Cea mai importantă victimă colaterală a atentatelor din SUA a fost Afganistanul. Kabulul pe care l-au găsit militarii americani și Kabulul de acum

Cea mai importantă victimă colaterală a atentatelor din SUA a fost Afganistanul. Kabulul pe care l-au găsit militarii americani și Kabulul de acum

La mii de kilometri de New York, Afganistanul a devenit victima colaterală a atentatelor de la 11 septembrie 2001, atunci când preşedintele de la acea vreme, republicanul George W. Bush, a lansat o operaţiune pentru a înlătura de la putere regimul taliban.

Și tocmai aceşti talibani au revenit la putere, 20 de ani mai târziu, şi au transformat operaţiunea militară americană într-unul din cele mai mari fiasco din istoria contemporană, scrie agenţia EFE într-un comentariu.

În cele două decenii scurse de la 11 septembrie 2001, administraţiile americane au cheltuit miliarde de dolari în Afganistan, potrivit studiului "Proiectul Costuri de Război" al Universităţii Brown.

Un război care s-a încheiat cu o retragere în grabă a trupelor americane din ţară, lăsând în urmă o cantitate uriaşă de armament şi echipament în mâinile talibanilor.

Însă bilanţul militar nu este unicul ce trebuie luat în considerare, după 20 de ani de prezenţă străină în ţară, fiindcă Afganistanul pe care îl controlează în prezent talibanii este radical diferit de acea ţară din care au fost expulzaţi via forţele armate în 2001, în operaţiunea americană.

Kabulul pe care l-au găsit militarii americani

Când trupele americane au intrat în Afganistan, la doar câteva luni după atentatele jihadiste din 11 septembrie, nu era niciun secret că găsirea lui Osama Bin Laden şi răzbunarea pe Al Qaida - responsabili de atentatele din SUA - reprezentau obiectivul principal al acelei operaţiuni botezată ostentativ "Libertate durabilă", notează EFE.

La sosirea trupelor americane, în capitala afgană domnea o uriaşă neîncredere şi mai ales teama pe care o aduc cu sine intervenţiile militare străine.

Reconstrucţia unei ţări izolate de comunitatea internaţională avea să fie o sarcină de durată, şi nu doar din punct de vedere practic, ci şi ideologic.

Întemeiat pe obiceiurile etniei paştune, codul moral foarte conservator ''paştunwali'' în interpretarea sa cea mai radicală a dus la interdicţia educaţiei fetelor şi excluderea femeilor din forţa de lucru, cu extrem de rare excepţii (femei medic pentru a trata alte femei).

Totodată, era evidentă lipsa infrastructurii: aproape că nu existau drumuri asfaltate într-o ţară eminamente rurală, nici telefoane mobile, nici iluminat public în oraşe.

Bănci, telefoane şi funcţionare

Douăzeci de ani mai târziu, talibanii nu vor mai guverna o societate izolată de lume. Există 20 de milioane de linii de telefon mobil, mii de kilometri de autostrăzi, sute de spitale publice şi private, puncte medicale în întreaga ţară şi şcoli la care asistă fete şi băieţi deopotrivă (sunt nouă milioane de şcolari în învăţământul primar).

Treizeci la sută din funcţionarii civili sunt femei, unele dintre ele ieşind deja în stradă pentru a cere public dreptul de a-şi păstra locurile de muncă. Deocamdată, talibanii reacţionează cu perplexitate şi cu o oarecare moderaţie la revendicările femeilor, consideră EFE.

Este la fel de adevărat că bugetul ţării depinde în proporţie de până la 65% de finanţarea străină, căreia i se datorează crearea infrastructurii, a serviciilor de bază şi până şi a forţelor armate şi de poliţie afgane.

Cei 20 de ani scurşi de la sosirea americanilor în Afganistan au fost marcaţi totodată de o extindere înfloritoare a entităţilor bancare în toată ţara, ceea ce le-a permis afganilor să economisească în conturi bancare banii pe care înainte de 2001 îi ţineau la saltea.

Însă căderea regimului afgan al preşedintelui Ashraf Ghani a făcut ca cetăţenii să se înghesuie la bancomate pentru a-şi scoate toate economiile.

Sărăcia ar putea crește

Afganistanul, unde 72% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei (cu mai puţin de un dolar pe zi), s-ar putea confrunta cu o creştere a acestui procent la 97% în numai şase luni, după cum a avertizat Programul de Dezvoltare al ONU (PNUD) pentru Asia şi Pacific.

Cu toate că PNUD consideră că acesta ar fi "scenariul cel mai pesimist", sunt câţiva factori care îl fac destul de probabil: seceta prelungită, pandemia de coronavirus, sistarea ajutorului extern şi presiunea asupra sectorului bancar.

"Gestionarea războiului în ultimii 20 de ani a fost simplă pentru talibani, însă adevărata probă a adevărului abia acum începe, când vor avea de gestionat un întreg sistem.

Să formezi un luptător pentru război durează câteva luni, însă să pregăteşti un profesionist în finanţe, educaţie sau sănătate durează ani de zile", avertizează din Kabul, pentru EFE, Timor Khan, care până de curând conducea o companie de pregătire profesională a funcţionarilor.

Citește mai multe despre situația de acum din Afganistan:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇