Moscova deține oficial Crimeea, dar îi e tot mai greu să o mențină ca un loc normal pentru viața cotidiană, pentru aprovizionare, logistică militară și securitate politică. Anexarea Crimeei, care i-a adus lui Putin dividende politice ani la rând, îi aduce acum nota de plată atât pe plan militar, cât și pe cel intern.
Timp de peste un deceniu, Crimeea a fost piesa centrală a regimului lui Putin. În politica internă a Rusiei, ea a servit ca dovadă că Moscova putea, din nou, să modifice granițe prin forță, să ignore dreptul internațional, să reziste în fața sancțiunilor și să transforme timiditatea Occidentului în propriul avantaj. Crimeea a fost o punere în scenă a unui imperiu renăscut, învăluită în steaguri, ceremonii televizate, parade militare și un sentiment fabricat de inevitabilitate istorică.
Astăzi, acest teritoriu revine în centrul războiului, devenind punctul cel mai vulnerabil al lui Putin. Realitatea din Crimeea se măsoară acum în electricitate, apă, combustibil, poduri, feriboturi, cozi de mașini și nervii întinși la maximum ai autorităților de ocupație.
Acolo își pierde propaganda cea mai mare parte a puterii. Televiziunea poate repeta la nesfârșit că „Crimeea este rusească pentru totdeauna”, dar nu poate stabiliza rețeaua electrică, nu poate umple rezervoarele de combustibil, nu poate asigura aprovizionarea constantă, nu poate scurta timpii de așteptare la pod și nici nu poate convinge familiile să rămână acolo unde nu se mai simt în siguranță, scrie Orhan Dragaš, expert sârb în securitate și relații internaționale într-un articol publicat de Kyiv Post.
Rusia pierde Crimeea în fiecare zi
Statul rus a transformat Crimeea într-un simbol politic grandios. Ucraina o readuce acum la realitatea infrastructurii. Kievul a lovit Crimeea chiar în inima ocupației. Acum e evident cât de puțin valorează steagul rusesc atunci când cablurile, cisternele și drumurile care îl susțin încep să cedeze.
Guvernul lui Putin nu va recunoaște că abandonează Crimeea. Un astfel de gest ar presupune ca Putin să admită că simbolul celei mai mari victorii a sale devine locul înfrângerii sale. Iar Kremlinul nu vorbește limba înfrângerii, ci limba amânării, a înșelăciunii, a tăcerii, a improvizației și a aruncării vinei asupra altora.
Totuși, regimurile dictatoriale nu pierd teritorii doar atunci când anunță acest lucru public. Mai întâi, își pierd capacitatea de a le controla în mod normal. Pierd logistica sigură, pierd posibilitatea circulației sigure. Pierd rutina cotidiană a populației civile, pierd încrederea populației că statul controlează ceea ce susține că controlează. În Crimeea, acest proces devine tot mai vizibil pe zi ce trece, arată Dragaš, fondatorul și directorul Institutului pentru Securitate Internațională din Belgrad.
Crimeea nu este doar un trofeu politic
Crimeea reprezintă un risc mai mare pentru Putin decât alte teritorii ocupate, deoarece ocupă un loc aparte în sistemul său de putere. Ani la rând, Kremlinul a prezentat Donbasul drept o zonă de conflict, iar Hersonul și Zaporojie drept segmente ale unui front activ.
Crimeea trebuia să fie altfel: stabilă, impunătoare, consolidată, integrată și un fapt ireversibil. Ea constituia fundamentul legitimității lui Putin în perioada de după anexare. Întruchipa mesajul că Rusia cucerește teritorii și le păstrează, indiferent de costuri.
Dacă statutul Crimeei devine din nou o problemă, întreaga construcție politică din 2014 începe să se fisureze.
Tocmai de aceea, aceasta este cea mai periculoasă lovitură pentru Moscova: Ucraina nu revendică Crimeea doar din punct de vedere juridic și istoric, ci o transformă și într-o zonă nesigură din punct de vedere operațional, anulându-i rolul de bază logistică sigură pentru ocupația rusă din sud.
Crimeea nu este doar un trofeu politic, ci și o platformă militară. Prin ea trec resurse, combustibil, trupe, echipamente, comunicații și linii de comandă. Prin intermediul ei, Rusia menține presiunea asupra sudului Ucrainei. Atunci când loviturile ucrainene vizează depozite de combustibil, feriboturi, căi ferate, sisteme de apărare antiaeriană și noduri energetice, ele nu urmăresc un simbol doar de dragul simbolismului, ci dezmembrează mecanismul care permite continuarea ocupației.
Aici devine evidentă maturitatea strategiei ucrainene, consideră expertul. Kievul nu trebuie neapărat să elibereze Crimeea printr-o singură mișcare spectaculoasă pentru a schimba ecuația politică și militară. Sunt de ajuns alte acțiuni:
- să crească costul menținerii controlului asupra Crimeei până la un nivel pe care Kremlinul nu-l mai poate ascunde.
- să transforme Crimeea dintr-o zonă de siguranță în spate într-un spațiu constant expus riscurilor.
- administrația rusă să fie nevoită să explice zilnic de ce lipsește combustibilul, de ce se întrerupe alimentarea cu energie, de ce există penurii, de ce se închide podul, de ce oamenii stau la cozi și de ce peninsula, prezentată cândva drept paradisul triumfului rusesc, începe să semene cu o zonă de război.
Putin alege tăcerea, dar rușii se ciocnesc zilnic cu adevărul
Crimeea l-a pus pe Putin într-o situație în care nicio mișcare nu mai pare a fi o victorie.
O evacuare în masă ar însemna recunoașterea faptului că peninsula nu este sigură. Negocierea unor coridoare sigure ar echivala cu admiterea faptului că Ucraina deține ultimul cuvânt într-un spațiu pe care Moscova și-l revendică drept propriu. De aceea, Putin alege tăcerea: e preferabil ca oamenii să găsească singuri o cale de ieșire din Crimeea, decât ca Rusia să recunoască public faptul că nu-i mai poate proteja acolo.
Kremlinul va fragmenta mai întâi criza într-o serie de pretexte minore: un eșec va fi pus pe seama unor probleme tehnice, altul va fi rezultatul unui sabotaj, un al treilea va fi vina administrației locale, iar un al patrulea va fi considerat o provocare ucraineană. Așa sunt întotdeauna pasate eșecurile în Rusia, coborând prin ierarhia birocratică, cât mai departe posibil de Putin.
Însă locuitorii Crimeei nu trăiesc într-un studio de televiziune. Ei măsoară puterea în funcție de posibilitatea de a alimenta vehiculele, de a aprinde lumina, de a traversa podul și de a-și scoate familiile din zona de pericol.
Când statul cere loialitate, dar oferă în schimb doar așteptare, teamă și improvizație, atunci, în spatele discursurilor pompoase despre „Crimeea rusească”, se dezvăluie un adevăr mult mai simplu: Moscova a pus stăpânire pe peninsulă, dar nu mai știe cum să protejeze nici măcar mitul pe care l-a construit acolo.
Ce trebuie să înțeleagă Occidentul
Pentru ucraineni, Crimeea înseamnă mult mai mult decât un punct pe harta negocierilor. Este o parte a statului confiscată prin violență, un spațiu în care Rusia a încercat, ani la rând, să modifice demografia, identitatea, legislația, educația, aparatul de securitate și memoria colectivă.
Occidentul trebuie să înțeleagă acest lucru fără a se amăgi, subliniază expertul. Crimeea nu va fi eliberată prin vorbe frumoase, iar Putin nu va renunța la cel mai prețios trofeu al său doar pentru că este supus presiunii unor argumente morale.
Cu toate acestea, e o greșeală să privim Crimeea ca pe o realitate imuabilă doar pentru că Rusia o controlează în prezent. Dacă Moscovei îi este tot mai greu să aprovizioneze, să apere și să justifice politic Crimeea, atunci e absurd să i se ceară Ucrainei să transforme această slăbiciune a Rusiei într-un drept al acesteia, scrie Dragaš.
Orice propunere de pace care ar ceda Crimeea Moscovei încă de la început ar recompensa agresiunea exact în momentul în care costul acesteia este în creștere. Aceasta nu ar fi diplomație, ci capitulare în fața unui mit care se prăbușește deja în realitatea din teren.
Capitalele occidentale nu ar trebui să aștepte un „moment favorabil” în privința Crimeii, întrucât Ucraina îl creează deja. Crimeea nu este un punct înghețat pe hartă, ci o slăbiciune a Rusiei, a cărei menținere devine tot mai costisitoare cu fiecare nouă lovitură. Dacă Occidentul începe chiar acum să trateze Crimeea drept proprietate rusească permanentă, nu va da dovadă de realism. Va demonstra, în schimb, că e pregătit să-l scoată pe Putin din impas exact în momentul în care Ucraina îl obligă, în sfârșit, să plătească prețul agresiunii sale.
Abandonarea Crimeii ar putea începe discret
Cea mai mare slăbiciune a teoriei lui Putin despre Crimeea rezidă în natura promisiunii în sine. El nu le-a spus rușilor că peninsula este o zonă militară ocupată temporar; le-a spus că a fost recuperată pentru totdeauna. Nu există o retragere lipsită de durere dintr-o asemenea afirmație. Fiecare lipsă, fiecare pană de curent, fiecare pod închis, fiecare coadă la combustibil, fiecare coloană de mașini care încearcă să părăsească zona subminează acea afirmație mai mult decât ar putea-o face sute de condamnări la nivel diplomatic.
Este posibil ca Putin să nu părăsească Crimeea printr-o recunoaștere explicită a înfrângerii. S-ar putea să nu existe niciun discurs major, nicio dată precisă, nicio evacuare oficială și nicio adresare dramatică către națiune.
Abandonarea Crimeii ar putea începe mult mai discret: prin pierderea securității, întreruperi ale aprovizionării, costuri tot mai mari de control, fuga populației civile, panică administrativă și o propagandă incapabilă să mai ascundă teama cotidiană.
Ucraina transformă Crimeea în cea mai mare problemă a lui Putin
Crimeea trebuia să demonstreze că Putin poate rescrie istoria și poate obliga lumea să se adapteze. Astăzi, peninsula scoate tot mai mult la iveală limitele acelei puteri. Un teritoriu acaparat prin violență necesită violență continuă, resurse financiare și logistice constante, o minciună perpetuă și o stare de teamă permanentă. Ucraina a reușit să trimită această „notă de plată” înapoi la Moscova.
Iată de ce Crimeea nu mai este doar un simbol al agresiunii rusești. A devenit locul unde costul, vulnerabilitatea și toxicitatea politică a acelei agresiuni sunt vizibile pentru omul care a transformat-o în fundamentul propriei sale guvernări.
Putin a făcut din Crimeea propria sa legendă. Ucraina o transformă în cea mai mare problemă a sa, conchide Orhan Dragaš.
T.D.
Măsuri fără precedent în Franța din cauza caniculei. Ce e planul Orsec
Hackerii Kremlinului au piratat camere video din Olanda pentru a spiona transporturile militare către Ucraina
Edi Iordănescu, convins că FCSB dă lovitura cu jucătorul cu care a bătut palma: "Mi-a plăcut foarte mult mereu"
Curtea de Apel a suspendat sancțiunea CNA împotriva Realitatea TV înainte ca decizia să fie comunicată oficial. Vicepreședintele Consiliului: S-a judecat un comunicat de presă!
