Omul normal este propunerea PSD pentru a conduce, de la Cotroceni, România. Este sintagma aflată în mapa tuturor social-democraților care au vorbit la congresul PSD și pe care au condimentat-o fie cu citate din Platon, fie cu ironii deloc suave, cu țintele predilecte ostașul Ciucă și turistul Iohannis.
În pofida triumfalismului afișat de echipa Ciolacu și a introducerilor în stilul marilor show-uri de televiziune, atmosfera din sală la congresul PSD a fost destul de anostă, social-democrații animându-se numai în momentele rezervate marilor aplauze pentru președintele, premierul și prezidențiabilul Marcel Ciolacu.
De altfel, emoții nu avea de ce să aibă vreunul: Marcel Ciolacu nu a întâmpinat nici măcar un murmur critic, rămânând singurul candidat.
Fără nicio excepție, toate discursurile au fost platformă pentru înaintarea unui profil de președinte al liderului PSD și toate au respectat o structură și un punctaj semantic:
- Ironizarea lui Klaus Iohannis și a contracandidaților la președinție, într-un amestec cârciumăresc, care pune pe masă, laolaltă, mitul peșterii al lui Platon, citat de Mihai Tudose, maxime despre libertate și ironii în limbaj colorat;
- Repetarea sintagmei om normal, ca principal atribut al lui Marcel Ciolacu, uneori chiar cu scurtătura un om;
- Triumfalismul;
- Resemantizarea etichetei de pesedist: social-democrații se referă acum la ei înșiși cu această etichetă, amintind că ea a fost vulgarizată.
Dacă însă discursurile lui Sorin Grindeanu – cel care construiește autostrăzi – al Liei Olguța Vasilescu – primarul care a făcut un târg de care știe întreaga lume – și lui Mihai Tudose, liderul care știe să construiască politici publice – au fost animate cu ironii, imagini plastice și chiar paradoxuri, discursul lui Marcel Ciolacu a fost cel mai tern, de la lungimea anunțată, peste 40 de minute, până la gradarea mult prea narativă a ideilor.
A fost însă efectul dorit, Ciolacu vrând astfel să demonstreze că deja a intrat în rolul de împăciuitor care stă pe o treaptă mai sus și dirijează orchestra.
Aici e de găsit și miza politică personală a lui Ciolacu: dacă e meargă la Cotroceni, pârghiile puterii și resurselor rămân în directa lui supraveghere.
Țintele preferate de atac: Iohannis eșuat și inutil și ostașul Ciucă
Anunțată deja de platforma care îi susține candidatura la prezidențiale, construită pe conceptul democrației directe, România dorită, lupta directă pe care o mimează candidatul Ciolacu este cea cu președintele în funcție Klaus Iohannis și, în subsididar, cu ceea ce vrea să indice drept copie mediocră a lui Iohannis, Nicolae Ciucă.
E o strategie care îi permite să diabolizeze greaua moștenire, scoțând basma curată PSD-ul, și în același timp să-l demaște pe Klaus Iohannis, cel care a readus PSD la guvernare și i-a dat cel mai bun teren de albire și nouă creștere.
Iohannis a fost practic pus la fereastră și arătat cu degetul pentru ambițiile pur personale și fără a respecta interesul public, pentru vizitele externe transformate în vacanțe, pentru utilizarea funcției prezidențiale pentru a călători cu avioane scumpe, care îi cărau crosele de golf.
În același timp, însă, în punctaj s-a mai regăsit un indicator pe care se apasă pedala: irelevanța completă a lui Klaus Iohannis în acest moment.
A descris-o Lia Olguța Vasilescu: dacă ar căuta la Cotroceni un tablou cu Iohannis, nu ar găsi decât tablouri în mărime supradimensionată cu ostașul Ciucă, care trebuie urcate cu macaraua. Președintele eșuat a devenit lame duck-ul ideal pentru pesediști. Asta însă transmite un mesaj și liberalilor, partenerii de guvernare: nu mai aveți nicio pârghie, aveți președintele doar în vitrină, puterea e la PSD.
Marcel Ciolacu, om
De la distanță și fără materialul clientului, discursul lui Marcel Ciolacu a respectat gradarea teoretică a unei lansări de candidatură. S-a raportat doar la cei doi președinți de dinainte, Traian Băsescu și Klaus Iohannis, pentru a decupa arena în care intră, cea prezidențială, și-a prezentat povestea personală și a punctat temele care intră în atribuția președintelui, vorbind astfel chiar și despre Balcanii de Vest.
De remarcat că a făcut acest lucru și când a vorbit despre politica externă, măsurându-se cu președinta Maia Sandu, pentru un evident transfer de simpatie.
Tonalitatea însă a rămas una citită, pregătită, cu aplauzele punctate, fără a avea forța unei dezbateri de idei.
A fost însă important pentru repetarea indicatorilor de imagine pe care îi vom vedea declinați în campanie: normalitatea, credința religioasă, familia. Asta arată ceea ce deja e evident de la ultimele campanii încoace, supraalimentarea unui electorat conservator tradiționalist: susțin libertatea sexuală, spune Ciolacu, dar batjocorirea familiei nu intră în libertatea pe care liderul PSD să o accepte.