Guvernul Ciucă nu are un plan de guvernare, unul serios, cu obiective clare, precise și cu termene de care să atârne scaunele ministeriale. Fără un asemenea plan de guvernare plutim aiurea, ca o corabie fără catarg și fără vele, în derivă.
Măsurile din energie lipsesc, green deal-ul pare a fi fost uitat, PNRR bate pasul pe loc, la transporturi nu muncește nimeni serios la o strategie a căilor ferate, de reforme nici vorbă că e criză, inflația crește nestingherită, investițiile au scăzut, absorbția banilor europeni este ca pe vremea lui Dragnea.
Situația nu e deloc bună și tocmai acum, mai mult decât oricând, ar fi nevoie de un fir roșu călăuzitor ca să știm și noi, ca să știe și guvernanții încotro trebuie să mergem ca să ieșim din marasm.
Nu știm încotro trebuie să ne îndreptăm pentru că politicienii noștri sunt cu priceperea și cu cheful de muncă sub nivelul solului. Politicienii au rămas în paradigma alegerilor, dumnealor cred că singurul motiv pentru care sunt prin Parlament este să se pregătească pentru alegerile viitoare. La atât se reduce viziunea lor politică, la ce număr de primari vor avea în 2024 și la ce procente vor lua partidele lor la alegeri. Despre administrarea țării, mai nimic.
Dacă nu ar fi domnul Ciolacu să vâlvorească opinia publică ba cu ajutoarele de doi lei pentru votanții partidului dumisale, ba cu falsa și neproductiva temă a impozitului progresiv, mai că ne-am plictisi.
Despre evaluarea miniștrilor nu se aude nimic, pentru că, vorba domnului Iohannis, e criză. Iar evaluarea se va face dacă se va face pe baza a ce? Singurele lucruri palpabile sunt întârzierile din PNRR, cauzate nu doar de nepriceperea miniștrilor și a aparatului administrativ de sub ei, dar și de dezinteresul PSD pentru planul de reziliență.
PNRR înseamnă reformarea sistemului de pensii, ceea ce va face ca pensionarii să nu mai depindă de pomeni electorale. PNRR înseamnă o lege a salarizării unitare care va tăia puterea șefilor de a acorda pentru pletora de partid salarii grase.
Atunci de ce ar fi interesate partidele care rămân fără instrumente ale puterii să promoveze legile astea? Noroc cu războiul din Ucraina ca să mai amâne, ca să mai mermelească, ca să se mai plângă public de munca USR.
Deci încotro mergem? Spre niște ani în care ne vom zbate să recuperăm puterea de cumpărare cu care inflația se hrănește acum. Să ne amintim cât a durat revenirea după inflația de pe vremea domnului Văcăroiu și să ne cutremurăm. Poate aproape un deceniu.
Tot criza motivează și lipsa unui plan de guvernare. Cine să pună acum jaloane pentru miniștri, cine să impună măsuri care să crească fondul colectat la buget când ministrul de Finanțe altă treabă decât să caute împrumuturi pe piețele externe nu are?
Cine să să ia măsuri de austeritate dacă datoria a trecut de jumătatea PIB? Austeritate acum, înainte de alegeri, este un concept ireal pentru politicieni, vorbim de funie în casa spânzuratului. Asta ar însemna reducere de cheltuieli și implicit reducerea numărului de bugetari.
Ca să scazi deficitul e musai să reduci cheltuielile și să crești colectarea. Ca să ai bani de investiții trebuie să procedezi la fel. N-am auzit nici la Ministerul de Finanțe și nici la ANAF de o gândire pe termen lung, ci doar de promisiuni vagi, fără bază reală.
Am impresia că prin ministere este o atmosferă aidoma celei dintr-un pluton ciclist în care nimeni nu vrea să muncească la trenă ca să crească viteza. Iar o viteză sporită ar însemna scuturarea unora dintre codașii plutonului.
Parcă ne-am afla în vara anului trecut, când principala treabă a PNL nu era guvernarea, ci măcelărirea lui Orban. Și acum suntem într-o situație asemănătoare în ce privește guvernarea. Se rezolvă problemele curente și atât, diferența față de anul trecut o face lipsa de gălăgie politică.
Apoi, dacă asta înseamnă un guvern bun, după cum se vede de la Cotroceni, trebuie spus că suntem într-o mare eroare.
Deci încotro mergem? Mergem spre rotirea premierilor de anul viitor, ce ne trebuie planuri și termene și responsabilități, oricum atunci se vor suci iar lucrurile? Avem un guvern minimalist a cărui principală problemă sunt treburile curente, cele de la firul ierbii, nu zborul.
Viitorul nu ne va aduce nimic bun, nici după 2023, nici după 2024, dacă actuala coaliție se va păstra. Vom continua să plutim în derivă, în loc să ridicăm catarg și să punem pe el velele necesare, cum ar cere PNRR. Ne vom plânge la Bruxelles ba de una, ba de alta, vom inventa scuze și motive pentru întârzieri și nereușite.
Bine zicea cine zicea că suntem poporul lucrului neterminat. Mai nou suntem și poporul lucrului neînceput.
Tabloul general e sumbru, iar clasa politică e pe măsura crizei, pur și simplu, nu știe ce să facă, pentru că nu are oameni pricepuți și chiar de i-ar avea nu-i va promova ca să nu iasă incapacitatea lor politică la suprafață ca undelemnul.
Deci încotro ne îndreptăm? Spre o vară caniculară lipsită de energia pentru aparatele de aer condiționat. Spre un an în care nu va conta guvernarea, ci pregătirea alegerilor. Târâș-grăpiș, spre niște alegeri marcate de un absenteism sever.
Deci încotro mergem noi? Spre unde ne va duce soarta...