Într-un an presărat cu multe șarlatanii politice, combinația letală de guvernare PNL – PSD întrece cele mai sumbre scenarii pe care le putea imagina orice analiză a derulării primelor 12 luni de guvernare după alegeri.
Prima șarlatanie a anului a fost a premierului Cîțu, cel care a aruncat în aer coaliția de guvernare înfiripată exact acum un an, prin demiterea ministrului USR al Sănătății, într-un moment în care planurile de guvernare se făceau pe un orizont de 7 ani.
Puși în fața faptului împlinit, uimirea celor de la USR a fost atât de mare încât au avut instinctul de a pune perna pe grenadă, lăsând fulgii împrăștiați de deflagrație să se aștearnă peste rănile deja deschise provocate de un personaj politic mutant, pe care tocmai păgubiții îl impuseseră ca variantă câștigătoare de negociere în alcătuirea guvernului de coaliție.
Seria șarlataniilor politice a continuat și a căpătat iz canibalic la alegerile interne ale PNL, unde asemeni scenei mitologice în care Cronos îl emasculează pe Uranus și se suie pe tron, la fel și micuțul Cîțu l-a neutralizat pe Orban, i-a luat puterea, haremul și apucăturile, autoproclamându-se Superman.
Deja consacratul șarlatan de serviciu al noii guvernări a prins gustul și a comis henț lăsându-și creștetul pleșuv să sprijine palma coborâtă protector de la Cotroceni. Astfel, libertatea luată de ministrul Justiției - fatalitate, tot de la USR – de a lăsa competența profesională să învingă în competiția pentru posturile de conducere în procuratură a fost aspru sancționată, iar Stelian Ion a fost executat cu sânge rece de o mână care nu tremură nici după 7-8 beri (doar puțin piciorul pe pedala de accelerație).
De data asta, cei de la USR au reacționat prompt și solidar, iar odată cu aruncarea în aer a coaliției de guvernare fix la 9 luni de la concepere, ostilitățile au fost preluate de profesioniști în ale șarlataniei politice.
Era amatorismului a fost curmată brusc, iar în scenă a intrat cel care nu a clipit nici când a intrat în posesia celor șase case din poziția de primar, nici când și-a justificat averea din meditații, spre ghinionul confraților profesori care nu știu cum să tragă de salariu de la o lună la alta.
Șarlatania căpătase iz de martiriu când protagonistul suprem, în timpul guvernării PSD-iste, se victimiza că nu are altă soluție decât să numească de la PSD un premier, doi, trei..., iar acum al patrulea, prin antamarea premieratului lui Ciolacu la jocul șarlataniei supreme: rotativa mântuirii electoratului.
La urma urmelor, poate că așa e soarta unui popor destrămat: fie cei adormiți de gazele jandarmilor, fie cei moțăind în fața televizoarelor între nesfârșitele reclame la suplimente pentru creșterea potenței și rotirile gratuite la cazinouri virtuale.
Cei mai slabi de inimă au crezut că seria șarlataniilor s-a terminat, iar numirea unui premier precum Cioloș o să aducă mult sperata concordie și stabilitate într-un guvern al așa-zișilor câștigători ai alegerilor. Numai că, la fel ca la alba-neagra, desemnările succesive ale lui Cioloș și Ciucă, în demersul de a alcătui guverne legitime, nu au fost decât mâini moarte în desăvârșirea șarlataniei supreme: aducerea PSD la guvernare.
La fel ca predecesorul Cîțu, premierul Ciucă nici măcar nu înțelege ce i se întâmplă, doar joacă un rol regizat machiavelic, în care i se spune că Marele Licurici îl susține pentru ascensiunea dealului din Cotroceni.
Ceea ce nu înțelege premierul Ciucă este faptul că invocarea Marelui Licurici este doar un pretext al mijlocitorului așa-zisului mesaj de binecuvântare, cel care își așterne astfel liniștea necesară pentru a-și duce la capăt starea de REM prezidențial.
Această șarlatanie politică a marcat agenda anului 2021, un an pretins al izbăvirii de sub dominația PSD, dar transformat într-o rampă de relansare a partidului care a dominat scena politică în ultimii 32 de ani.
Apropos de mari șarlatanii postdecembriste, nu vă întreb domnule Iohannis la al câtelea bratwurst erați acum 32 de ani în timp ce noi, fraierii, victimele eterne ale șarlataniilor politice, ne apăram cu nasturii de la cămașă împotriva gloanțelor scuipate la ordinul celor care continuă, sub o formă sau alta, să guverneze și astăzi, pentru că deja știu celebra replică cinică: ”Ghinion!”
Ce nu mai înțelege premierul Ciucă este faptul că șarlatanii nu au scrupule, nu își țin cuvântul și nu au aliați, ci doar victime.
În schimb, așteptările vin de la cei care afirmă schimbarea, au deja voce politică și pretind că vor pune capăt șarlataniilor politice. Sincer, aș vrea să-i văd mai activi în anul 2022, cu acțiuni vehemente și poziționări tranșante.
Deja sunt semne clare că mașinăria pusă la cale prin șarlatanie politică începe să trepideze, iar un umăr voinic ar putea duce la dezmembrarea acesteia în scurt timp. E momentul oportun pentru a dovedi că alternativa e viabilă!