Dick Fosbury a revoluționat sportul doar pentru că a găsit o abordare diferită care să-i permită să ajungă la rezultatul dorit.
Un puști înalt și slab din Oregon, pasionat de atletism, a reușit să schimbe sportul după ce a găsit o cale diferită de a-l practica. Dick Fosbury a trăit un moment de glorie la Jocurile Olimpice din 1968, însă ideea care a revoluționat săritura în înălțime i-a venit în liceu.
Ideea din liceu cu care a revoluționat săritura în înălțime
Cu patru ani înaintea Jocurilor Olimpice din 1968, Dick Fosbury era doar un adolescent înalt și slab din Oregon, pasionat de atletism. Își dorea să concureze la săritura în înălțime, însă avea o problemă: nu reușea să atingă baremul necesar pentru a participa la competițiile liceului.
În anii 60, sportivii care practicau săritura în înălțime foloseau tehnici care presupuneau să treacă peste bară cu fața sau cu partea laterală a corpului orientată spre aceasta. Dick Fosbury nu s-a descurcat folosind astfel de tehnici, iar totul s-a schimbat când, în liceul său, a fost instalat un spațiu de aterizare din spumă, înlocuind vechile suprafețe din așchii de lemn și rumeguș.
Fosbury a văzut o oportunitate din această schimbare, iar apoi i-a venit ideea: să sară invers peste bară, cu spatele. A început să-și întoarcă trupul, să-și arcuiască spatele și să treacă peste bară cu spatele, cu capul și umerii înainte.
Mai întâi ridiculizat, apoi copiat. „Fosbury Flop”
Neobișnuită, mișcarea pe care o făcea Dick Fosbury a fost ridiculizată. Un ziar local a spus că Fosbury arată ca „un pește care se zbate într-o barcă”. Altul l-a numit „cel mai leneș săritor în înălțime din lume”, conform lui James Clear. Totuși, nu s-a dat bătut.
Noua tehnică a primit ulterior numele de „Fosbury Flop”. În loc să lupte împotriva barei, Fosbury își folosea corpul într-un mod care îi permitea să treacă peste ea cu spatele arcuit. Iar rezultatele au început să apară.
S-a calificat la Jocurile Olimpice din 1968 după ce s-a impus de două ori la rând în NCAA (National Collegiate Athletic Association), apoi a intrat în istorie.
Momentul de glorie
La Jocurile Olimpice 1968, pe stadionul olimpic din Mexico City, 80.000 de oameni priveau spre pista de atletism. În fața lor se afla Dick Fosbury, un tânăr despre care, cu doar câțiva ani înainte, aproape nimeni nu auzise.
S-a oprit pentru o clipă. Apoi a alergat spre bară, și-a întors corpul, și-a arcuit spatele și a trecut peste aceasta cu spatele, aterizând pe umeri. A sărit 2,24 metri și a stabilit un nou record olimpic, astfel a reușit să intre în istorie după ce a revoluționat săritura în înălțime.
Tehnica sa a devenit, ulterior, standardul de facto pentru săritorii în înălțime. Aproape fiecare câștigător al medaliei de aur și fiecare deținător important de record din ultimii 35 de ani a folosit „Fosbury Flop”.
