La Habarovsk, în Estul Îndepărtat al Rusiei, protestatarii anti-Putin s-au solidarizat cu bielorușii. Navalnîi era singurul care putea să conducă extinderea protestelor către Moscova și Sankt Petersburg, dar a fost otrăvit, așa cum au confirmat medicii germani.
Care sunt următoarele mișcări ale lui Putin și de ce felul în care se încheie regimul Lukașenko contează și pentru București?
Sunt întrebări nuanțate, la care răspunde Ileana Racheru, doctor în știinţe politice la Universitatea din Bucureşti (2014) și director al Direcției de Furnizare Expertiză în cadrul Institutului Diplomatic Român, domeniul de specializare fiind spaţiul ex-sovietic.
Citește toate interviurile din rubrica Spot on Europe
Care sunt scenariile pentru Belarus? E un proces reversibil ce se întâmplă la Minsk? Poate Lukașenko să reimpună regimul de putere?
Un prim scenariu ar fi cel în care Lukașenko reușește să rămână la putere.
Pentru ca acest scenariu să se realizeze, trebuie să fie îndeplinite două condiții: să nu apară nicio breșă majoră în ceea ce privește loialitatea miliției, KGB-ului și a armatei și regimul Putin să își asume riscul de a salva un dictator detestat de o majoritate covârșitoare a cetățenilor Belarusului.
Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federației Ruse, a anunțat, duminică, că Moscova consideră că o reformă constituțională reprezintă o soluție viabilă pentru criza politică din Belarus. Aceasta este de fapt varianta de negociere și dialog pe care Lukașenko a propus-o, fără succes, în fața muncitorilor care l-au huiduit.
Vladimir Putin l-a felicitat pe Lukașenko pentru victoria obținută la alegeri. A avut mai multe discuții telefonice cu acesta, după anunțarea rezultatelor, dar nu a cedat solicitărilor de a angaja militar Rusia, prin intermediul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă.
Dar pentru Rusia și, mai ales, pentru regimul Putin un astfel de scenariu este foarte riscant pentru că se va decredibiliza în fața cetățenilor Belarusului.
Miza și revendecările protestatarilor nu sunt geopolitice, ei vor doar ca Lukașenko să plece de la putere, să fie eliberați deținuții politici, să aibă ceva mai multe libertăți (printre care și alegeri libere).
Repet: nu este un protest anti-Rusia și pro-Vest așa cum a fost Maidanul ucrainean din 2014, este mai degrabă ceva similar revoluțiilor din 1989.
Dar, chiar dacă regimul Lukașenko va supraviețui acum, acest lucru nu se va întâmpla pentru mult timp.
Un al doilea scenariu este cel în care Lukașenko este înlăturat de la putere în mod pașnic, eventual ca urmare a unei înțelegeri tacite dintre Moscova și Occident.
Plecarea lui Lukașnko și implementarea planului de tranziție anunțat de Svetlana Tihanovskaia (eliberarea deținuților politici și organizarea de alegeri libere după 6 luni) nu ar însemna că Moscova a pierdut Belarusul în favoarea Occidentului.
Viktar Babariko și Valeri Țepkalo, ceilalți doi opozanți, care au sprijinit cu staff-urile lor candidatura Svetlanei Tihanovskaia, au legături puternice cu Federația Rusă.
Ultimul scenariu este cel al înlăturării de la putere a lui Lukașenko pe cale violentă, într-o confruntare a protestatarilor cu aparatul represiv al regimului Lukașenko (și nu cu mercenari, militari trimiși de Moscova).
Imaginile cu Lukașenko care se deplasează cu vestă anti-glonț și kalașnikov către palatul prezidential, precum și tentativa de a organiza manifestații pro-regim , discursul din fața muncitorilor ne arată un personaj care are momente în care nu mai este rațional, nu este bine conectat la realitățile sociale din Belarus.
Citeşte alte articole semnate de Magda Grădinaru pe SpotMedia.ro
Cine cu cine negociază și care sunt mizele geopolitice? Unde e de găsit mesajul SUA în privința Belarusului? Am văzut un schimb de replici Lukașenko – NATO.
SUA au condamnat violențele împotriva manifestanților și au anunțat că nu recunosc rezulatele alegerilor.
Comentariile lui Lukașenko despre NATO nu au niciun suport real, sunt doar tentative de a pune eșecul propriului regim pe seama intervenției inexistente a unor inamici externi în afacerile interne ale Belarusului.
După ce a încercat, fără succes, să acrediteze ideea că în spatele protestelor se află mercenari ruși, Lukașenko a apelat la ”sperietoarea” NATO.
Care e cel mai bun scenariu pentru Vladimir Putin? Ce ar conveni Rusiei, în acest moment în care lucrurile au ajuns în acest punct, când știm cu toții atrocitățile regimului lui Lukașenko? Îl mai vrea Putin pe Lukașenko sau din contra?
Personal, Putin nu l-a agreat niciodată pe Lukașenko. Au existat numeroase replici publice acide între cei doi, dar Moscova nu își poate permite să piardă Belarusul din motive geopolitice, militare, cultural-spirituale.
Cel mai bun scenariu pentru Moscova ar fi ca Lukașenko să plece cât mai repede de la putere, până când populația Rusiei nu va adera la cauza bielorușilor și nu va manifesta masiv la Moscova și Sankt Petersburg împotriva regimului Putin.
Dacă regimul Lukașenko nu ar fi reprimat protestele prin violențe cunoscute la nivel global și protestele nu s-ar fi extins în afara Minsk-ului, Putin nu ar fi avut nicio problemă să se afișeze cu dictatorul de la Minsk.
Violența regimului Lukașenko a schimbat total calculele Moscovei.
Până la aceste evenimente, cel mai avantajos scenariu pentru Moscova era menținerea la putere a lui Lukașenko, deși acesta a refuzat în decembrie 2019 să îl ajute pe Putin să își relegitimeze prezența la putere prin crearea unei confederații între Rusia și Belarus.
Poate Opoziția din Belarus să asigure un lider legitim și suficient de puternic încât să negocieze și cu Putin, și cu Occidentul? Pentru că nimeni nu își imaginează că Rusia poate fi scoasă din ecuație.
Momentan, Opoziția nu are un lider cu experiență politică...Și nu prea are lideri pe stradă alături de protestatari (cu excepția Mariei Kolesnikova, șefa staff-ului de campanie al lui Viktar Babarika).
Tocmai de aceea, Svetlana Tihanovskaia a propus organizarea unor alegeri prezidențiale libere după 6 luni și crearea unui Consiliu de coordonare pentru o tranziție pașnică.
Există trei opozanți, care aveau șanse să fie contracandidați redutabili pentru Lukașenko, dar cărora nu li s-a permis să candideze.
- Valeri Țepkalo, fost diplomat și manger de succes al unui parc high tech din Minsk, care a fugit din Belarus pentru a nu fi arestat.
- Viktar Babarika, ex-director al Belgazprombank (deținută în proporție de 49% de Gazprom și Gazprombank). Babarika a fost înlăturat din Belgazprombank (pe care a condus-o timp de 20 ani) în mai 2020, ca urmare a unui control realizat de Banca Centrală din Belarus, situație care a stârnit reacții critice de la Moscova.
- Mai este și vlogger-ul Serghei Tihanovski, soțul Svetlanei Tihanovskaia.
Ultimii doi se află în închisoare în Belarus.
Oricine ar veni la putere la Minsk nu poate să nu negocieze cu Moscova.
Cele mai importante motive ar fi dependența economică de aprox. 70% a Belarusului față de Federația Rusă și faptul că populația nu dorește o schimbare a sistemului.
Bielorușii știu ce înseamnă tranziția către capitalism, privatizările din perspectiva experiențelor polonezilor sau alte unor popoare ce au trăit în spațiul ex-sovietic.
E mai mult decât o coincidență otrăvirea lui Aleksei Navalnîi taman în aceste zile? Care e aici lectura simplistă?
Nu cred că este o coincidență.
Alexei Navalnîi este cea mai importantă figură a opoziției față de regimul Putin. Este cel care a înființat Fondul pentru lupta împotriva corupției, o organizație care a realizat și a făcut publice investigații despre marea corupție din Federația Rusă.
În 2017, Navalnîi a făcut cunoscută publicului averea colosală nejustificată a premierului la acea vreme, Dmitri Medvedev. Dezvăluirile au dus la apariția unor proteste masive în 97 orașe ale Federației Ruse. Investigațiile coordonate de Navalnîi nu l-au ocolit nici pe Vladimir Putin.
La Habarovsk, în Estul Îndepărtat al Rusiei, au avut loc, în mod constant, proteste masive în ultimele 7 săptămâni.
Oamenii contestă faptul că Serghei Furgal, un guvernator pe care l-au ales liber, a fost trimis la închisoare în urma unor acte de justiție pe care le consideră ca fiind realizate la comandă politică. Guvernatorul respectiv a câștigat alegerile doar pentru că nu era din partidul pro-prezidențial Rusia Unită, deși a reprezentat formațiunea naționalistă a lui Vladimir Jirinovski. Furgal a avut și tentative reușite de a schimba în bine modul de administrare a ținutului Habarovsk.
Pe bannerele purtate la protestele din Habarovsk s-au văzut mesaje de solidarizare cu cauza bielorușilor și de contestare a lui Vladimir Putin. Navalnîi era singurul care putea să conducă extinderea protestelor către Moscova și Sankt Petersburg.
De altfel, Clinica Charite a anunțat că Navalnîi a fost otrăvit, metodă pe care serviciile secrete din Federația Rusă au mai implementat-o și în trecut pentru eliminarea inamicilor regimului politic.
Ce înseamnă căderea regimului Lukașenko pentru regiune? Mă uit înspre țările baltice, înspre Polonia și chiar înspre Ucraina și Republica Moldova. Există vreun ecou la București?
Pentru Polonia, Belarusul are atât importanță spirituală, cât și strategică. Aspectele strategice țin de “Pasul Suwalki” (”Suwalki gap”), teritoriul de graniță de aproape 100 de km dintre Polonia si Lituania face conexiunea cu restul NATO .
Acesta este mărginit la vest de Kaliningrad (enclavă ce aparține F. Ruse) și la est de Belarus. În cazul unui atac militar ar Rusiei, ar fi foarte greu de apărat de NATO. În ultimii ani, Moscova i-a solicitat insistent lui Lukașenko să accepte amplasarea unei baze militare pe teritoriul Belaruslui. Dacă ar accepta, ar pune într-o mare dificultate NATO.
Din punct de vedere spiritual, Belarusul are aceeași importanță pentru Polonia pe care o are Republica Moldova pentru România. În acest sens, Varșovia a anunțat că a mărit sumele destinate programelor de sprijinire a societății civile, mass-mediei libere bieloruse. Polonia are o expertiză valoroasă (politologi, jurnaliști, diplomați) în privința Belaruslui.
Varșovia a fost întotdeuna un mare susținător al Minskului în cadrul UE. Este de așteptat să intensifice și să diversifice formele și formatele de sprijin.
Pentru Ucraina, un scenariu în care Rusia ar controla și mai mult Belarus este cu totul nefavorabil. Dacă Lukașenko ar accepta o bază militară a Moscovei, ar însemna o încercuire și mai mare a teritoriului ucrainean.
În Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale în noiembrie 2020. Protestele masive pașnice din Belarus ar putea deveni un model pentru cetățenii Republicii Moldova, în situația în care regimul controlat de președintele pro-rus Igor Dodon ar frauda, manipula procesul electoral și rezultatele scrutinului.
Bucureștiul a condamnat prin vocea MAE violența cu care trupele OMON au reprimat protestele pașnice. România are o poziție comună cu celelalte state UE în ceea ce privește nerecunoașterea rezultatelor alegerilor și sancțiunile la adresa regimului Lukașenko.
În viitor, ar putea să continue sprijinirea dialogului cu societatea civilă, ar putea să ofere propriul exemplu de bune practici în ceea ce privește tranziția de la un regim nedemocratic la o societate deschisă.
Deși nu se află în vecinătatea Belarusului, România este interesată să nu se producă o deteriorare a situației de securitate din regiune care să distragă atenția NATO de la regiunea Mării Negre.
În același timp, pentru România este foarte important ca problemele din Belarus să nu acapareze atenția UE în detrimentul Republicii Moldova.