Arma purtată de Alexandr Lukașenko e mai mult un semn de slăbiciune decât unul de forță. Când un președinte ales, cum susține acesta, se vede obligat să ia în mână o pușcă de asalt și să îmbrace vesta antiglonț, puterea lui e amenințată.
Indiferent ce a vrut să transmită Lukașenko, zilele sale la conducerea Belarus sunt numărate. Singurele necunoscute sunt când va pleca și în ce mod, pașnic sau prin vărsare de sânge.
Protestele din Belarus au intrat în a doua săptămână, iar duminică zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi, cerând demisia președintelui. Nu s-au înregistrat ciocniri între manifestanți și militari, dar doi lideri ai Opoziției au fost reținuți luni dimineața.
Vladimir Putin nu-l mai susține pe Lukașenko. Ruptura dintre cei doi e vizibilă. Strategia Kremlinului este să găsească o formulă prin care la conducerea țării să vină un apropiat al Moscovei.
“Abordarea noastră este foarte simplă: aceasta este o problemă internă a Belarus. Bielorușii își pot rezolva singuri problemele, fiind un popor înțelept. Principalul lucru este să se asigure că tulburările nu sunt provocate din exterior. Nu vom fi împotriva nici unei decizii pe care conducerea din Belarus o va lua în urma dialogului cu populația”, a declarat Serghei Lavrov, ministrul de Externe rus, citat de agenția TASS.
Această declarație făcută duminică, 23 august, la Moscova în timp ce la Minsk se desfășura un mare miting, descrie clar strategia Moscovei. Vladimir Putin dorește să controleze schimbarea puterii din Belarus, nu vrea “intervenția” SUA sau a Uniunii Europene, nu vrea ca Belarus să se transforme într-o nouă Ucraina, la granița cu Rusia.
Vizita lui Mike Pompeo la Minsk a rupt ultima punte dintre Lukașenko și Putin
În realitate, Lukașenko a urmărit de mult timp să se desprindă de Rusia și nu să se unească cu ea, cum și-ar fi dorit Putin. Procesul de detașare a început încă din 2006, imediat după ce Lukașenko a câștigat un alt rând de alegeri prezidențiale contestate, reprimând și atunci cu brutalitate protestele populare.
După aceea, președintele Belarus a început să poarte negocieri cu statele baltice, cu Polonia, Norvegia și Finlanda.
Tot ce trebuie să facă Lukașenko este să mă sune
Mike Pompeo, șeful Departamentului de Stat al SUA
De-a lungul timpului, Lukașenko l-a amăgit pe Putin cu “unirea” cu Rusia, căutând o cale de scăpare în ce privește dependența energetică de Moscova.
În februarie 2020, Mike Pompeo, șeful Departamentului de Stat al SUA, face o vizită la Minsk și îi propune lui Lukașenko o soluție “de independență energetică”, posibilitatea de a achiziționa petrol din SUA.
“Lukașenko caută alternative la petrolul rusesc, iar acesta a fost motivul pentru care secretarul de Stat american Mike Pompeo a vizitat Belarus în data de 2 februarie a acestui an.
Pompeo a declarat că SUA sunt cel mai mare producător de produse petroliere din lume - tot ceea ce trebuie să facă Lukașenko este să-l sune. Deja, înainte de vizită, Belarus anunțase că va importa petrol din Norvegia. Reacția Ministerului de Externe al Rusiei la încercările Belarus de a achiziționa petrol din alte țări a fost surprinzător de neutră, precizând că Belarus, ca stat suveran, poate cumpăra petrol de la cine dorește”, se arată într-o analiză publicată de Eurasia Review, în data de 18 februarie 2020.
Alegerile din Belarus, momentul potrivit pentru schimbare
Rememorând desfășurarea evenimentelor din februarie și până acum, se poate observa că Putin a tăcut, dar nu a fost de acord cu mișcările politice făcute de Lukașenko, cu încercările sale de a se desprinde de Rusia, așteptând momentul potrivit, cel al alegerilor.
Kremlinul a avut posibilitatea să strângă informații din teren și să le analizeze, ajungând la concluzia că Lukașenko nu mai are susținere populară, iar îndepărtarea lui e posibilă în urma unui scrutin pe care va încerca să-l măsluiască în favoarea sa.
Putin nu va interveni militar în Belarus - e opinia mai multor experți, dar asta nu înseamnă că nu are oameni în teritoriu.
Opoziția din Belarus nu este, în totalitate, și împotriva Moscovei, și nu este, neapărat, pro-europeană. Situația din Ucraina e greu să se repete, dar în urma unor mișcări atât de ample nimeni nu poate ști cu siguranță în ce direcție o ia țara.
În plus, în Belarus nu se află doar reprezentanții lui Putin. Statele baltice văd această țară ca pe un tampon important între ele și Rusia.
Lituania nu are graniță directă cu Rusia, din acest motiv diplomația din această țară susține puternic Opoziția din Belarus.
Lituania, operațiunea de extragere a liderului Opoziției
Svetlana Tikhanovskaya, contracandidata lui Lukașenko în alegerile prezidențiale, a părăsit Belarus la scurt timp după începerea protestelor de stradă. Ea s-a refugiat la Vilnius, capitala Lituaniei.
A spus că decizia i-a aparținut în totalitate, plecând pentru a-și salva copiii. Soțul ei, un opozant al regimului, care a dorit să candideze împotriva lui Lukașenko, a fost arestat și se află în închisoare din luna mai.
Luni, 10 august, Svetlana Tikhanovskaya a fost la sediul Comisiei Electorale Centrale pentru a depune o plângere prin care contesta oficial rezultatul alegerilor. Acolo a fost ținută într-o cameră, sub supravegherea a doi ofițeri ai serviciilor de securitate.
La aproximativ o oră după ce a sosit, în sediu au venit câțiva oameni care cărau după ei echipamente de filmare. Au intrat în acea cameră, a povestit Maria Kolesnikova, o susținătoare a candidatei care a însoțit-o pe aceasta, spunând că ea aștepta pe hol, în fața ușii, ca întâlnirea să ia sfârșit. După alte două ore, când a intrat îngrijorată în cameră, nu mai era nimeni. Cineva i-a spus că Svetlana Tikhanovskaya plecase, ieșind prin altă parte.
Martorul a declarat că lidera Opoziției a filmat un mesaj în acea cameră, iar echipa respectivă a ajutat-o să părăsească rapid țara.
Din derularea evenimentelor reiese că reprezentanții Lituaniei s-au implicat în extragerea Svetlanei Tikhanovskaya din țară, oferindu-i la Vilnius toate posibilitățile tehnice pentru a se adresa votanților săi.
O mare umilință pentru cei doi dictatori
Extragerea liderului Opoziției, posibil câștigător al alegerilor, de către o țară membră a Uniunii Europene reprezintă o mare umilință pentru cei doi dictatori, Lukașenko și Putin.
Cu Tikhanovskaya la Vilnius, cu mesajele transmise protestatarilor în fiecare zi, e posibil ca în Belarus să se formeze o mișcare pro-europeană și să se producă un fenomen similar celui din Ucraina - cea mai mare spaimă a lui Putin.
“Gestionarea crizei din Belarus într-un mod care menține țara ca partener de încredere pentru Rusia poate părea modest în comparație cu viziunea uniunii între cele două state, dar este mai bine să renunți la iluzii, să cruți vieți și să economisești bani decât să permiți unei rude apropiate să se transforme într-un inamic. Exemplul din vecinătate - cel al Ucrainei - nu trebuie repetat”, a scris Dmitri Trenin, director al Carnegie Moscow Center.
În ceea ce privește situația din Belarus, ceea ce așteptăm de la Rusia este un dialog sincer cu Uniunea Europeană, cu Germania și Franța
Emmanuel Macron, președintele Franței
În mod clar aceasta e strategia Rusiei, dar nimeni nu știe dacă mai e posibilă. Otrăvirea lui Aleksei Navalnîi, liderul opoziției ruse, a creat multă supărare în Uniunea Europeană, și există posibilitatea ca statele baltice să primească o puternică susținere de la Franța și Germania pentru a merge mai departe cu proiectul de europenizare a Opoziției din Belarus.
“În ceea ce privește situația din Belarus, ceea ce așteptăm de la Rusia este un dialog sincer cu Uniunea Europeană, cu Germania și Franța și o mediere eficientă. Am propus ca OSCE să fie implicată în mediere. Rusia e de acord”, a scris Emmanuel Macron, președintele Franței într-un mesaj pe Twitter.