Datorită doctorului Livia Ognean, medic neonatolog și șefa secției de Terapie intensivă a Spitalului Județean din Sibiu, prematurii din Sibiu au acum șansa de a se naște într-un spital aflat la același nivel cu cele din Europa.
Livia Ognean a transformat obiceiul românului de a da ”mici atenții” doctorilor în donații pentru asociația secției, ea aleargă la maratoane pentru a strânge bani pentru echipamente și își dedică întreaga carieră prematurilor care, datorită ei, au o șansă mult mai mare de a se face mari și sănătoși.
Face tot ce-i stă în putință pentru a asigura un viitor celor mici și vorbește cu drag despre ”gura de oxigen” pe care organizatiile non-guvernamentale au dat-o spitalelor prin donațiile lor mărinimoase.
În plină pandemie de Covid-19, însă, Livia Ognean constată cu amar că toate eforturile sale și ale colegilor încep să fie tot mai în zadar, din cauza celor care nu mai au răbdare și nici încredere în medici.
”Ceea ce vedem la nivel național, numărul de cazuri în creștere, aglomerațiile de pe plajă, din localuri, luarea în derâdere a mesajelor medicilor și chiar și a foștilor bolnavi dovedesc că multora le lipsește educația. Inclusiv elementară, nu doar medicală”
Livia Ognean, medic neonatolog și șefa secției de Terapie Intensivă a Spitalului Județean din Sibiu
Pentru început, aș vrea să ne povestiți dumneavoastră și despre momentul în care ați decis să transformați atențiile părinților în donații pentru secția de neonatologie a Spitalului Județean din Sibiu.
E destul de simplu. Mai întâi, nu poți lucra într-o secție de nou-născuți dacă nu iubești copiii. Iar dacă îi iubești atunci oricum faci tot posibilul să le fie bine, indiferent de cât ești plătit (ca salariu) ori ce ți se oferă în plus de către părinți.
Eu cred că este sub demnitatea noastră, ca oameni, să acceptăm să fim plătiți de părinți ca să facem ceva pentru copiii lor.
E meseria noastră, noi am ales-o. Iar a condiționa actul medical este total inacceptabil. Am discutat cu întreaga secție, la un moment dat, acum mulți ani, și am decis să nu acceptăm atenții de la părinți.
Dar pentru că mulți părinți, obișnuiți să facă acest lucru, credeau că nu acceptăm pentru că nu putem face nimic bun pentru copilul lor, am decis să le spunem că, la final, dacă vor fi mulțumiți de îngrijirea primită, atunci pot dona asociației secției (asociație înființată în 2006) pentru ca și alți copii să se poată bucura de îngrijiri bune și să nu ducă lipsă de nimic.
Atunci au înțeles, au acceptat și lucrurile au mers bine pentru că am beneficiat de multe donații care ne-au ajutat realmente să putem supraviețui.
Ne-au ajutat să putem ajuta alți copii, uneori chiar în momente critice. Am putut avea mereu bani să achiziționăm echipamente noi, mai moderne, mai sigure, consumabile, am putut chiar schimba fața întregii secții făcând-o mai prietenoasă cu copiii și cu familia.
Cum s-a transformat spitalul din 2006, de când ați înființat asociația, până acum?
Așa cum am spus mai sus, am reușit să schimbăm ”fața” secției. La început, în primii ani, am adunat doar acel procent de 2% din impozitul pe venit al personalului secției și al colegilor din secția de obstetrică.
Am cumpărat lenjerii noi, saltele noi pentru copii și mame. Inițial, am încercat să facem, cu bani puțini, o secție mai prietenoasă.
Apoi, am început să facem proiecte, tot mai multe și mai mari, și datorită acestora am reușit să aducem echipamente noi, moderne, să nu ne lipsească nimic în termeni de consumabile sau medicamente.
Cele mai mari proiecte au fost cele de la Maratonul Sibiului, proiecte cu care în câțiva ani am reușit să schimbăm aproape toate incubatoarele secției de prematuri (unele vechi de peste 50 de ani) cu incubatoare noi, moderne și mai sigure.
Am achiziționat monitoare noi, incubatoare, mese de resuscitare, ecograf nou pentru terapia intensivă neonatală și pentru sălile de naștere. Practic, acum, secția arată ca orice secție de neonatologie din Europa.
Ne ajută mult și faptul că în urmă cu 5 ani a fost reabilitată maternitatea.
Am observat, la nivelul întregii țări și mai ales de când a început criza, o mulțime de donații venite prin Salvați Copiii sau Crucea Roșie pentru spitalele aflate în linia întâi. Cum au schimbat aceste gesturi modul în care sistemul medical românesc face față pandemiei?
A fost și este în continuare extraordinară solidaritatea de care au dat dovadă oamenii.
Au înțeles repede care este situația sistemului nostru medical și cât de nepregătiți eram să facem față unei crize de sănătate publică atât de mare și de serioasă.
Donațiile oferite unor organizații respectabile precum Salvați Copiii, Crucea Roșie, Dăruiește Viață sau, pe plan local, Fundația Comunitară Sibiu, au ajutat nu doar spitalele să facă față noului coronavirus, ci și personalul medical.
Este binecunoscută deja lipsa de materiale de protecție cu care ne-am confruntat în spitale și cabinete.
A fost extraordinar faptul că oamenii s-au gândit că vor avea nevoie de noi și au dorit să ne protejeze ajutându-ne.
Sistemul medical este greoi, se urnește greu, a avut și are încă o mulțime de bariere care au îngreunat răspunsul legat de asigurare a tot ceea ce este necesar în lupta împotriva pandemiei COVID-19.
Deci da, ajutorul venit din partea organizațiilor non-guvernamentale a fost chiar salvator.
Cum ar fi fost spitalele românești fără ”gura de oxigen” venită din partea oamenilor și companiilor?
Nici nu vreau să mă gândesc. Probabil că nu am fi avut cu ce să ne tratăm pacienții, probabil că nu am fi avut cu ce să ne protejăm personalul, probabil că am fi avut mult personal bolnav, cel sănătos ar fi fost epuizat fiindcă ar fi trebuit să muncească mai mult, pacienții nu ar fi putut fi îngrijiți corect, numărul de decese ar fi fost mult mai mare.
Lucrăm oricum cu stres și teamă, cunoaștem încă și așa destul de puțin despre acest nou coronavirus, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost fără ajutorul oamenilor, al comunităților și companiilor.
Și totuși mulți oameni par că nu mai vor să se protejeze. Alții spun că măsurile au fost prea drastice. I-am văzut la mitinguri, îi vedem și online. Care ar fi mesajul dumneavoastră, ca medic, pentru cei care nu (mai) cred în existența acestui virus?
Da, din păcate, epidemia de fake news și înțelegerea proastă a libertății individuale au făcut ca în ultima vreme tot mai mulți oameni să nu înțeleagă că e nevoie să se protejeze pe ei și pe cei dragi lor, din jur.
Poate că măsurile par drastice, dar s-au dovedit eficiente. Am făcut față bine valului de reveniri în țară. Am reușit să aplatizăm curba epidemică. Din păcate, doar sub amenințarea de sancțiuni.
Iar asta dovedește, împreună cu larga răspândire a fake news-urilor, deficiențele noastre de educație.
Nu doar de educație medicală. Spălarea mâinilor e ceva atât de banal și atât de eficient. Nu poți să nu vezi că în carantină, cu respectarea distanțării sociale, numărul de cazuri de boală a putut fi ținut sub control și diminuat.
Nu poți să nu vezi că masca protejează și pe cel bolnav, dar și pe cel sănătos. Sigur, există mari deficiențe de comunicare din partea politicului.
Dar există și medicii care se chinuie de luni de zile să atragă atenția asupra acestor atât de elementare lucruri care ne protejează. Și libertatea - da, suntem liberi să alegem, dar numai atât timp cât libertatea noastră nu încalcă drepturile celor din jurul nostru.
În acest caz, dreptul la protejarea sănătății. Sănătatea publică ar trebui să fie nu doar un slogan, ci o politică națională. Și sunt atât de multe lucruri care ar trebui discutate aici.
Nu doar pandemia COVID-19. Mult mai multe. Din păcate, sănătatea copiilor – adică a viitorului țării – nu este protejată. Dar acesta este un alt subiect. Foarte mare și foarte important pentru mine, ca medic de pitici.
Mesajul meu este același mereu: e nevoie de disciplină, dar mai ales de responsabilitate la nivelul fiecăruia din noi; suntem deja demult în situația de a ne proteja singuri și există 3 lucruri mari pe care le putem face pentru asta: purtarea măștii, spălarea frecventă, corectă, a mâinilor cu apă și săpun (cât de simplu!) și respectarea distanțării sociale (evitarea pe cât posibil a locurilor publice) și fizice (respectarea distanței de minim 1,5 metri față de alte persoane, mai ales necunoscute).
Nu văd de ce am avea încredere în medici atunci când suntem bolnavi și mergem la cabinete sau la spital și nu am pune preț pe sfaturile lor atunci când încearcă să ne protejeze de boli.
România a depășit 800 de îmbolnăviri pe zi cu o lună mai devreme decât anticipase Societatea Româna de Epidemiologie. Avem și peste 273 de pacienți la ATI. Cât timp mai avem la dispoziție până sistemul va ajunge în colaps?
Nu sunt specialist în sănătate publică și nici matematician, nu am la îndemână instrumente de predicție.
Dar sunt alții care se pricep bine la aceste lucruri și care ne avertizează că nu mai este timp. Spitalele s-au deschis și pentru alte afecțiuni, dar în acest ritm de îmbolnăvire și fără aplicarea măsurilor de izolare/carantinare a celor pozitivi pentru SARS-CoV-2 nu va trece mult până când, de voie/de nevoie, se vor închide din nou spitalele pentru a trata doar pacienți cu COVID-19.
Nimeni nu-și dorește acest lucru. Nici noi, personalul medical, și, cu siguranță, nici populația.
Sistemul medical nu s-a reformat între timp, a organizat doar niște circuite, s-a dotat cu aparatură și teste pentru depistarea coronavirusului, are ceva mai multe echipamente de protecție (dar nu nelimitate), dar are același număr de personal (ba chiar unii au murit), angajările făcute sunt puține și temporare ... E ușor de apreciat că va fi din ce în ce mai dificil să facem față valului de infecții.
Ce ar trebui să facem fiecare dintre noi ca să împiedicăm acest lucru să se întâmple?
Repet, nu înțeleg de ce mergem la medic atunci când suntem bolnavi, dar nu ascultăm atunci când tot medicii ne sfătuiesc ce să facem să ne protejăm de boală.
De ce este mai tentant să asculți și să crezi ce spun personaje obscure decât ceea ce spune știința? De ce e mai tentant să crezi și să răspândești teorii ciudate ale conspirației care pot fi ”deconspirate” atât de simplu prin gândire logică și rațiune decât să aplici cele 3 lucruri simple care te pot ține departe de spital și de boală în această perioadă: purtarea măștii în spațiile închise și locurile publice aglomerate, spălarea frecventă a mâinilor și distanțarea socială și fizică, aplicate disciplinat și cu responsabilitate pentru a ne proteja pe noi și pe cei dragi nouă.
Mai sperați că putem face asta?
Experiența carantinei ne-a dovedit că putem respecta regulile sub amenințarea penalităților.
Din păcate, atunci când educația și bunul simț lipsesc, trebuie aplicată legea și trebuie să existe sancțiuni. Cum e greu să educi un popor în câteva luni, probabil că sancțiunile ar putea ajuta.
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Dacă mă uit în jurul meu, văd oameni mai ales care respectă regulile. E îmbucurător.
Dar ceea ce vedem la nivel național, numărul de cazuri în creștere, aglomerațiile de pe plajă, din localuri, luarea în derâdere a mesajelor medicilor și chiar și ale foștilor bolnavi dovedesc că multora le lipsește educația. Inclusiv elementară, nu doar medicală.
Citește și: