Ceea ce anticipam s-a întâmplat întocmai (și o spun doar pentru a sublinia cât de previzibil era). Mai întâi Tudorel Toader a pasat argumentul de pe mai toate ecranele: sesizarea CCR privind moțiunea de cenzură va fi admisă și guvernul va fi oricum repus în drepturi. Imediat PSD a decis, la propunerea UDMR, să amâne votarea moțiunii până după ce se pronunță CCR asupra sesizării de conflict făcută de guvern.
E constituțională amânarea? În spiritul Constituției, nu. În litera ei, sediul materiei e în art 113 care, în aliniatul 3, impune un termen de 3 zile pentru dezbaterea moțiunii, nu și pentru votarea ei. O ambiguitate care face totul posibil. În plus, e discutabilă respectarea al. 2 din același articol privind informarea guvernului la data depunerii moțiunii.
E încă una dintre schingiuirile democrației dintr-un lung șir comis de toate puterile succedate, șir care nu a încetat nici în ultima perioadă, după cum punctează Ovidiu Voicu.
AUR a anunțat că va ataca această amânare a votului la CCR, dar răspunsul va veni abia după ce CCR se va fi pronunțat asupra moțiunii însăși, când ea oricum va intra la vot sau va fi desființată. Deci sesizarea AUR va fi doar o nouă ocazie pentru ca CCR să legifereze.
De ce era previzibil?
Pentru că PSD nu avea niciun interes să facă cinste cu voturi pe moțiunea prin care USR PLUS să-și regleze conturile cu Florin Cîțu în cadrul coaliției. Adică să-i ajute nu numai să scape de un premier și să se reinstaleze la putere cu un altul, dar să și arbitreze alegerile din PNL. Nu înțeleg cine a sperat ca PSD să facă asta.
PSD are interesul ca acest premier lamentabil fie să rămână și să îi aducă lui procente nemuncite, fie să răstoarne el însuși guvernul, în niciun caz să se așeze împingător pentru partidul care din hoț, ticălos și ciuma roșie nu l-a scos.
Mai mult, PSD trebuie să fi foarte atent cu căderea guvernului, pentru că se poate trezi cu mandatul în brațe, în pragul unei ierni teribile. Primarii săi își doresc puterea, adică mai mult decât procentul, probabil consistent, nu mă îndoiesc, din PNDL3, însă pentru procentele partidului în perspectiva lui 2024 ar fi letal.
Deci blat, neblat, nu e de neînțeles ce joacă PSD din perspectiva intereselor lui, deci putea fi anticipat dintr-un bun început.
Ce va urma?
O perioadă de status quo până la Congres, cel mai probabil victoria dlui Cîțu. Iar după ce Klaus Iohannis va fi închis capitolul Ludovic Orban, discuția despre guvernare poate reîncepe în mod serios.
Cum? Teoretic există mai multe soluții, practic una singură.
Dl Cîțu va ajunge la votul Parlamentului, fie votul de încredere pentru schimbarea compoziției politice a guvernului, fie moțiunea USR-AUR, mai puțin probabil, fie o moțiune pe care o va depune PSD, ca să încheie discuția despre blat.
Nu văd cum ar putea să treacă de acest vot, pentru că PSD nu își poate asuma politic susținerea fățișă a guvernului. Și aș zice că un vot de încredere pentru dl Cîțu ar fi o nenorocire.
Domnia sa pare complet “prăjit”, declarațiile pe care le face sunt de-a dreptul stranii, ca să fiu elegantă, iar postările cu “Superman” ridicole, dacă nu ar fi înfricoșătoare pentru că aparțin premierului, nu unui puști exaltat.
Pe scurt, așa cum se prezintă, dlui Cîțu nu îi mai poate fi lăsată România pe mână.
Și nu e vorba numai despre domnia sa. Când te uiți la Florin Roman, o combinație caricaturală de Simion și Șoșoacă, și la alte lamentabile figuri caragialești sau de-a dreptul toxice din “echipa câștigătoare”, nu ai niciun motiv să dorești să mențină puterea.
Dacă dl Cîțu pică votul, ceea ce repet, este de sperat, domnia sa nu mai poate fi următorul premier desemnat. O soluție ideală pentru dl Iohannis să-l scoată din funcție și să-l înlocuiască. Cu cine?
Teoretic, poate fi și un premier PSD, ceea ce liderii PSD nu ar vrea sub nicio formă, după cum arătam mai sus. Sau un alt premier liberal.
De aici alte două variante. Să fie o desemnare menită eșecului pentru revenirea lui Florin Cîțu, care însă nu are nicio șansă. PSD ar trebui să fie sinucigaș să îl susțină, chiar dacă nu i-ar displăcea să fie și cu slănina Opoziției în pod, și cu buzele unse de avantajul dependenței de el a guvernului.
Deci singura soluție viabilă ar fi un premier liberal apt să refacă formal coaliția, captând și voturile grupării învinse la Congres, ceea ce nu va fi ușor deloc. Spun formal pentru că după aceste săptămâni nu cred că o colaborare bună între PNL și USR PLUS mai e posibilă.
S-a descărcat atâta ură, atâtea insulte, încât nu văd cum oamenii aceștia pot redeveni veritabil aliați fără să intre într-un nou conflict după ceva vreme.
Chiar dacă are planul făcut și viitorul premier stabilit deja, această stare, violența care a ajuns la manifestări fizice, ar trebui să-l îngrijoreze pe dl Iohannis. Scenele demne de republici bananiere văzute în Parlamentul României ar trebui să-l îngrijoreze pe dl Iohannis. Ar trebui să-i îngrijoreze pe toți până la fibrilație.
Indiferent ce părere avem despre Florin Roman, de această dată art 30 din Regulamentul activităților comune ale camerelor îi dă dreptate: „Lucrările şedinţelor comune sunt conduse, alternativ, de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului”.
Ultima ședință o condusese dna Dragu, iar dl Roman avea delegate atribuțiile dlui Orban, care era la rând. Felul în care a fost agresat de AUR nu e în regulă deloc.
Când totul se va încheia într-un fel, va exista un singur învingător. AUR. Doar electoratul său apreciază genul acesta de politică, urletul continuu, isteria și mai nou violența. “Nu trebuie să ne purtăm că niște domnișoare de pension. Am făcut dreptate, nu ne cerem scuze”, spune George Simion. Acesta poate fi viitorul. Nu există argument pentru care un asemenea partid să fie legitimat și să devină frecventabil.
Vă reamintesc că potrivit sociologului Remus Ștefureac, potențialul de creștere al AUR este spre 35%. Situația actuala îl ajută enorm să îl valorifice.