Tentativa de jaf la Pilonul II a eșuat, dar stați cu mâna pe portofel

Tentativa de jaf la Pilonul II a eșuat, dar stați cu mâna pe portofel

Pilonul II de pensii, cu active peste 100 miliarde de lei, a fost întotdeauna oala cu miere în jurul căruia au roit guvernele PSD, sperând să se înfrupte din el. Ceea ce s-a schimbat de-a lungul timpului a fost doar strategia.

Guvernele Dragnea au încercat să ia cu asalt acest fond, să-l naționalizeze și să lipească banii la fondul public de pensii sau unde aveau ei nevoie. A ieșit scandal mare pe un fond deja inflamat și a fost nevoit să renunțe.

Totuși, ceea ce au reușit a fost să oprească majorarea ritmică, așa cum era programată, a părții din contribuția fiecărui angajat către acest fond. Acum ea este de 3,75% din salariu și de la 1 ianuarie ar trebui să fie de 4,75%.

Nostalgia a rămas și, odată cu ea, câte un suspin după banii din Pilonul II. Anul trecut, fostul ministru al Muncii, Marius Budăi, remarca faptul că deficitul la fondul de pensii este fix cât suma virată anual la Pilonul II.

ADVERTISING

PSD a înțeles lecția epocii Dragnea și anume că lucrurile nu trebuie făcute cu clopoței, ci pe sistem blitzkrieg, poate nu se prinde lumea și reușește.

Așa se face că între amendamentele PSD la pachetul fiscal pe care premierul a angajat răspunderea guvernului a apărut, în mod discret, din partea unui secretar de stat din Ministerul Finanțelor susținut de PSD, și cel care făcea contribuția la Pilonul II opțională.

Ba chiar mai mult, rămânerea în Pilonul II a celor deja înscriși era condiționată de solicitarea expresă în acest sens, în vreme ce inacțiunea însemnă retragere. Exact invers de cum ar fi normal.

Efectul nu era greu de prevăzut. Pilonul 2 a fost demonizat continuu, prin minciuni ca a Olguței Vasilescu, care susținea că această contribuție are un randament mai mic decât contribuția la fondul public. Așa că destul de mulți angajați ar fi ales probabil să se retragă, mai ales că nici ar fi trebuit să facă ceva pentru asta, ci doar să nu facă.

Alții, pur și simplu, fără să îi intereseze, fără să înțeleagă, prin pasivitate, ar fi obținut același efect. Și doar o minoritate, probabil, ar fi optat explicit pentru menținerea contribuției la Pilonul II.

Dar nici aceștia nu ar fi fost scutiți de efecte. Strangularea fluxului de bani către Pilonul II plus pierderea fondurilor celor care s-ar fi retras ar fi putut duce la prăbușiri și, în mod cert, la scăderi importante de randament.

În perspectivă, efectele ar fi fost dezastruoase pentru toți.

Acest sistem de pensii private obligatorii a fost creat tocmai pentru a evita o tragedie în zona pensiilor publice atunci când nesustenabilitatea sistemului pe termen lung a devenit certă.

Prin contribuția la Pilonul II oamenii își asigură și o altă sursă de pensie pentru anii în care măcar din cauza declinului demografic statul nu va mai putea aduna la fondul public decât sume pentru pensii foarte mici.

Diferența dintre cele două sisteme e imensă, începând cu faptul că banii de la Pilonul II rămân proprietatea contributorului, într-un cont al lui, la vedere 24/7, cu randamentul, în medie 7% pe an, adus de investirea lor în zone foarte sigure limitate prin lege, iar în caz de deces revin moștenitorilor.

Ca un detaliu, cei care se bucură la orice lovitură primesc austriecii de la Petrom ar trebui să știe că printre acționarii Petrom sunt tocmai fondurile de pensii, deci inclusiv ei înșiși.

Banii contribuției la fondul public se varsă într-o mare găleată, cu ei se plătesc pensii actuale, iar ceea ce ajung să primească oamenii nu sunt banii lor, ci ceea ce le poate da statul în contul acelor bani prin raportarea la un punct de pensie a cărui valoare e stabilită politic.

Amendamentul a fost strecurat pe listă, însă din fericire reacția presei și a societății a fost promptă și aprigă. PSD s-a dezis de amendament, că n-a vrut, că n-a știut, că cine știe cum s-o fi rătăcit el pe listă, că nu a fost discutat așa ceva în coaliție.

Sigur că nu a fost discutat, nici nu era menit să fie inclus în forma guvernului, ci și băgat pe ușa din dos la nebăgare de seamă.

Își imaginează cineva că un secretar de stat s-a trezit într-o dimineață și a simțit nevoia imperioasă să depună un amendament de asemenea importanță, fără să se consulte cu nimeni, fără nicio aprobare? Și dacă a făcut-o totuși, își imaginează cineva că după izbucnirea scandalului nu era dat afară în secunda a doua?

Iar dacă ne uităm la cum a decurs crearea pachetului financiar, cu multe petarde, cu baloane de încercare, cu forma finală secretă până în ultima clipă, această încercare de a prăda Pilonul II este pe deplin credibilă.

Se pare că, și de data asta, tentativa de naționalizare a Pilonului II a eșuat. Dar e un mare semnal de alarmă. Dacă nu vom rămâne cu mâna pe portofel cu maximă prudență, fix ca pe vremea lui Dragnea, ba chiar mai rău pentru că sunt mai abili, nu este deloc exclus ca, până la urmă, tot să bage mâna în borcanul cu miere.

Și nu este doar o tentativă perversă de tălhărie. Este și o imensă iresponsabilitate, tocmai pentru că Pilonul II reprezintă, după cum arătam, o plasă de salvare pentru generațiile viitoare de pensionari.

Dar, după cum spune chiar domnia sa, dl Ciolacu nu va fi veșnic în funcție, nici restul conducerii PSD, deci important este momentul actual. După ei, potopul!


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇