Pe măsură ce tehnologia digitală a devenit dominantă în educație, scrisul de mână a trecut în plan secund.
Potrivit lui Shawn Datchuk, profesor de educație specială la Universitatea din Iowa și fost director al Centrului de Cercetare pentru Lectură din Iowa, această schimbare poate influența dezvoltarea abilităților de citire, procesul de învățare și capacitatea de concentrare a elevilor.
Datchuk susține că scrisul de mână are o valoare cognitivă și personală care nu poate fi înlocuită complet nici de tehnologie, nici de inteligența artificială. Cu toate acestea, elevii scriu din ce în ce mai puțin.
„Majoritatea statelor au adoptat un set național de standarde academice care se concentrează în mod special pe predarea scrisului de mână în grădiniță și doar puțin după clasa întâi. În medie, profesorii spun că petrec chiar și numai 10 minute pe săptămână predând în mod explicit scrisul de mână în clasele de grădiniță”, spune acesta pentru Vox.
Schimbările au început în jurul anului 2010, odată cu adoptarea standardelor academice Common Core, care încurajau trecerea rapidă de la scrisul de mână la tastare, imediat după clasele primare.
În ultimii ani, însă, interesul pentru scrisul de mână pare să revină. 26 de state americane au adoptat diferite forme de legislație pentru reintroducerea acestuia în programa școlară.
Potrivit profesorului, există dovezi solide că scrisul de mână, chiar și cu litere de tipar, este strâns legat de dezvoltarea competențelor de citire.
„După pandemia de Covid-19, s-au observat scăderi ale rezultatelor la citire în întreaga țară. Unii factori de decizie din educație și legislatori consideră că un accent mai mare pus pe scrisul de mână ar putea contribui la îmbunătățirea performanțelor elevilor la citire”, spune Datchuk.
Pentru copiii mici care învață să citească există indicii clare că folosirea creionului și a hârtiei oferă avantaje, în comparație cu folosirea ecranului, citirea fiind strâns legată de scriere.
”Să presupunem că îi predai unui elev: ‘Aceasta este litera M’. El învață și memorează diferitele trăsături și curbe ale literei M și, în același timp, asocierea cu sunetul ‘mmm’. Toate acestea sunt stocate în memorie și îl ajută ulterior atunci când citește”, explică Datchuk.
Avantaje există și în cazul elevilor mai mari, de liceu, cărora ecranele le pot distrage ușor atenția cu notificările numeroase pe care le afișează.
Cu toate acestea, ecranele nu vor dispărea, și probabil că nici creionul și hârtia, crede Datchuk. Potrivit acestuia, profesorii și părinții ar trebui să se întrebe nu care variantă este mai bună, ci de cât timp au nevoie copiii pentru fiecare dintre aceste modalități de comunicare – hârtie și creion sau computer, tabletă și telefon.
Era inteligenței artificiale este un motiv în plus pentru păstrarea scrisului de mână.
”Odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale, scrisul digital ridică întrebări dificile despre paternitatea textului. Mulți profesori universitari se confruntă cu dificultatea de a stabili cât dintr-o lucrare este generat de calculator și cât reprezintă munca reală a studentului.
Observ deja o revenire la examenele scrise de mână. Librăria Universității din Iowa a început să vândă din nou caietele albastre folosite pentru examene, pentru prima dată de când sunt aici, iar eu sunt la universitate de peste un deceniu”, spune Datchuk.
C.S.
