Diana Șoșoacă a susținut marți în Parlament un discurs pe cât de isteric și prosovietic, pe atât de plin de inexactități și fracturi logice.
Vă dau un singur exemplu: Se plânge dna senator că în caz de război Romania ar fi lăsată 72 de ore singură înainte de fi ajutată de aliați. Doar că pe teritoriul Românei deja există o forță de reacție semnificativă a NATO, înfierată tot de dna Șoșoacă în același discurs.
Însă dna Șoșoacă nu s-a adresat celor care înțeleg că românii nu au cum să fie trimiși la război în Ucraina, nici celor care au înțeles că lucrările ucrainenilor pe Bâstroe nu au provocat nicio modificare de debite a Dunării, conform „Apelor Române”.
Ea se adresează oportunist unui public despre care știe, la fel ca George Simion, că există, că e din ce în ce mai mare și mai panicat. De viața cu zi cu zi, dificilă, de cine știe ce decizie a Guvernului care îl poate lovi, de nou și schimbare, la care nu se poate adapta.
Oameni majoritar, dar nu toți, cu educație scăzută care simt că pierd controlul asupra vieții lor, că nu mai au nicio predictibilitate, care s-au simțit umiliți și constrânși în pandemie. Dacă acest public nu ar exista și nu ar fi tot mai numeros, nici AUR, nici dna Șoșoacă, nimic altceva decât niște hiene politice, nu s-ar obosi să își calibreze mesajul pentru el.
Același lucru și în cazul unei televiziuni ca România TV. Ea știe exact ce face, cui se adresează și de ce. Iar ceea ce face România TV acum ca agent sovietic nu este decât un episod dintr-un lung șir de manipulări și minciuni ale postului fondat de Sebastian Ghiță, care, de fapt, numai cu asta se ocupă.
Este un cerc vicios. Dacă publicul frustrat, furios, care se simte agresat din toate părțile nu ar exista, Șoșoacă, AUR și România TV nu ar avea cui să se adreseze. Dar pentru că el există și este important, prin prestația lor nu fac decât să radicalizeze acest grup și să-l mărească.
Care ar fi soluția?
Aud din multe părți, inclusiv zona proeuropeană a presei și politicii, că ea ar fi interzicerea. Să li se taie microfonul, să li se ia licența. Să nu mai fie auziți.
E o iluzie.
În epoca Internetului, a rețelelor de socializare, nu prea există om fără smartphone, chiar și cei care leșină de indignare că trebuie să-și scaneze singuri produsele la hypermarket. Deci orice mesaj încerci să interzici pe canale media clasice își va lua și mai mare avânt pe rețele. Victimizarea, mărul interzis au un magnetism care sporesc exponențial viteza de propagare.
Aparițiile publice sunt oricum nimic față de ceea ce circulă pe Facebook, pe Whatsapp. Sunt rostogolite de sute de mii, poate milioane de ori mesaje construite profesionist, care îmbină sferturi de adevăruri palpabile cu minciuni grosiere și țintesc emoțiile negative.
Dacă cineva are răbdare și curiozitate să remarce că afirmațiile nu au nicio sursă asumată, să verifice acuratețea informațiilor distribuite, se poate convinge ușor că este vorba despre manipulări. Dar cei mai mulți le digeră ca atare și își hrănesc cu ele umorile.
Este o iluzie că le poți opri prin interdicții. Au închis OTV și acum toată presa e otevizată.
În plus, orice interdicție este un precedent. Azi suntem mulțumiți să nu mai auzim mesajele toxice ale unor personaje politice imunde sau ale unei televiziuni tomberon.
Dar mâine asta s-ar putea întâmplă cu oricine, pentru orice mesaj care nu convine majorității sau Puterii. Jocul cu cenzura, cu interdicția este extrem de periculos și niciodată nu poți să știi când îți va exploda în față.
Și, atunci, care să fie soluția?
Soluția sunt mesaje corecte factual, explicative, care să ajungă la publicul țintă și să contracareze eficient manipularea. Ceea ce nu e deloc ușor pentru că presupune cel puțin patru condiții.
1.Publicul țintă trebuie înțeles, care sunt interesele, temerile lui. Iar mesajele trebuie să le răspundă în mod direct și pe limba lor. Avem cel mai mare procent de cetățeni care nu mai consideră aderarea la UE un lucru bun. Dar asta pentru că nimeni nu le-a explicat pe limba lor, concret, palpabil unde e UE în viață lor. Bruxelles-ul, politica scrobită pierd imens prin faptul că nu înțeleg cum să comunice cu oamenii. Corectitudinea politică adusă la niveluri aberante face mesajele sterile, inutile.
2.Accesul către publicul țintă trebuie înțeles și el. Comunicatul de presă, conferință de presă, lozinca sunt uzate până la neutilizare.
3.Consecvența și sinceritatea. Ceea ce atrage la mesajele de tip AUR, Șoșoacă sau România TV este și constanța lor. Predictibilitatea aduce confort, efortul de adaptare continuă provoacă disconfort.
4.Credibilitatea celor care transmit mesajul. Credibilitatea autorităților din România este prăbușită. Că unele sunt deja cu capul sub apă, iar altele mai au nasul și urechile afară, contează puțin. Pe ansamblu e dezastru și oamenii preferă oricând să creadă mesajul contrar celui oficial, indiferent de conținut.
Neîncrederea aceasta face credibilă orice gogomănie, de tipul "vă vor trimite carne de tun la război". Ăștia-s în stare de orice și ne mint continuu, e replica.
Mereu a existat o doză de neîncredere, e și o moștenire a comunismului, dar felul în care autoritățile române au gestionat pandemia, felul în care în loc să-l facă partener au antagonizat cetățeanul, a transformat fisura în canion.
Calea înapoi e grea, mai ales pentru că, după cum spuneam, deocamdată nu există voci credibile dincolo de bula susținătorilor și nici nu au ce să comunice, pentru că soluții la apăsările oamenilor nu există la actuala putere și, mă tem, nici la opoziție.
Dar e singura cale.