Președinții americani au căutat de mult timp binecuvântarea lui Dumnezeu în vremuri de război și pentru soldații trimiși în focul bătăliei.
Dar disponibilitatea administrației Trump de a sugera o aprobare divină și de a învălui războiul din Iran într-o aură de dreptate bazată pe credință riscă să erodeze încă o tradiție politică veche, arată o analiză CNN.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, își formulează declarațiile folosind pasaje din Scriptură și îi prezintă pe militarii americani aproape ca pe niște războinici spirituali.
Președintele Donald Trump a postat pe rețelele sociale o imagine generată cu inteligență artificială în care apare ca o figură asemănătoare lui Hristos.
Iar vicepreședintele JD Vance l-a criticat pe papa Leon al XIV-lea pentru înțelegerea sa teologică, după ce pontiful a avertizat că Dumnezeu nu îi binecuvântează pe cei care aruncă bombe.
- Trump trimite noi săgeți către papa Leon, iar catolicul JD Vance îi dă lecții de teologie cu naziști
Un astfel de limbaj apropie Statele Unite de imagistica unui „război sfânt”, de care mulți președinți anteriori s-au temut și care face atât de multe conflicte din Orientul Mijlociu greu de rezolvat.
Republica Islamică Iran a susținut de mult timp că îndeplinește voia lui Allah și laudă martiriul în război ca recompensă divină. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a explicat actualul război invocând parțial Purim, sărbătoarea evreiască ce marchează salvarea evreilor de un complot de distrugere al Imperiului Persan, așa cum este relatat în Cartea Esterei.
Religia tot mai prezentă în discursul administrației Trump reflectă o rigidizare a ideologiei republicane și influența unui curent evanghelic mai radical, care a coincis cu ascensiunea mișcării MAGA.
Ea evidențiază disponibilitatea tot mai mare a oficialilor de rang înalt de a-și evidenția propriile doctrine religioase, chiar cu riscul de a ofensa persoane de alte credințe sau pe necredincioși.
Aceasta poate fi parțial o chestiune de convingere personală. Dar este și o demonstrație de forță politică, în timp ce diverși oficiali încearcă să atragă creștinii evanghelici - un pilon important al bazei tot mai fragile a lui Trump.
„Nu este atât de surprinzător”, a spus Jim Guth, profesor de politică și afaceri internaționale la Universitatea Furman. „(Dar) modul foarte, foarte explicit și foarte sectar în care au făcut-o este cu siguranță fără precedent.”
Pentru mulți americani religioși, discuțiile despre spiritualitate în politică nu sunt deloc controversate. Dar credința nu este neapărat partizană. Unii credincioși se tem că religia lor este folosită greșit pentru a justifica războiul. De asemenea, apar întrebări dacă separarea constituțională dintre religie și instituțiile statului este respectată.
Deși oferă consolare multora, retorica religioasă deschisă îi poate marginaliza pe alții. Aceasta este o problemă deosebit de sensibilă în armată, unde sunt practicate multe religii. Iar americanii au, de asemenea, dreptul de a nu avea nicio credință.
Predecesorii moderni ai lui Trump au evitat în general prezentarea războaielor din Orientul Mijlociu ca inițiative religioase.
Ei au încercat să refuze legitimitatea adversarilor care promovează jihadul sau războiul sfânt și au fost conștienți că nuanțele creștine pot crea complicații politice pentru aliații musulmani.
Acestea pot, de asemenea, să acționeze ca factor de recrutare pentru grupări teroriste și să îi transforme pe americani în ținte în străinătate.
La urma urmei, unul dintre motivele invocate de Osama bin Laden pentru a declara război SUA a fost prezența trupelor americane sau a „cruciaților” în Arabia Saudită în timpul Primului Război din Golf din 1990–1991.
După atacurile din 11 septembrie 2001, președintele George W. Bush a scăpat o dată termenul „cruciadă” pentru „războiul împotriva terorismului”. Mai târziu a spus: „Războiul nostru nu este împotriva unei religii, nu împotriva credinței musulmane.”
Hegseth, în schimb, crede că limbajul corect politic limitează forțele americane de luptă. El are tatuată pe piept Crucea de la Ierusalim, un simbol religios asociat cu cruciadele.
Hegseth, războinicul sfânt al lui Trump
Hegseth este cea mai clară întruchipare a noului ton religios în modul în care SUA își prezintă războiul.
Pentagonul a susținut în declarații către CNN și alte instituții media că retorica sa creștină frecventă nu este diferită de rugăciunile spuse de George Washington la Valley Forge sau de distribuirea de Biblii trupelor de către președintele Franklin Roosevelt în Al Doilea Război Mondial.
Criticile la adresa lui Hegseth nu pun la îndoială sinceritatea credinței sale. Ele vizează mai degrabă dacă ar trebui să o folosească într-un mod atât de vizibil în îndeplinirea funcției sale publice.
Secretarul Apărării sugerează frecvent aprobarea divină a războiului SUA. De exemplu, a comparat salvarea unui pilot american din Iran, de Paște, cu învierea.
Credința și religia, prin natura lor, sunt absolute. Dar diplomația necesară pentru a încheia războaie trebuie să fie provizorie și suficient de flexibilă pentru a permite adversarilor să susțină rezultate diferite. Multe războaie din Orientul Mijlociu legate de teritorii sau resurse au îngreunat eforturile de pace din cauza dimensiunii lor religioase.
Hegseth folosește, de asemenea, credința într-un mod care, potrivit criticilor, slăbește garanțiile unei societăți democratice autentice, cum ar fi libertatea presei.
De exemplu, joi a citat o parabolă pentru a compara jurnaliștii care critică propaganda americană din război cu fariseii, „elitele auto-numite ale vremii lor”, care puneau la îndoială „bunătatea” lui Iisus.
Hegseth nu este primul lider care descrie campanii militare în termeni biblici. În ordinele sale pentru debarcarea din Normandia, generalul Dwight D. Eisenhower s-a referit la invazia aliată în Europa drept o „Mare Cruciadă” și a cerut „binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernic asupra acestei mari și nobile inițiative”.
Însă în generațiile următoare Statele Unite au devenit mai diverse religios și chiar mai seculare. „Cred că țara este foarte diferită și, într-un fel, este chiar anacronic să vedem acest tip de limbaj religios folosit de oficiali publici în acest caz”, a spus Guth.
Unii lideri religioși se tem de spectacolul politicienilor partizani care își asumă motive divine.
Devine „cu atât mai îngrijorător cu cât asociază în mod clar președintele și administrația sa cu voința presupusă a lui Dumnezeu și chiar cu asemănarea lui Dumnezeu”, a declarat episcopul Mariann Budde, din Episcopia Washingtonului, pentru CNN.
Sentimentul justificării religioase poate fi reconfortant pentru cei care luptă și pentru liderii lor. Dar mulți actori din război cred că Dumnezeu este de partea lor. Președintele Abraham Lincoln a observat în al doilea său discurs inaugural că soldații din armatele Uniunii și Confederației „citesc aceeași Biblie și se roagă aceluiași Dumnezeu și fiecare Îi cere ajutorul împotriva celuilalt”.
Casa Albă împotriva papei
Administrația este atât de convinsă de direcția sa încât este dispusă să îl contrazică pe omul pe care catolicii îl consideră succesorul Sfântului Petru — papa.
Pontiful nu dă nici el înapoi.
„Iisus ne-a spus: fericiți făcătorii de pace. Dar vai de cei care manipulează religia și chiar numele lui Dumnezeu pentru propriul câștig militar, economic sau politic, târând ceea ce este sacru în întuneric și murdărie”, a spus Leon, în timpul unei vizite în Camerun. Critica sa la adresa „stăpânilor războiului” ar fi putut viza mai mulți lideri din Africa sau la nivel global. Dar contextul dezacordului său cu Casa Albă era clar.
- Papa Leon reacționează după criticile lui Trump: Dumnezeu nu e de partea agresorilor mândri. Democrația e în pericol, dacă nu e ancorată în valori morale solide
- Papa Leon al XIV-lea, mesaj dur împotriva logicii forței și a „iluziilor de atotputernicie”: „Destul cu războiul!”
- Papa pare să critice administrația Trump: Dumnezeu nu ascultă rugăciunile celor care au „mâinile pline de sânge”
Conflictul președintelui cu Sfântul Scaun nu este despre scriptură. Trump nu tolerează pe nimeni care îl critică — indiferent cine este. El a insistat joi că are „dreptul să nu fie de acord cu papa”, la o săptămână după ce Suveranul Pontif a criticat avertismentul lui Trump că întreaga civilizație iraniană ar putea „muri”, dacă regimul de la Teheran nu acceptă termenii săi pentru încheierea războiului.
Este o confruntare între cei mai cunoscuți doi americani din lume, ambii cu audiențe uriașe. Robert Prevost, născut la Chicago, a dus o viață de pietate și austeritate. Trump, miliardarul din New York, și-a construit un brand bazat pe opulență și a declarat public că are îndoieli că va ajunge în Rai.
„Leon ar trebui să-și facă ordine în rolul său de papă, să folosească bunul-simț, să nu mai deservească stânga radicală și să se concentreze pe a fi un papă bun, nu un politician”, a scris Trump, pe rețelele sociale, poate uitând că papii sunt adesea figuri politice majore.
Această poziție ar putea afecta și sprijinul de care se bucură republicanii în rândul celor peste 50 de milioane de catolici americani.
Atacurile administrației asupra papei nu sunt privite cu ochi buni nici în Europa. „Astăzi există doi lideri americani: unul este adevăratul erou al visului american, dar acela este papa Leon, nu președintele Trump”, a declarat fostul premier italian Matteo Renzi.
Vance, ca de obicei, şi-a apărat președintele. Vicepreședintele a spus că este „foarte, foarte important ca papa să fie atent când vorbește despre chestiuni de teologie”. Disponibilitatea sa de a intra în dispute doctrinare cu pontiful îl arată din nou ca pe un politician neobișnuit, care preferă confruntările ideologice în locul celor politice superficiale.
Criticii săi, însă, văd în el aroganță și ambiție, mai ales în cazul unui convertit recent la catolicism, într-o Biserică în care învățăturile papale sunt considerate infailibile.
După cum a spus James Massa, președintele Comitetului pentru Doctrină al Conferinței Episcopale din SUA, „când Papa Leon al XIV-lea vorbește ca păstor suprem al Bisericii universale, el nu oferă doar opinii teologice, ci predică Evanghelia și își exercită slujirea ca Vicar al lui Hristos.”
Sunt ape periculoase în care pătrunde administrația, sugerând aprobarea celei mai înalte autorități pentru războiul din Iran.
Războaiele bazate pe certitudine morală își pot pierde direcția strategică. Sentimentul unui scop divin poate estompa deciziile și poate oferi o justificare pentru abuzuri pe câmpul de luptă.
Tocmai de aceea, multe administrații prezidențiale americane au evitat să ducă religia în război.
B.B.