Sondajele de opinie ale partidelor, cele pentru uz intern, arată o creștere constantă a AUR, care ar fi ajuns pe locul al doilea și suflă în ceafa PSD, în scădere.
Este o realitate care nu ar trebui să ne surprindă în corelație cu datele care arată că avem cel mai mare procent de cetățeni care nu mai susțin ajutorul acordat Ucrainei de UE și cel mai mare procent de cetățeni care nu mai consideră că apartenența la UE e ceva bun.
Și este posibil ca procentul asociat AUR să fie subdimensionat, având în vedere că în cazul partidelor cu carte de vizită proastă există o reticență în a recunoaște intenția de vot, care dispare la urnă.
Ar fi bine să nu ne amăgim cu mitologia care ne bântuie din traumele trecutului: creația serviciilor, susținută de servicii. Creație, necreație, nu serviciile pun votul în urnă.
Este clar că oferta AUR, antieuropeană, antiamericană, suveranistă, legionaroidă, frustrată, revanșardă se întâlnește cu o cerere care există în electorat.
Și, repet ceea ce am mai afirmat, e riscant să crezi că până în 2024 zona suveranistă se va limita la AUR. Este posibil ca oferta să se diversifice pe paliere de electorat în funcție de credințe, nivel de educație etc.
Cauzele aderenței la acest tip de curent sunt însă aceleași.
Pe de-o parte, cele comune mai multor țări, unde s-a manifestat același fenomen. Bruxelles-ul nu mai are legătură cu cetățenii, mai ales cu cei de la baza piramidei sociale.
Limbajul sec, scrobit, distanța, corectitudinea politică dusă la cote absurde fac ca mesajele centrului UE să nu mai ajungă la destinatari. Pentru că nu vorbesc pe limba lor.
Totodată, avem probabil cea mai slabă formulă de lideri europeni de când a apărut construcția europeană. Lideri care nu inspiră, nu au tracțiune, nu conving și par cumva fericiții locatari ai unui Olimp din care nu văd și nu sunt văzuți.
Apoi, este trauma pandemiei și a restricțiilor sale, unele excesive, care au antagonizat și au creat psihoze. Și din acest punct de vedere România a fost campioana inepțiilor, în frunte cu internarea forțată a asimptomaticilor care nu s-a mai întâmplat niciunde în lumea largă și care a rupt, cu efecte ulterioare dramatice, încrederea între autorități și cetățeni.
Fronda a făcut ca foarte mulți oameni infectați să se ascundă, chiar după ce internarea forțată a fost eliminată, și să ajungă la medic abia când nu se mai putea face nimic pentru ei.
Mortalitatea imensă din octombrie 2021 a fost și consecința faptului că oamenii s-au temut mai tare de măsurile autorităților decât de boala însăși până când a fost prea tărziu.
Dar există și alte cauze strict autohtone, care agravează fenomenul.
Guvernele în general, dar mai ales cel actual, și-au făcut un obicei din a capitaliza nerușinat ca proprii realizări beneficiile apartenenței la UE și de a pune în cârca UE eșecurile.
Îmi povestea cineva dintr-un minister că atunci când mergea în inspecție în teritoriu se lovea la fiecare pas de panouri despre beneficiile PNDL, dar niciunul despre investiițiile din bani europeni. Nu pentru că nu ar exista, ci pentru că nu e rentabil electoral să te lauzi cu ele.
Nu spune nimeni că de la aderare, România a contribuit la bugetul UE cu 21 de miliarde de euro și a încasat 63 miliarde de euro, cu mult mai puțin decât ar fi putut să încaseze, daca ar fi existat proiecte și dorință. Plus restul avantajelor, adică românii care și-au găsit acolo un rost și un nivel de trai, banii trimiși de ei în țară, investițiile etc
Din motive politice, PNRR este acum demonizat, ca principală cauză pentru care nu pot crește pensiile, celebra anvelopă de 9,4% din PIB. Dar pensiile nu pot crește pentru că, pe de-o parte, nu sunt eliminate cele speciale, incluse în această anvelopă, pe de altă parte, pentru că bugetul nu își permite acum mai mult, în condițiile în care ceea ce asigură contribuțiile lunare ale angajaților este prea puțin.
Nimeni nu le spune celor supărați acum că fără această reformă vom ajunge în punctul în care pensiile nu vor mai putea fi plătite și nu peste 100 de ani, ci atunci când se va retrage generația decrețeilor, adică mai puțin de 10 ani.
Apoi e vorba despre extrem de proasta guvernare în general. Am înțeles că e stabilitate, dar nu e niciun dram de competență sau măcar predictibilitate. Cel mai edificator este exemplul șirului de ordonanțe în privința compensării prețului la energie care a zăpăcit și furnizorii, și consumatorii.
Nu există domeniu în care cetățeanul să aibă motive de mulțumire. Iar când apare câte un eveniment neprevăzut, precum cutremurul din Gorj, iese la iveală debandada totală, dovadă nu numai că nu sunt în stare să facă nimic, dar nici măcar nu știu care e situația la zi.
Promovarea incompetenților, clientelismul, tot felul de sfidări, cum este creșterea sumei forfetare pentru parlamentari, alimentează furia.
USR nu reușește să o capitalizeze pentru că nu mai e nici cal, nici măgar. Nu mai e, nici nu mai poate fi după ce a fost la guvernare, partid antisistem, care pur și simplu să se încarce cu ura din cetate. Dar ca partid mainstream nu aduce nimic în afară de lozinci, nu proiectează siguranță, competență și consecvență.
AUR are luxul antisistemului, nu oferă nicio soluție, nu numai că nu are niciun proiect cât de cât consistent, dar nimeni nu așteaptă așa ceva de la el.
Am auzit atât de mulți oameni spunând că vor vota AUR de furie, că oricum nu mai au nicio așteptare de la nimeni, încât pot spune că suntem la nivel de fenomen. Dezamăgirea, frustrarea, lipsa de speranță, dar și vulnerabilitatea la manipulare, nevoia de a găsi un vinovat și de victimizare, toate sunt combustibil pentru suveraniști.
Ar fi un autentic dezastru un scor foarte mare al AUR. Nu vor guverna, nu au cu cine, vor rămâne în opoziție, dar cu mult mai vocali, mai toxici și mai influenți în acest fel.
Speriate de această evoluție, PSD și PNL încearcă să prea și ei un pic din suveranism. PSD mai pe față, PNL mai cotit, așa cum am văzut, recent în scandalul Bâstroe. Nu mă îndoiesc că o vor face și mai abitir dacă vom pierde banii din PNRR pentru că nu facem reforme.
Așa cum eșecul Schengen a fost împachetat într-un mesaj profund antieuropean de la vârful PNL, pentru a acoperi pe cât posibil incompetența dimplomației și Internelor.
Este o iluzie. Nu au cum să se bată cu AUR pe terenul AUR. Ceea ce ar trebui să facă ar fi o bună guvernare, cu oameni competenți și grijă pentru interesul public. Altfel decontul va fi inevitabil și devastator.