Kathrine Switzer este una dintre cele mai importante femei din istoria sportului. În 1967, ea a devenit prima femeie care a participat oficial la Maratonul de la Boston și a reușit să termine cursa, într-o perioadă în care femeile nu erau acceptate în mod oficial la maraton.
Switzer s-a născut în 1947, în Amberg, Germania, într-o familie de americani. A ajuns în Statele Unite împreună cu familia când avea doar doi ani și a crescut în Virginia. În adolescență a început să practice mai multe sporturi, printre care hochei pe iarbă și baschet. A descoperit însă că alergarea îi place cel mai mult, conform Nyrr.org.
În fiecare zi alerga aproximativ o milă. Pentru ea, alergarea nu însemna doar sport. Îi oferea o stare bună, o ajuta să fie într-o formă fizică bună și îi dădea un sentiment de independență.
La Lynchburg College a început să participe la competiții de atletism. În acea perioadă, femeile aveau foarte puține posibilități de a concura în probe de alergare pe distanțe mai lungi. În 1966, Switzer s-a transferat la Syracuse University și a început să se antreneze alături de echipa masculină de cross-country.
Așa a ajuns să își dorească să participe la Maratonul de la Boston. A verificat regulamentul și a observat că nu exista o regulă care să spună în mod clar că femeile nu se puteau înscrie. S-a înscris folosind numele „K. V. Switzer”, aceeași semnătură pe care o folosea și pentru materialele sale jurnalistice.
Momentul care a făcut-o celebră
Pe 19 aprilie 1967, Kathrine Switzer a luat startul în Maratonul de la Boston cu numărul 261. Avea doar 20 de ani și era studentă la jurnalism.
Nu intenționa să transforme cursa într-un protest. Voia pur și simplu să termine unul dintre cele mai cunoscute maratoane din lume.
La aproximativ patru mile de la start, directorul cursei și-a dat seama că o femeie participa la competiție și a încercat să o scoată de pe traseu. A alergat spre Switzer și a încercat să îi smulgă numărul de concurs.
Iubitul ei, care participa și el la cursă, s-a interpus și l-a împiedicat să o scoată din competiție. Switzer a fost speriată, dar nu a abandonat. A continuat să alerge și a terminat maratonul.
Imaginile incidentului au făcut înconjurul lumii. Din acel moment, Switzer a început să lupte pentru dreptul femeilor de a participa la curse de fond și pentru dezvoltarea sportului feminin.
A continuat lupta pentru femei
În 1972, femeile au fost acceptate oficial în Maratonul de la Boston. Switzer nu s-a oprit însă aici.
În 1974 a câștigat Maratonul orașului New York, iar în 1975 a obținut cel mai bun timp al carierei sale la Boston, 2 ore, 51 de minute și 37 de secunde.
A avut un rol important și în dezvoltarea curselor feminine. În 1977 a contribuit la crearea Avon International Running Circuit, un circuit internațional dedicat femeilor. Competițiile au ajutat la creșterea popularității alergării în rândul femeilor și au contribuit la includerea maratonului feminin în programul olimpic.
În 1984, maratonul feminin a fost introdus pentru prima dată la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Switzer a fost prezentă la eveniment în calitate de comentatoare TV.
De-a lungul anilor, a lucrat în televiziune, a scris cărți și a continuat să promoveze sportul feminin. În 2017, la 50 de ani după prima sa participare, a revenit la Maratonul de la Boston și a alergat din nou cu numărul 261.
Povestea lui Kathrine Switzer rămâne una dintre cele mai cunoscute povești despre curaj și perseverență din sport. O femeie care a vrut doar să alerge. Faptul că a refuzat să renunțe a contribuit însă la schimbarea regulilor pentru milioane de femei.
Cronologia carierei lui Kathrine Switzer
- 1967 – Devine prima femeie care se înscrie oficial și termină Maratonul de la Boston.
- 1974 – Câștigă Maratonul orașului New York.
- 1975 – Aleargă cel mai bun maraton al carierei, 2:51, la Boston. Rezultatul o plasează pe locul șase în lume și pe locul trei în Statele Unite în clasamentul maratonistelor.
- 1984 – Oferă comentarii TV la primul maraton feminin olimpic, desfășurat la Los Angeles.
- 1997 – Publică prima sa carte, Running and Walking for Women Over 40.
- 1998 – Devine una dintre primele cinci persoane incluse în National Distance Running Hall of Fame.
- 2000 – Primește Fred Lebow Award din partea Road Runners Club of America.
- 2002 – Devine director pentru sănătatea și fitnessul femeilor în cadrul inițiativei RYKA „Take Fitness to Heart”, care a organizat evenimente de mers și alergare.
- 2003 – Primește Abebe Bikila Award din partea New York Road Runners.
- 2007 – Publică volumul autobiografic Marathon Woman.
- 2008 – Marathon Woman primește „Billie Award” din partea Women’s Sports Foundation.
- 2011 – Este inclusă în National Women’s Hall of Fame.
- 2012 – Este desemnată „Hero of Running” de revista Runner’s World.
Nota primită de Andrei Rațiu la primul meci al sezonului pentru Rayo Vallecano
Cât mai rezistă lumea cu petrolul din rezerve dacă războiul SUA-Iran continuă. Pragul critic de șase luni
Denis Drăguș s-a răzgândit
Liderii Europei sunt în vacanță, crizele nu. Când concediul se transformă într-o problemă politică
