BAC-ul, dincolo de note. Psiholog specializat in performanță: Cum transformăm experiența examenului într-o resursă pentru următoarea etapă

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Bacalaureatul este unul dintre primele obiective majore din viața unui tânăr, iar felul în care încheie această etapă contribuie la modul în care va aborda proiectele importante care vor urma: facultatea, primul loc de muncă, competițiile profesionale sau alte provocări personale.

În psihologia performanței vorbim despre etape distincte – planificare (obiective și planuri de acțiune), pregătire (antrenament complet), competiție, recuperare, analiză și integrarea experienței.

Acest ciclu se repetă de-a lungul vieții, în toate examenele pe care aceasta ni le aduce în cale și merită să îi acordăm aceeași atenție și după bacalaureat, unul dintre cele mai importante examene din perioada adolescenței.

Viața după BAC

În fiecare an, după ultima probă a Bacalaureatului, conversația se mută aproape instantaneu către rezultate. Ce notă crezi că vei lua? Ai verificat baremul? La ce facultate mergi? Vorbim mai rar sau deloc despre ceea ce se întâmplă în plan psihologic.

După luni întregi de pregătire, organismul și psihicul adolescentului ies dintr-o perioadă de mobilizare susținută. Programul zilnic a fost organizat în jurul unor obiective și a existat un ritm intens de lucru. Atenția a fost orientată către învățare, memoria a fost intens solicitată, iar sistemele de reglare emoțională au fost activate aproape continuu pentru gestionarea presiunii și a incertitudinii.

În psihologia performanței, această perioadă e bine să fie urmată, în mod firesc, de recuperare la nivel psihologic. Acest lucru nu este întâmplător.

Performanța consumă energie - învățatul în sine, plus gestionarea atenției, autoreglarea emoțională și motivațională, dezvoltarea flexibilității psihologice etc. Recuperarea permite refacerea resurselor și pregătește organismul pentru următoarea etapă de dezvoltare.

Observăm cel mai bine acest principiu în sportul de performanță. În acest caz, după competițiile de obiectiv (cele mai importante) urmează recuperarea, analiza și apoi planificarea unui nou ciclu de performanță.

Sportivii, antrenorii, psihologul și părinții monitorizează starea fizică și psihologică, nivelul de oboseală, calitatea somnului, reacțiile emoționale și capacitatea de concentrare. Toate acestea fac parte din ecosistemul performanței, care are un obiectiv foarte bine definit - performanța să poată fi susținută în timp și să poată coexista cu starea de bine a sportivului.

Bacalaureatul poate fi privit prin aceeași lentilă.

Finalizarea examenelor reprezintă încheierea unui ciclu de performanță. Sistemul nervos începe să reducă nivelul de activare necesar pentru susținerea efortului prelungit. De aici pot să apară stări de oboseală accentuată, o nevoie mai mare de somn și odihnă, dificultatea de mobilizare pentru alte activități sau oscilațiile emoționale. Literatura de specialitate descrie aceste reacții ca fiind absolut firești după perioade îndelungate de stres și mobilizare.

Recuperarea psihologică nu e un proces pasiv

Recuperarea înseamnă refacerea resurselor cognitive și emoționale prin odihnă, somn de calitate, mișcare, relații apropiate și revenirea treptată către activități desfășurate din plăcere. Înseamnă reducerea încărcării psihologice și dobândirea unui nivel optim de funcționare, în noul context de după examen.

Există însă componente care primesc foarte puțină atenție și sunt extrem de importante pentru încheierea ciclului de performanță: procesarea psihologică și integrarea experienței de participare la examen/ competiție și de pregătire premergătoare.

De multe ori, după examen este făcută o analiză extrem de sumară, care se oprește la notă. Psihologia performanței propune o perspectivă diferită. Nota este rezultatul. Și mulți oameni pun semnul egal între rezultat și performanță, dar este mult mai mult de atât. Rezultatul este o consecință a progresului, care apare parcurgând un proces de pregătire bine pus la punct.

Oricât de bun sau mai puțin bun este rezultatul, reprezintă doar un punct pe harta dinamică a performanței și a vieții. Pe când progresul înseamnă dezvoltarea unor capabilități, care rămân în oameni și le influențează puternic evoluția viitoare.

Merită căutate răspunsuri la întrebări precum:

Cum am reacționat când presiunea a crescut?
Ce strategii de învățare au funcționat cel mai bine pentru mine?
Cum mi-am gestionat emoțiile? Unde m-am simțit copleșit(ă)?
Ce am descoperit nou despre felul în care învăț?
Ce competențe pot transfera către următorul obiectiv important?

Procesarea psihologică înseamnă să căutăm răspunsuri la întrebări relevante

Acest tip de reflecție dezvoltă capacitatea de a înțelege și de a analiza propriile procese de gândire și de învățare. Cercetările din psihologia educației arată că această competență contribuie la adaptarea strategiilor de învățare și la performanțe mai bune în etapele următoare. Deci e bine să ne facem această analiză, pentru a putea învăța din ea.

Din perspectiva mea, unul dintre cele mai valoroase rezultate ale unui astfel de examen, cu miză importantă, este capitalul psihologic acumulat: încrederea în sine construită prin efort susținut, capacitatea de a funcționa sub presiune, toleranța la frustrare, autoreglarea emoțională și experiența în sine a organizării unui proiect complex pe termen lung.

Acestea sunt resurse care însoțesc tânărul mult după afișarea rezultatelor și sunt cele care vor fi utilizate la toate examenele viitoare ale vieții.

Părinții au un rol important în felul în care experiența este integrată

Părinții pot contribui la crearea unui climat de siguranță psihologică, în care adolescentul să poată reflecta asupra parcursului său fără teama unei evaluări permanente. Întrebările formulate cu interes autentic dezvoltă autocunoașterea și responsabilitatea mult, mult mai mult decât conversațiile centrate exclusiv pe rezultat.

Privesc adesea rolul părintelui prin perspectiva managerului de proiect al evoluției copilului/ adolescentului. Un manager de proiect urmărește obiectivele, resursele, procesele și învățarea acumulată pe parcurs. Aceeași perspectivă poate fi utilă și după Bacalaureat, fiindcă evoluția adolescentului continuă, iar experiența acumulată devine una dintre resursele următoarei etape.