Când spunem „sport”, ne gândim de obicei la mușchi, condiție fizică, kilograme în minus, inimă sau rezistență. Mult mai rar ne gândim la creier. Și totuși, una dintre cele mai interesante direcții ale cercetării din ultimii ani arată că mișcarea fizică nu este doar un antrenament pentru corp. Este, într-un anumit sens, și un antrenament pentru creier.
De ce? Pentru că memoria, atenția, capacitatea de a lua decizii, flexibilitatea mentală și autocontrolul nu sunt procese separate de restul organismului. Creierul funcționează într-un corp, iar ceea ce facem cu acel corp poate influența modul în care gândim.
Nu trebuie să fii sportiv ca să-ți antrenezi creierul
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării este și una dintre cele mai accesibile: beneficiile cognitive ale mișcării nu sunt rezervate sportivilor de performanță.
O analiză-umbrelă publicată în British Journal of Sports Medicine a evaluat 133 de review-uri sistematice care au inclus 2.724 de studii randomizate și 258.279 de participanți. Rezultatele au arătat că exercițiul fizic a îmbunătățit semnificativ cogniția generală, memoria și funcțiile executive.
Mai mult, autorii au observat că efectele nu apar doar în cazul exercițiilor foarte intense. În multe situații, intervențiile de intensitate scăzută sau moderată au produs beneficii importante.
Asta schimbă puțin perspectiva asupra sportului. Nu trebuie să alergi un maraton, să ridici greutăți impresionante sau să faci antrenamente de o oră în fiecare zi pentru ca mișcarea să aibă valoare pentru creier.
Uneori, începutul poate fi o plimbare.
Ce înseamnă, de fapt, „funcțiile executive”?
Termenul poate suna foarte tehnic, dar se referă la unele dintre abilitățile pe care le folosim zilnic fără să ne dăm seama: să ne concentrăm, să ignorăm lucrurile care ne distrag, să ținem informații în minte, să schimbăm strategia atunci când ceva nu funcționează și să ne controlăm reacțiile.
Cu alte cuvinte, sunt acele procese care ne ajută să ne organizăm comportamentul și să ne adaptăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
O meta-analiză publicată în 2024, care a inclus 42 de studii randomizate și 2.881 de participanți cu vârsta de peste 45 de ani, a arătat că exercițiul aerobic poate îmbunătăți flexibilitatea cognitivă, memoria de lucru și controlul inhibitor.
Iar aceste rezultate sunt importante tocmai pentru că vorbim despre abilități pe care le folosim în fiecare zi: când lucrăm, când învățăm, când conducem, când luăm decizii sau când încercăm să nu reacționăm impulsiv într-o situație tensionată.
Ce se întâmplă în creier atunci când facem mișcare?
Creierul nu este un organ izolat. Atunci când facem mișcare, întregul organism intră într-o stare diferită. Se modifică circulația sanguină, activitatea metabolică și o serie de procese biologice care pot avea consecințe asupra funcționării creierului.
Cercetarea discută inclusiv despre rolul unor factori neurobiologici implicați în plasticitatea cerebrală, adică în capacitatea creierului de a se adapta și de a forma sau consolida conexiuni.
Nu înseamnă că după o alergare de 30 de minute devenim brusc mai inteligenți. Creierul nu funcționează atât de simplu. Dar înseamnă că activitatea fizică creează un mediu biologic favorabil pentru anumite procese cognitive. Iar efectele devin mai interesante atunci când mișcarea este transformată într-un obicei.
Sportul și îmbătrânirea creierului
Poate cea mai importantă discuție apare atunci când vorbim despre înaintarea în vârstă.
Odată cu trecerea anilor, este normal ca anumite procese cognitive să se modifice. Viteza de procesare poate scădea, memoria de lucru poate deveni mai puțin eficientă, iar atenția poate fi afectată. Însă îmbătrânirea creierului nu este un proces identic pentru toată lumea.
Un studiu publicat în JAMA Network Open, care a analizat 104 studii și peste 341.000 de participanți, a găsit o asociere între activitatea fizică și o cogniție mai bună la vârste înaintate, inclusiv în ceea ce privește memoria episodică și fluența verbală.
Rezultatele trebuie interpretate cu atenție: cercetarea nu demonstrează că sportul poate preveni singur demența și nici că mișcarea este o garanție împotriva declinului cognitiv. Dar contribuie la o imagine din ce în ce mai clară: activitatea fizică face parte dintr-un stil de viață favorabil sănătății creierului.
Organizația Mondială a Sănătății include, de altfel, activitatea fizică printre comportamentele importante pentru sănătatea cerebrală și reducerea riscului de declin cognitiv.
Și atunci de ce ne simțim uneori mai „limpezi” după ce facem sport?
Probabil că mulți oameni au observat fenomenul fără să-i dea neapărat o explicație.
Ai o zi aglomerată. Ai foarte multe lucruri în minte. Te simți blocat într-o problemă. Ieși la o plimbare sau faci mișcare, iar după aceea parcă lucrurile se așază puțin.
Nu înseamnă că ai rezolvat problema în timp ce alergai. Dar ai schimbat starea organismului și, implicit, contextul în care creierul procesează informația.
Mișcarea poate rupe pentru câteva zeci de minute ciclul de ruminație, poate reduce timpul petrecut în fața ecranelor și poate oferi o schimbare de perspectivă. În cazul activităților desfășurate în aer liber, apar și alte elemente importante: lumină naturală, schimbarea mediului, stimulare senzorială și, uneori, interacțiune socială. De aceea, uneori, o plimbare nu este doar o plimbare. Poate fi o pauză cognitivă.
Nu există un singur sport „pentru creier”
Un alt lucru interesant este că cercetarea nu indică un singur tip de mișcare care să fie „cel mai bun” în absolut toate situațiile.
Mersul, alergarea, ciclismul, exercițiile de forță, activitățile de tip mind-body și alte forme de mișcare pot avea beneficii. Important este ca activitatea să fie adaptată persoanei, nivelului său de pregătire și stării sale de sănătate.
Pentru cineva care nu a făcut sport de ani de zile, o plimbare regulată poate fi un început excelent. Pentru altcineva, poate funcționa antrenamentul de forță. Pentru o altă persoană, înotul, dansul, mersul pe bicicletă sau un sport de echipă pot fi variante mai ușor de menținut.
Pentru că există un principiu psihologic foarte simplu: cel mai bun obicei este, de multe ori, cel pe care îl poți păstra.
Creierul nu are nevoie de perfecțiune. Are nevoie de consecvență.
Poate că aceasta este una dintre cele mai utile concluzii. Trăim într-o cultură în care și sportul poate deveni o sursă de presiune. Vedem programe perfecte, corpuri perfecte, rezultate rapide și oameni care par să aibă întotdeauna timp pentru antrenament.
Dar creierul nu are nevoie de un stil de viață perfect pentru a beneficia de mișcare. Are nevoie de regularitate.
O plimbare făcută astăzi poate părea nesemnificativă. La fel și cea de mâine. Dar atunci când astfel de alegeri se repetă săptămâni și luni, ele încep să facă parte din felul în care ne îngrijim organismul și creierul. Iar aici sportul devine mai mult decât o activitate fizică. Devine o formă de igienă psihică și cognitivă.
Poate că ar trebui să privim sportul puțin diferit
Nu doar ca pe ceva ce facem pentru a arăta mai bine. Nu doar ca pe o metodă de a slăbi. Nu doar ca pe o modalitate de a deveni mai puternici fizic. Ci și ca pe una dintre formele prin care putem avea grijă de creierul nostru.
Pentru că memoria pe care vrem să o păstrăm, concentrarea de care avem nevoie, capacitatea de a lua decizii și flexibilitatea cu care ne adaptăm la schimbările vieții nu apar într-un vid. Ele apar într-un creier care trăiește într-un corp.
Iar uneori, pentru a avea grijă de ceea ce se întâmplă în mintea noastră, primul pas poate fi surprinzător de simplu: să ne ridicăm de pe scaun și să începem să mergem.
