare, a extins în septembrie zona de risc la toată Marea Neagră, cu excepția apelor teritoriale ale Bulgariei, României, Turciei și Georgiei. De atunci, circa 90% din flota de tranzit navighează lipită de țărm.

Dintr-o analiză făcută de Financial Times, citată de Euronews, rezultă că 90% din atacurile din Marea Neagră socotite de la începutul lunii septembrie încoace aparțin forțelor ruse, iar de la începutul anului aproape 600 de nave au fost lovite și cel puțin 40 de marinari și-au pierdut viața.

Ucraina revendică 218 nave din flota fantomă a Rusiei lovite în acest an, cele mai multe în Marea Azov. Moscova a închis navigația în această mare adiacentă Mării Negre pe 10 iulie și a redeschis-o la jumătatea lunii octombrie. În urma atacurilor ucrainene, peste 90% din capacitatea rusă de export a cerealelor din bazinul Mării Negre a fost oprită, inclusiv cele trei terminale de la Novorossisk.

Exportul rusesc de cereale pe mare a căzut de la 4,74 de milioane de tone acum un an la 0,3 milioane de tone în septembrie anul acesta, potrivit Reuters. În același timp, Ucraina și-a suspendat la sfârșitul lunii iulie operațiunile în porturile de la Marea Neagră și a mutat aproape toate volumele pe Dunăre și pe Canalul Sulina, iar exporturile sale pe apă au scăzut de la 2,1 milioane de tone la 0,81.

În total, intrările de nave în Marea Neagră prin Bosfor au scăzut cu 41% în octombrie anul acesta față de aceeași lună din 2025, iar Oxford Economics evaluează pierderea pentru piața mondială la 86 de milioane de tone, din care 52 rusești și 34 ucrainene.

Se înțelege că Ucraina a produs o pagubă economică mai mare Rusiei, dar Rusia a obținut un efect strategic mai important, fiindcă Ucraina depinde într-o măsură importantă de mare și pentru că loviturile rusești au ajuns în apele NATO fără ca Alianța să riposteze.

Pozițiile statelor NATO la Marea Neagră par diferite

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că „atacurile sunt inacceptabile, oricine le-ar comite”.

În Bulgaria, noua președintă Iliana Iotova a propus negocieri cu cele șase state riverane, inclusiv cu Rusia, un moratoriu și „o zonă de securitate comună”. În campania ei, Iotova a spus că nu vede Moscova ca pe un inamic și că speră într-o viitoare arhitectură de securitate europeană din care să facă parte și Rusia.

În România, președintele Nicușor Dan face o analiză destul de clară: vede o încercare de destabilizare a flancului estic și de erodare a sprijinului public pentru Ucraina, iar inițiativa lui la această destabilizare este negocierea aducerii militarilor americani la baza militară de la Kogălniceanu, fie și pe bani din bugetul de stat.

Ceea ce se vede cu ochiul liber e că în Bulgaria loviturile au întărit tabăra care cere dialog cu Moscova, un randament politic bun pentru Rusia, în Turcia balansul între Ucraina și Rusia înclină tot spre Rusia, iar în România temerea de a declara dronele care atacă la Gurile Dunării ca fiind rusești sugerează cel puțin o teamă, dacă nu chiar o dezangajare, în ciuda încercărilor președintelui de a aduce mai mulți soldați americani la malul Mării Negre.

Autor: Sabina Fati

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google