Dubiul major pe care îl am în privința lui Călin Georgescu este dacă omul e complet sonat, adică un autentic caz psihiatric, care, până la urmă, ar merita grijă specializată și compasiune sinceră, sau e un șarlatan extrem de talentat, bine antrenat și legendat, care a fost abil suit pe valul de furie populară, pe care îl călărește acum.
Ambele variante îl fac pe Călin Georgescu extrem de toxic și incompatibil absolut cu funcția prezidențială, incompatibilitate suplimentar dovedită de elementele din documentele CSAT desecretizate.
Elena Lasconi este departe de a fi ideală pentru această funcție, dar cu toate lipsurile ei, a căror negare ar fi ridicolă, nu este incompatibilă moral/psihiatric cu funcția prezidențială. Am ajuns, da, la o alegere dezolantă, dar a nu o privi în față nu ajută la nimic.
Motive de invalidare
În mod normal, chiar dacă, catastrofal pentru discernământul electoratului, ar câștiga scrutinul de duminică, dl Georgescu nu va deveni efectiv președintele României.
“Candidaţilor declaraţi aleşi nu li se pot valida mandatele dacă raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic sau candidat independent nu a fost depus în condiţiile legii”, prevede Legea 334/2006.
Dl Georgescu a declarat cheltuieli zero de campanie, iar documentul SRI aduce dovezi că a mințit.
Decizia CCR 408/2020, cea mai recentă pe această temă, a stabilit “că obligaţia depunerii raportului financiar (...) reprezintă o condiţie procedurală pe care o persoană care a intrat într-o competiţie electorală trebuie să o îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi aleasă în funcţia pentru care a candidat. Cu alte cuvinte, legea instituie o condiţie suplimentară, ulterioară procesului electoral, dar în strânsă conexiune cu activităţile pe care acesta le implică, condiţie de a cărei îndeplinire depinde validarea mandatului în funcţia publică electivă.”
Se adaugă desigur informaţiile desecretizate despre implicările entităţii statale, evident Rusia, despre manipularea Tik Tok.
La ce s-ar putea ajunge, dincolo de candidatura sonatului/șarlatanului, a explicat Cristian Diaconescu. Pe scurt, articolele 4 si 5 NATO.
Ce rău poate face Călin Georgescu din funcția de președinte?
Ideal ar fi să nu fie necesară activarea opțiunii nucleare a invalidării mandatului. Un electorat cu busolă și discernământ nu poate alege un asemenea om.
Nu știu ce impact vor avea desecretizarea și îndemnul lui Marcel Ciolacu în favoarea Elenei Lasconi. Ceea ce ar trebui să gândim singuri ar fi răspunsul la întrebarea: ce rău poate face Georgescu din funcția de președinte?
Da, puterile președintelui sunt limitate, departe de a fi absolute, și poate fi oprit dacă se duce pe câmpii, dar cu un preț.
Poate desemna pe cine vrea premier, dar nu la infinit. Dacă insistă cu propuneri din zona extremiștilor, în mod evident fără majoritate, înainte de a se ajunge la cele 3 luni după care se pune problema dizolvării Legislativului, cu siguranță se va ajunge la CCR, unul dominat de judecătorii propuși de PSD, PNL și Iohannis. Ei vor decide dacă se poate ca lui Marcel Ciolacu să îi fie refuzată desemnarea ca premier al unei majorități certe, cu PNL inclus.
Președintele poate fi suspendat de Parlament, după cum am văzut chiar de două ori în istoria recentă, iar președintele interimar are 30 de zile toate atribuțiile esențiale ale funcției, inclusiv desemnarea premierului.
Eventuala ieșire din NATO și UE nu e nici pe departe atribuția președintelui. Poate convoca un referendum pe această temă sau pe oricare alta, dar el este consultativ, nu obligă la nicio acțiune imediată, chiar dacă ar fi validat și majoritar pentru ieșire, ceea ce nu există absolut niciun semn că s-ar întâmpla.
Dintre cei care l-au votat pe dl Georgescu foarte puțini vor afară din UE și NATO, cei mai mulți sunt furioși pe politică tradițională.
Asta nu înseamnă că un președinte sonat sau șarlatan nu poate face foarte mult rău. Poate!
În poziționări de politică externă și internă, în puținele numiri discreționare, cu tot felul de bețe băgate în roatele acțiunilor guvernamentale și legislative, pe care nu le poate bloca, dar le poate întârzia.
În domeniul economic, unde vedem deja primele efecte. Marile companii își fac deja două tipuri de strategii pentru anul viitor, în funcție de direcția în care o ia România, iar una dintre ele include exitul.
Pe măsură ce dl Georgescu își va pune în operă ideile, răul de care este, în mod evident, în stare, va trebui să fie blocat de Parlament, mergând, cum spuneam până la suspendare.
Va fi un continuu joc de a șoarecele cu pisica, cu scandal interinstituțional continuu, o bătălie în care dl Georgescu nu va fi singur. Și nu mă refer în primul rând la partidele extremiste.
Cea mai mare minciună este că el ar fi reprezentantul antisistemului. În spatele dlui Georgescu se vede din ce în ce mai transparent un sistem organizat şi solid de zombie ieșiți la lumină din grotele în care i-a împins evoluția euroatlantică României.
Legăturile lui strânse cu zona securității ceaușiste au fost documentate de Emilian Isailă și apoi de Mihai Gâdea. Discursul lui duce direct la național-socialismul lui Ceaușescu la care a adăugat misticismul extrem hipnotizant.
De-a dreapta lui Georgescu stă un neolegionar care organizează antrenament paramilitar. Gărzile sale de corp sunt informații că ar fi mercenari trecuți prin Legiunea Străină. Listele partidului său, POT, sunt pline cu rezerviști din zona cea mai obscură a serviciilor.
Sistemul acesta, în mod evident organizat, de-abia a început bătălia pentru putere și, în lumina noilor informații, nu exclud a fie una violentă fizic, pe model legionar. Pentru că aici nu e vorba despre legionarismul romanțat din revistele de doi lei de pe taraba din Obor, nu e vorba despre lozincile naționaliste de șpriț, ci despre legionarismul adevărat care vine și-ți ia gâtul la ordinul Căpitanului.
Atacul la funcția prezidențială
În acest război, electoratul proeuropean se va învăța să vadă în președinte un dușman, să-l ignore sau să-l deteste. Să nu-l mai considere un minimal reper, ci un pericol.
Iar electoratul dlui Georgescu nu este unul cu multă răbdare. Vrea să i se livreze. Și dacă nu i se livrează va fi dezamăgit rapid.
Scandalul continuu, cu inevitabile efecte asupra actului de guvernare, va obosi și mai tare un popor deja obosit și scârbit de politică, ceea ce va slăbi democrația și așa ajunsă într-un punct critic.
În prima fază, prăbușirea va afecta titularul funcției, dar în timp, nu foarte lung, percepția va lovi și funcția însăși.
Nu Georgescu, ci președintele României va deveni irelevant pentru popor, ceea ce va deschide cale inclusiv spre schimbarea spre regim politic parlamentar.
Ar fi el unul rău? Nu în sine, multe democrații europene sunt republici parlamentare, dar calea spre o eventuală asemenea schimbare trebuie să fie una rațională, cântărită principial, nu efectul silei faţă de președintele devenit, pentru unii, dușman sau, pentru alții, irelevant.
Deja Klaus Iohannis a făcut niște pași în această direcție. Posibil că dl Georgescu, dacă va ajunge acolo, să desăvârșească opera.
Alegerile acestea sunt, în ultimă instanță, și unele pentru salvarea funcției prezidențiale de neantul în care o poate arunca un sonat/șarlatan.