Klaus Iohannis își datorează cel de-al doilea mandat de președinte Vioricăi Dăncilă, pe care nimic nu ar fi recomandat-o pentru turul doi, în afara calculelor făcute la Cotroceni. O strategie care a reașezat pionii politici de la București și care a marcat primul mare moment al jocului întru propășirea lui Iohannis.
Strategia folosită pentru Klaus Iohannis a fost simplă: scoaterea din joc a oricărui alt contracandidat prin transformarea celui mai neverosimil în adversar redutabil. Așa a ajuns Dăncilă, un politician submediocru, în turul al doilea pentru Cotroceni. Fără eforturile depuse pentru a crea percepția că Iohannis se luptă corp la corp cu „omul lui Dragnea”, Viorica Dăncilă nu s-ar fi apropiat de scorul care să o prezinte ca prezidențiabilă.
Totuși, dată fiind oferta politică slabă a Opoziției de atunci, cu Dan Barna candidat, cel mai probabil e că Klaus Iohannis și-ar fi adjudecat oricum un nou mandat.
De la totul pentru Iohannis la președintele lame duck
Din capul locului, acești ultimi cinci ani ai lui Klaus Iohannis la Cotroceni au fost caracterizați, până aproape de finalul jocului, de eforturile făcute pentru ca sistemul politic să-i asigure președintelui o ieșire convenabilă. Până acum, zarurile au fost ratate, în pofida unor erodări grave ale instituțiilor și ale contractului de reprezentare a cetățenilor. Klaus Iohannis nu a ajuns nici la NATO, nici, cum au încercat unii liberali să strecoare ca posibilitate, una dintre intoxicările politice, la președinția Comisiei Europene.
În acest moment, Klaus Iohannis a ajuns în momentul da lame duck, în care nu mai contează pentru tranzacțiile politice. Un președinte responsabil măcar și pe ultima sută de metri ar putea să se reîntoarcă la agenda socială a României, ocultată și compromisă chiar de campania electorală în care se află principalii actori instituționali – prim-ministrul Marcel Ciolacu și președintele Senatului Nicolae Ciucă.
Un exemplu concret în care prezența onestă și reală a președintelui ar conta este chiar cazul Pantelimon, ale cărui complexitate și gravitate sunt în măsură să ducă la o stare generalizată de anxietate și isterie colective. Așa cum s-au poziționat instituțiile de justiție, sănătate și administrație centrală, singurul ale cărui interese sunt nereprezentate este cetățeanul care contribuie la un sistem medical a cărui credibilitate este zdruncinată chiar de actorii politici.
Klaus Iohannis ar fi putut să facă ceea ce, de altfel, este în responsabilitatea președintelui, să se adreseze națiunii pentru a o asigura că autoritățile lucrează pentru interesul public, să-l convoace pe prim-ministru și să ceară concluziile Corpului de control pe care ministrul Sănătății le ține secrete și, în general, să fie prezent și măcar în discurs să se arate îngrijorat și preocupat. Tocmai faptul că a devenit inutil politicienilor i-ar fi dat lui Iohannis posibilitatea de a fi un președinte care să reprezinte cetățenii.
Pe cine vrea Marcel Ciolacu în turul doi
O eventuală ascensiune a lui George Simion în turul al doilea al prezidențialelor ar fi fost convenabilă pentru Marcel Ciolacu, dar cu riscuri mai mari decât calificarea lui Nicolae Ciucă, unul dintre cei mai inadecvați politicieni la campania care i s-a construit.
Sunt câteva zile de când strategii de imagine pe care îi folosește Ciucă au început o campanie de construcție de profil prezidențiabil care, pe hârtie, are ca obiectiv înaintarea unor atribute de imagine dezirabilă: militarul care pune datoria față de țară înainte de orice și al cărui patriotism se definește prin declinarea datoriei mari față de țară în gesturi cotidiene. De pildă, ajuți un bătrân sau îi trimiți un mesaj profesorului copilului tău, pentru a-l asigura că face o treabă bună.
"Uneori, a sluji nu trebuie să fie ceva grandios. Slujirea unei țări sau a unei comunități poate începe cu lucruri mici, care ne sunt la îndemână. Ajutând un vecin mai în vârstă cu un bagaj, spunând "bună ziua" și "mulțumesc" unui șofer de autobuz, trimițându-i un mesaj profesorului copilului tău vineri seara: "Cred că faci o treabă grozavă."
Toată viața mea am făcut tot posibilul să tratez oamenii din jurul meu cu respect și demnitate. Inclusiv pe cei cu care a trebuit să lupt în perioada în care eram militar. A servi înseamnă a recunoaște valoarea fiecărei persoane și lucrarea lui Dumnezeu în fiecare aspect al vieții noastre. Vorbesc des despre serviciul în slujba țării, știu. Dar când o fac, nu mă refer doar la mari realizări pentru cărțile de istorie. Mă refer la a da tot ce e mai bun din noi pentru un bine mai mare. Și cred sincer că lumea ar fi un loc mai bun dacă așa am gândi toți.
Nicolae Ionel Ciucă, Facebook
Ce vor strategii să obțină este profilul militarului de profesie care acționează în virtutea unei datorii morale și în viața de zi cu zi. La fel însă ca operațiunea Ostașul, cartea promovată megalomanic, fără să fi ajuns la vreun cititor real, și operațiunea Datorie se caracterizează prin totala inadecvare la candidat.
Or, asta e prima regulă a construcției de imagine: nu împrumuta atribute dezirabile care nu se potrivesc candidatului, pentru că rezultatul e un profil perceput ca fiind ridicol. Ostașul (general) Nicolae Ciucă nu e generalul Petr Pavel și, oricâtă proiecție dezirabilă ar face strategii de imagine, dacă însuși candidatul nu ar putea să vorbească liber și coerent despre sine însuși ca despre militarul care își definește (noician, sic!) patriotismul ca treaba bine făcută în orice ipostază, strategia eșuează.
Mult mai adaptați realității și mai cinici, social-democrații au înțeles că pot să speculeze inadecvarea lui Ciucă la profilul prezidențiabil. Tehnica utilizată este una specifică lui Marcel Ciolacu și aici e un punct tare, pentru că nu arată ca o formă fără fond: zeflemeaua, ridiculizarea simplistă, la limita luării peste picior a prezidențiabilului Ciucă.
"Îi recomand deci domnului Ciucă să scrie mai mult la vestita sa carte și mai puțin pe rețelele sociale. Altfel, riscă să aibă mai multe panouri publicitare decât pagini la această ”Capră cu trei iezi” liberală de 2 milioane de euro".
Marcel Ciolacu, Facebook
De altfel, a fost unul dintre elementele folosite de la început în crearea profilului lui Marcel Ciolacu: nu pretinde că ești cu totul altfel decât ești, un social-democrat de la bază, care a muncit în loc să-și dea la timp examenele, zeflemitor și fără pretenții de politician de anvergură intelectuală.
Nicolae Ciucă este contracandidatul convenabil pentru Marcel Ciolacu și de aici aparentul duel public pe care aceștia îl poartă. Scopul lui Ciolacu este ca Nicolae Ciucă să ajungă în turul doi și acolo să fie demascat și ridiculizat, pentru ca singurul candidat care ar putea pune probleme PSD-ului, Elena Lasconi, și ar putea să creeze un val de contestare, să nu aibă nicio poartă deschisă.
Potențialul de cutremur în sistem pe care îl are Lasconi, cu strategie de catch all, a fost, de altfel, remarcat de fostul președinte Traian Băsescu, cel care a văzut în Lasconi atributele de zoon politikon care l-au propulsat și pe el.