Trecerea României de la euroentuziasm la euroscepticism a început după accederea Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) în Parlament, la alegerile din 2020.
E o perioadă care se suprapune peste restricțiile pandemice, peste criza energetică, peste agresiunea Rusiei în Ucraina. AUR s-a hrănit din toate, a avut tribună în Parlament, uși deschise la marile televiziuni de știri, specialiști în imagine, oameni mulți și buni în răspândirea mesajelor propagandistice orientate deopotrivă împotriva sistemului autohton și a celui european.
Cel mai recent Eurobarometru referitor la tendințele sociodemografice din 2007 până în 2022 scoate în evidență că astăzi doar 46% dintre români mai cred că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% cât este media europeană. În 2015, numărul românilor care spuneau că apartenența la UE este un lucru bun era mult mai mare, aproape 70%, în comparație cu media UE de la acea vreme, de 54%. Chiar și în plină pandemie, în 2020, susținerea pro-UE era încă de 55%, dar deja sub media europeană.
E o scădere lentă, dar progresivă a entuziasmului euroatlantist, dată de slăbirea democrației autohtone, de absența explicațiilor din partea celor mai importanți decidenți, de lipsa transparenței în marile decizii.
Degradarea democrației în România se observă cel mai bine prin neparticiparea la vot – la ultimele alegeri parlamentare prezența a fost sub 35% iar cei aleși nu au suficientă legitimitate. Cei mai mulți români nu mai au încredere în clasa politică autohtonă, se simt trădați de politicieni și nu găsesc motive suficiente să se mai mobilizeze, cu atât mai mult cu cât liderii marilor partide tradiționale, PSD și PNL, sunt personaje lipsite de consistență, fără empatie, fără idei, fără dorința de a proiecta un viitor consistent.
O parte din această lipsă de încredere se transferă spre instituțiile europene, pe fondul influenței pe care o au banii asupra politicii, a corupției care deși astăzi se descoperă tot mai ușor datorită mijloacelor informatice, nu poate fi combătută cu suficientă eficiență. Se înregistrează apoi o creștere a diferenței de venituri între cei care trăiesc tot mai bine și cei care abia reușesc să supraviețuiască, potrivit Coeficientului Gini care măsoară măsoară inegalitatea veniturilor disponibile ale populaţiei și care a crescut treptat. România are astfel al treilea cel mai mare coeficient de inegalitate a veniturilor din UE, după Bulgaria şi Lituania.
Deși nivelul de trai a crescut mult față de momentul aderării la Uniunea Europeană în 2007, măsurile luate de stat pentru încurajarea muncii și dezvoltării nu au dus la reducerea decalajelor iar așteptările poate prea mari pe care le avea majoritatea odată cu integrarea nu au primit un răspuns pe măsură. Acest decalaj se mărește peste tot în lume iar unul dintre efecte este dat de creșterea proporțională a mișcărilor populiste și extremiste.Conform raportului Freedom in the World, publicat anual de Freedom House Washington, democrația se află în declin de 15 ani consecutiv.
O analiză făcută de Varieties of Democracy susține chiar că regresul democrației aduce lumea la nivelul anului 1989 și că 33 de țări, care însemnă 36% din populația globului, s-au orientat deja spre autocrație. O cale aleasă și de state europene precum Ungaria și Polonia, urmate de Bulgaria și România, după cum rezultă dintr-o cercetare făcută de International Politics and Society, care menționează mai ales absența echilibrului instituțional între puterile judecătorească, executivă și legislativă.
Absența acestui echilibru a dus în România la oprirea luptei cu marea corupție, la deformarea legilor justiției și la neîncrederea populației în capacitatea statului de a face dreptate și de a oferi egalitate în fața legii. Tot mai mulți reprezentanți ai elitei politice autohtone profită de funcțiile lor pentru a scăpa nepedepsiți, de la plagiate la corupție, situându-se deasupra legilor.
Francis Fukuyama explica într-un articol din New York Times că globalizarea și schimbările economice au lăsat multe categorii în urmă și că a apărut o falie culturală enormă între profesioniștii cu studii superioare din marile orașe și cei din localitățile mici cu valori tradiționale, iar acum „trăim în universuri factuale diferite”.
În România, discrepanțele de toate felurile sunt exploatate eficient de liderii AUR, mult mai activi decât politicienii arcului de guvernământ, atât pe teren, cât și în spațiul virtual, unde teoriile conspirației abundă și unde discursul antioccidental, pe fondul războiului din Ucraina, prinde tot mai mult.
Într-un sondaj AtlasIntel, AUR ar fi chiar deasupra PNL, pe un trend ascendent, ceea ce înseamnă că tot mai mulți români sunt atrași de discursul naționalist. E posibil ca scorul AUR să fie chiar mai mare iar spirala tăcerii să funcționeze în favoarea lor, fiindcă multora s-ar putea să le fie jenă să-și recunoască intenția de vot pentru această formațiune.
Autor: Sabina Fati