Când Statele Unite și Israelul au atacat Iranul, pe 28 februarie, Donald Trump vorbea despre o intervenție scurtă. Președintele american susținea că războiul va dura doar câteva săptămâni și îl descria drept o „mică excursie”. Șase luni mai târziu, Iranul nu a capitulat, traficul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne grav perturbat, iar Washingtonul nu pare să aibă o cale clară de ieșire.
Conflictul a devenit între timp profund nepopular în Statele Unite, a scumpit energia în întreaga lume și a consumat o parte importantă din arsenalul american. Consecințele se resimt însă mult dincolo de Orientul Mijlociu: Ucraina are mai puține rachete pentru a opri atacurile Rusiei, exercițiile militare din Coreea de Sud au fost reduse, iar Statele Unite au rămas temporar fără portavion în vestul Pacificului.
Două analize publicate de Reuters și CNN arată că războiul care trebuia să rezolve amenințarea iraniană riscă să slăbească poziția Americii în alte puncte fierbinți ale lumii.
Obiectivele s-au schimbat, Iranul nu a cedat
Țintele anunțate de Washington au devenit mai puțin ambițioase pe măsură ce războiul s-a prelungit.
Administrația Trump a cerut inițial capitularea completă a Iranului, schimbarea regimului de la Teheran și abandonarea programului nuclear. Mai recent, cererile s-au concentrat asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a încetinirii programului nuclear iranian, notează CNN.
Nici aceste obiective nu au fost însă atinse. Traficul prin Ormuz, pe unde trece aproximativ o cincime din energia consumată în lume, rămâne grav perturbat. Iranul continuă să dețină drone și rachete și este capabil să atace nave și instalații militare americane din regiune.
Washingtonul pare să fi ajuns la concluzia că noi bombardamente nu vor determina Iranul să facă suficiente concesii și revine la presiunea economică. Secretarul de Stat Marco Rubio le-a spus aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze, „pentru moment”, noi atacuri, potrivit Reuters.
Iranul este grav lovit, dar nu învins
Pagubele suferite de Iran sunt considerabile. Comandantul forțelor americane din Orientul Mijlociu, amiralul Brad Cooper, declara în mai că armata SUA distrusese 161 de nave iraniene și scosese din funcțiune 82% din sistemele antiaeriene ale țării.
Forțele aeriene iraniene, care efectuau înaintea războiului până la 100 de misiuni pe zi, nu mai desfășurau operațiuni. Totuși, Statele Unite puteau confirma cu certitudine distrugerea a numai aproximativ o treime din vastul arsenal de rachete al Iranului. Situația unei alte treimi era neclară, deoarece unele rachete ar fi putut fi avariate sau îngropate în tuneluri și buncăre lovite de bombardamente.
Războiul a ucis mii de oameni și a adâncit criza economică iraniană. În iulie, prețurile alimentelor erau cu 128% mai mari decât în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit Centrului de Statistică al Iranului.
Conflictul a avut însă și un efect favorabil regimului: a împins disputele politice interne în plan secund și a fost folosit pentru intensificarea represiunii împotriva vocilor critice.
Programul nuclear a fost întârziat, dar nu eliminat
Atacurile americane și israeliene au avariat grav trei instalații cunoscute de îmbogățire a uraniului și alte obiective suspectate că participau la activități legate de fabricarea armelor nucleare. Mai mulți oameni de știință iranieni implicați în program au fost uciși.
Serviciile americane de informații estimau în luna mai că Iranul ar putea avea nevoie de până la un an pentru a produce suficient material fisionabil pentru o bombă nucleară, față de cel mult șase luni înaintea războiului.
Adevărata stare a programului rămâne însă necunoscută. Inspectorii ONU nu au revenit la instalațiile nucleare, iar Agenția Internațională pentru Energie Atomică nu a putut verifica unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%.
Materialul ar putea fi îmbogățit în continuare, până la nivelul necesar unei arme, într-o instalație secretă. Iranul susține că nu urmărește să fabrice bomba atomică.
Costurile au ajuns la populație, iar Trump pierde sprijin
Războiul a fost nepopular în Statele Unite încă de la început, dar opoziția a crescut odată cu prețurile carburanților.
Rata de aprobare a lui Donald Trump a coborât de la 40% la 33% de la declanșarea conflictului, potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos. Numai 31% dintre americani aprobă războiul, un nivel mai mic decât cel înregistrat de alte intervenții militare americane după o perioadă similară. Războiul din Afganistan, de exemplu, a păstrat timp de câțiva ani o susținere de peste 50%.
Scumpirile îl vulnerabilizează pe Trump înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie, în care republicanii trebuie să apere majorități fragile în ambele camere ale Congresului.
Conflictul a adâncit și ruptura din interiorul partidului. Republicanii izolaționiști cer încheierea rapidă a războiului, în timp ce alți congresmeni vor ca presiunea militară asupra Teheranului să continue.
Economia mondială a rezistat mai bine decât se credea
Blocarea Strâmtorii Ormuz a provocat o creștere puternică a prețului petrolului și a alimentat temerile privind o recesiune mondială.
Pagubele sunt importante, dar mai mici decât anticipau economiștii în primele săptămâni ale războiului. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere și estimează acum că economia mondială va avansa cu 3% în acest an, față de 3,3% cât anticipa în ianuarie.
Economiile mari consumă astăzi mai puțină energie pentru a produce aceeași cantitate de bunuri decât în timpul crizelor petroliere din anii 1970. Cheltuielile și investițiile puternice, inclusiv cele din inteligența artificială, au amortizat o parte din șoc.
Problemele nu se limitează însă la petrol. Închiderea strâmtorii a perturbat comerțul cu gaze și îngrășăminte, a crescut costurile transportului și ale asigurărilor și a afectat lanțurile de aprovizionare.
Ucraina a rămas cu mai puține rachete
Pe măsură ce Statele Unite și aliații lor au consumat muniție pentru a respinge atacurile iraniene, o parte dintre armele pregătite pentru Ucraina a fost redirecționată către Orientul Mijlociu, potrivit CNN.
Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina dispune de numai o zecime din rachetele interceptoare de care are nevoie urgent pentru a opri atacurile balistice tot mai intense ale Rusiei.
Consecințele se văd deja. Vara aceasta a fost cea mai sângeroasă perioadă pentru civilii ucraineni din mai 2022 încoace.
Criza petrolului a slăbit și campania economică purtată de administrația Trump împotriva Moscovei. Confruntat cu scumpirea benzinei în Statele Unite, președintele american a ridicat o parte dintre sancțiunile aplicate exporturilor rusești de petrol, pentru a reduce presiunea asupra pieței.
Decizia a ajutat Rusia să obțină mai mulți bani pentru finanțarea războiului din Ucraina. Moscova a profitat și de perturbarea comerțului cu energie și îngrășăminte pentru a-și găsi noi clienți.
Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia-Eurasia din Berlin, spune că acest lucru s-a văzut la reuniunea organizată de Vladimir Putin la Kazan, în luna iunie. Nouă dintre cei 11 lideri ai statelor ASEAN au participat la întâlnire, atrași în special de discuțiile despre energia și îngrășămintele devenite mai scumpe în urma războiului.
Conflictul a adus și un avantaj neașteptat Ucrainei: a demonstrat altor țări câtă experiență a acumulat Kievul în războiul cu drone și a dus la noi acorduri de cooperare și promisiuni de muniție.
Armata americană își consumă rezervele
Războiul a ucis 18 militari americani și a rănit peste 750. Statele Unite au pierdut drone și avioane, doborâte de Iran sau distruse în accidente. Un raport al Congresului estima în luna mai că 42 de aeronave militare americane fuseseră pierdute în conflict.
O problemă și mai mare este consumarea muniției. Armata americană a folosit aproape întregul stoc mondial deținut din anumite tipuri de rachete de precizie, potrivit Reuters.
O estimare a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale arată că, până în iulie, Statele Unite folosiseră aproximativ 65% dintre interceptoarele Patriot și își reduseseră cu cel puțin 38% stocul de interceptoare THAAD.
Washingtonul a mutat în Orientul Mijlociu avioane de luptă, nave și alte resurse aflate în Europa și în regiunea Asia-Pacific. Misiunile au fost prelungite, iar capacitatea armatei americane de a răspunde unei alte crize este pusă sub semnul întrebării.
Portavionul USS Gerald R. Ford a petrecut peste un an în misiune, cea mai lungă desfășurare a unei nave militare americane după războiul din Vietnam. Congresmenii au semnalat între timp condițiile de la bordul USS Abraham Lincoln, după 200 de zile consecutive petrecute pe mare.
Apărarea Coreei de Sud este și ea afectată
Efectele ajung și în Peninsula Coreeană, unde aproximativ 28.500 de militari americani sunt staționați în Coreea de Sud.
Donald Trump a redus puternic amploarea exercițiilor militare anuale Ulchi Freedom Shield desfășurate împreună cu Seulul. Una dintre explicațiile invocate a fost lipsa sprijinului Coreei de Sud pentru războiul din Iran.
Un al doilea exercițiu, care urma să includă debarcări amfibii în septembrie, a fost anulat. La manevre trebuiau să participe pușcași marini americani staționați în Okinawa, ale căror unități au fost implicate în blocada porturilor iraniene.
O parte dintre interceptoarele americane aflate în Coreea de Sud a fost mutată, de asemenea, în Orientul Mijlociu. Pentagonul nu a precizat cantitatea, dar analiștii citați de CNN se așteaptă la o penurie de durată a unor sisteme esențiale, precum Patriot.
Reducerea exercițiilor poate afecta pregătirea trupelor în cazul reizbucnirii războiului în Peninsulă. Pe termen lung, poate întârzia și transferul către Seul al controlului asupra propriilor trupe în timp de război.
Un gol periculos în Pacific
Trimiterea portavionului USS George Washington din Japonia în Marea Arabiei, pentru a înlocui USS Abraham Lincoln, a lăsat Statele Unite fără niciun portavion în vestul Pacificului pentru o perioadă nedeterminată.
Cu excepția unei pauze de câteva săptămâni în 2024, armata americană menținuse o prezență neîntreruptă de peste două decenii în regiune.
Situația provoacă îngrijorare mai ales în Filipine, pe fondul activității tot mai intense a Chinei în Marea Chinei de Sud. Beijingul controlează efectiv reciful Scarborough, aflat în zona economică exclusivă a Filipinelor, iar forțele chineze și filipineze s-au confruntat în repetate rânduri și în zona recifului Second Thomas.
Statele Unite și Filipine au un tratat de apărare reciprocă. Dacă tensiunile cu Beijingul ar escalada, absența unui portavion și penuria de muniție ar putea pune forțele americane într-o poziție dificilă.
Emily Harding, vicepreședinte al departamentului pentru apărare și securitate al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, spune că adversarii Statelor Unite urmăresc cum reacționează Washingtonul și vor folosi aceste informații în propriile planuri.
Nicio altă criză nu a izbucnit deocamdată, dar elementele pe care se sprijină descurajarea americană sunt slăbite. Principala temere este ce s-ar întâmpla dacă ar apărea un conflict cu China într-un moment în care SUA duc lipsă exact de muniția necesară pentru o asemenea confruntare.
Pentru Iran, simpla supraviețuire poate fi o victorie
Riscurile cresc cu fiecare lună în care războiul continuă. Blocarea Strâmtorii Ormuz ar putea deveni și un precedent pentru alte state care controlează puncte strategice ale comerțului maritim.
Administrația Trump trebuie să decidă ce rezultat poate prezenta drept suficient. Distrugerea completă a programului nuclear și transformarea Iranului într-un stat divizat și incapabil să mai reprezinte o amenințare ar presupune un angajament îndelungat, cu pierderi umane și cheltuieli uriașe.
O variantă mai realistă ar fi menținerea instalațiilor nucleare în stare inutilizabilă și atacarea lor de fiecare dată când Teheranul încearcă să le reconstruiască. Washingtonul ar trebui apoi să găsească o soluție pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Niciuna dintre variante nu oferă însă victoria rapidă promisă de Trump. Calculul Teheranului este mult mai simplu: regimul iranian trebuie doar să reziste. Iar după șase luni de război, exact asta face.
Elveția vrea să își doteze armata cu un batalion de drone începând din 2028
Pierdere pentru Universitatea Craiova: Minus financiar important după ratarea calificării în Europa League
Frații Tate se plâng de condițiile din închisoarea americană: E o moarte lentă
Canicula afectează sănătatea în mult mai multe feluri decât credeam. Peste 30 de probleme asociate căldurii
