Un armistițiu negociat care produce o înghețare de facto a războiului ar fi cel mai rău rezultat pentru Ucraina și cel mai bun pentru Rusia. Pentru a înțelege de ce, trebuie doar să privim la ceea ce dezvăluie războiul.
Moscova se află pe o traiectorie negativă, iar o înghețare a conflictului i-ar permite Rusiei să evite costurile politice și economice ale înfrângerii, negând în același timp Kievului spațiul de care are nevoie pentru victorie și reconstrucție.
Tențația de a opri luptele e de înțeles din punct de vedere uman, dar încheierea luptelor fără o cale credibilă către o soluționare durabilă ar instituționaliza agresiunea și ar condamna Ucraina la o insecuritate prelungită, scrie analistul finlandez Joni Askola într-o analiză publicată de Kiev Independent.
Pe front, situația s-a schimbat în favoarea Kievului. Sunt câteva tendințe importante pe care autorul le remarcă:
- În ultimele luni, forțele ucrainene și-au recăpătat inițiativa strategică.
- Utilizarea tot mai intensă a dronelor de atac cu rază medie de acțiune și a focurilor de precizie i-a permis Kievului să vizeze centrele logistice, zonele din spate și liniile de comunicare, complicând lanțurile de aprovizionare rusești și estompând perspectiva unor avansuri susținute.
- Pierderile Rusiei sunt în creștere, iar competența unităților se erodează atunci când recruții ajung pe front după doar câteva zile de antrenament.
- Moscova încă nu controlează niciuna dintre capitalele regionale și orașele cu statut special pe care a încercat să le supună, iar obiectivele sale strategice proclamate rămân inaccesibile.
Ce opțiuni are Putin acum
Rusia se află acum mai departe de obiectivele strategice decât în martie 2022, punându-l pe Vladimir Putin într-o poziție strategică dificilă.
În aceste condiții, președintele rus are patru opțiuni generale.
- Negocierea încheierii războiului. Aceasta ar echivala cu o înfrângere politică pentru Rusia. Deși forțele sale își păstrează capacitatea de a lupta, este foarte puțin probabil ca liderul rus să aleagă înfrângerea politică. Trebuie să fie forțat.
- Continuarea strategiei actuale de uzură și speranța că timpul, epuizarea și oboseala Occidentului produc un rezultat favorabil. Amânarea sau menținerea status quo-ului sunt opțiuni plauzibile, întrucât Putin a amânat în mod repetat decizii decisive. Dar traiectoria actuală este nesustenabilă.
- Înghețarea conflictului. Această variantă ar păstra câștigurile Moscovei fără o anexare formală și, dacă este asociată cu un armistițiu, ar elimina una dintre cele mai eficiente pârghii asimetrice ale Kievului. Aceasta pare a fi de departe cea mai bună opțiune a Rusiei.
- Escaladarea conflictului, care ar putea include mobilizare suplimentară, operațiuni hibride în Europa sau alte măsuri. Escaladarea este periculoasă și imprevizibilă, dar rămâne plauzibilă dacă Moscova ajunge la concluzia că amânarea nu mai servește intereselor sale.
Înghețarea conflictului ajută Moscova, nu Kievul
Din perspectiva îngustă a Moscovei, o înghețare a conflictului are sens strategic. Reduce costurile fiscale și de forță de muncă ale campaniilor active, permite Rusiei să-și consolideze controlul asupra zonelor ocupate fără durerea politică a demobilizării și oferă un pretext perpetuu pentru o guvernare autoritară pe plan intern.
De asemenea, privează Ucraina de un avantaj asimetric important. Atacurile asupra infrastructurii logistice și energetice au fost esențiale pentru strategia Kievului de a impune costuri Rusiei și de a-i degrada capacitatea de a-și susține operațiunile. Un armistițiu ar estompa această strategie și ar îngreuna mult reconstrucția și guvernarea în Ucraina.
Pentru Ucraina, consecințele ar fi catastrofale. Finanțarea pentru reconstrucție ar fi mai greu de mobilizat, guvernarea ar fi fracturată de insecuritate, iar milioane de persoane strămutate ar fi prinse într-un impas.
Din punct de vedere politic, Kievul ar fi forțat să gestioneze o economie de urgență permanentă și o suveranitate precară. Sprijinul internațional ar fi mai greu de susținut dacă conflictul este prezentat ca fiind înghețat, mai degrabă decât ca un război care poate fi câștigat sau rezolvat decisiv.
O înghețare ar fi, în mod inerent, o soluție precară, pentru că Moscova ar avea în continuare mijloacele de a reaprinde rapid ostilitățile la scară largă dacă ar considera momentul politic favorabil. Prin urmare, este absolut crucial pentru securitatea pe termen lung a continentului ca factorii de decizie politică europeni să recunoască pericolul pe care îl reprezintă un conflict înghețat.
Ucraina nu are nevoie de o pauză
Tentația de a accepta o formă de încetare a focului de dragul încetării luptelor este de înțeles; costul uman al războiului a fost imens. Însă o pauză care lasă nerezolvată înțelegerea politică subiacentă ar recompensa agresiunea și ar instituționaliza subordonarea Ucrainei.
De asemenea, ar semnala altor puteri revizioniste că o cucerire teritorială poate fi consolidată prin coerciție și apoi normalizată prin diplomație.
Dacă Europa este serioasă în ceea ce privește securitatea pe termen lung, trebuie să clarifice faptul că orice încetare a focului e doar un prim pas pe un drum credibil și aplicabil către o înțelegere durabilă, subliniază analistul finlandez.
Acest drum ar trebui să includă restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei, mecanisme de responsabilitate, inclusiv despăgubiri de război, garanții pentru returnarea prizonierilor și o recunoaștere explicită de către Rusia a suveranității Ucrainei și a legitimității guvernului său înainte de orice pauză.
T.D.
