Ca să înțelegem mai bine semnificația discursului de vineri al lui Vladimir Putin propun să ne amintim cum suna discursul lui și al apropiaților săi în februarie, la începutul invaziei și, mai ales, cum erau ele susținute de acțiunile militare ale armatei ruse.
Atunci ținta clamată, zbierată era „eliberarea” întregii Ucraine, considerată pământ rusesc, de sub ocupația „neofasciștilor” care urmau să fie alungați, în frunte cu Volodimir Zelenski, care trebuia să fie anihilat măcar politic, dacă nu de-a dreptul fizic.
Trupele rusești nu se limitau la provinciile de la granița cu Rusia, ci asediau Kievul. Putin era atunci convins că va avea toată Ucraina în 7 zile și declarațiile sale erau în consecință.
Acum, din spatele unui discurs venit direct din epoca sovietică de înfierare a Occidentului decadent, a oferit pacea în schimbul păstrării prăzii minimale pe care a pus-o azi pe masa poporului său într-o regie ostentativă.
Probabil nu speră cu adevărat ca oferta să fie acceptată, dar ea dă măsura reducerii dramatice a pretențiilor țarului.
De la cel care voia să cucerească toată țara, să alunge NATO de la granițe și să reașeze ordinea mondială, Putin ar fi acum mulțumit cu o nedefinită încă alipire teritorială și pentru a fi primit la o negociere care să-i dea, implicit, un statut din nou frecventabil.
În oglindă, dacă la începutul invaziei, Zelenski era dispus să renunțe la aderarea Ucrainei la NATO, acum el este cel care ridică miza, cere aderare rapidă, în timp ce soldații săi avansează.
Putin încearcă să minimalizeze Ucraina, nu mai vorbește despre ea, ca și cum ar fi o miză prea mică, se rățoiește direct la Occident. Doar că, așa, miză mică, nu a reușit să o ocupe, încasează pierdere după pierdere și se profilează coșmarul suprem – înfrângerea.
De ce oferta lui Putin nu poate fi acceptată? Pentru că nu e vorba doar despre acele regiuni, care, cinic vorbind, pentru un ne-ucrainean poate că nici nu ar fi un preț prea mare pentru oprirea nebuniei. Este vorba despre un precedent extrem de periculos.
Dacă acum ar fi acceptată ideea că putem redesena frontierele cu tancurile sub acoperirea unor refendumuri cu pistolul la tâmplă, la propriu, oricând modelul ar putea fi repetat de oricine. Și în mod cert, mai devreme sau mai târziu, asta se va întâmpla.
Este motivul pentru care nici măcar foști aliați tradiționali ai lui Putin, precum Serbia, nu au recunoscut legitimitatea alipirii provinciilor separatiste. Este așadar mai izolat politic ca niciodată.
Dependența energetică a Europei de Rusia a scăzut foarte mult de la începutul războiului, deci conducta de bani este fisurată și la propriu și la figurat, economia Rusiei e ruinată, tensiunile interne cresc.
Mobilizarea parțială a arătat că războiul nu are o susținere publică importantă, rușii incorporabili nu numai că fug pe capete unde văd cu ochii, dar încep să aibă curajul să recunoască deschis, în sondaje de opinie, că sunt împotriva războiului. Tensiunea socială se acumulează în spatele propagandei.
Ce i-a mai rămas lui Putin? Ce a arătat vineri.
Pentru a-și masca izolarea, să inventeze aliați occidentali și să vampirizeze victorii politice din UE care nu au legătură cu el, ci cu prestația probabil a celui mai prost leadership UE de la înființarea comunității. În Italia nu s-a votat proPutin și proRusia, nici în Suedia, oricât încearcă țarul să se lipească de aceste rezultate.
Să spere că tensiunile sociale vor destabiliza Europa, motiv pentru care încearcă să apese pe faliile sociale, cu riscul să obțină exact efectul contrar pentru că nu toți europenii nemulțumiți sunt proruși. Dimpotrivă, aș zice.
Și, mai ales, să speculeze frica de nebun. Nu era rațional să invadeze Ucraina și uite că a invadat-o. Sigur că nu e rațional să folosească arma nucleară, dar el e dement. Deci să ne temem, să nu-l înfruntăm și să cedăm până nu trece la fapte. Cât de mult mizează pe această teamă a arătat și întârzierea de 18 minute a discursului de vineri, timp în care presa mondială explodase cu speculații.
E justificată teama? A explicat Armand Goșu miercuri în „Piața Victoriei” la Europa FM. Putin nu poate să activeze arma nucleară singur. Trebuie 5 comenzi concomitente. Dacă el ar fi poate suficient de dement, restul ar fi dispuși să își asume?
-că în țara în care totul e butaforie, totul e ruginit și defect, bomba ar putea să le cada în cap rușilor. N-ar fi nici o premieră.
-că bomba aceea sau cea trimisă înapoi de NATO ar putea să cadă în cap propriilor familii.
-că la Nurnberg nu ar fi fost judecat doar Hitler, dacă mai trăia. Au fost judecați toți liderii naziști capturați.
Deci cine apasă butonul își asumă că și-ar putea pierde libertatea, familiile, averile, poate chiar viață. De ce ar face-o?
Putin vântură acum pacea care să-l salveze, dar pe care nu o poate obține decât prin capitulare, adică ceea ce l-ar termina. Un singur lucru îl poate salva, de fapt: teama noastră de el. Altfel, e pierdut și a început să-și urle înfrângerea.