Audiat în Parlamentul European pentru încălcări ale normelor democratice la Budapesta, acum doi ani, Viktor Orban i-a lăsat pe deputații europeni să aștepte câteva minute în sala de plen, înainte de a intra.
E o metodă brevetată de Vladimir Putin, care își ține interlocutorii la ușă ceva mai mult, iar aceștia așteaptă, la fel cum și Uniunea Europeană așteaptă ca premierul ungar să își facă numărul.
Ultima reprezentație a liderului de la Budapesta a presupus vaccinarea cu un produs chinezesc, în vreme ce Bruxelles-ul nu a reușit să coordoneze o campanie de imunizare împotriva COVID-19 care să nu dea criticilor UE un nou prilej de critică și de speculare a vulnerabilităților.
Alegerea lui Viktor Orban nu e nevinovată și, pentru a-i răspunde, liderii europeni ar trebui să fie capabili să explice de ce cetățenii UE nu au acces la un vaccin aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului. Pentru că nici Sputnik-ul rusesc cu care Orban a decis să îi vaccineze pe unguri, nici serul de la Beijing pe care și l-a injectat șeful Guvernului ungar nu sunt autorizate de forul de specialitate european.
Alegându-le pe acestea, însă, Viktor Orban arată că are alternativă în afara Uniunii Europene pentru cetățenii țării sale.
Deciziile în politicile de sănătate sunt naționale, chiar dacă Uniunea Europeană face eforturi, de la debutul pandemiei, să nu alimenteze clivaje între state în această privință.
Dar startul a fost ratat, în momentul în care Italia se prăbușea sub povara îmbolnăvirilor și deceselor, în vreme ce Germania își echipa exemplar secțiile de terapie intensivă.
Între timp, am văzut cu toții că virusul nu discriminează, astăzi e Germania cea împovărată de restricții severe și de o răspândire la scară largă a noii tulpine Kent, dar în falia creată s-au așezat Rusia și China, alimentând resentimentele și slăbiciunile UE.
Unul dintre resentimente este chiar acesta al est-europeanului care vrea nu numai un loc egal la masa vesticilor, dar și compasiunea și compensațiile pentru suferințele trecutului. Este teza lui Ivan Krastev, pe care o descrie într-un tablou uman scriitoarea croată Slavenka Drakulic.
Suntem în comunism, într-o țară din fosta Iugoslavie, unde vesticul e portretizat ca un frate norocos și bogat, dar cumva dintr-un fel de repartizare nedreaptă a istoriei.
Așa că e chemat să repare nedreptățile prin gesturi de penitență de zi cu zi. De pildă, un suedez e uluit că, după ce trimite cadouri unor oameni cunoscuți în Croația și le scrie și scrisori prietenești, nu i se răspunde. În primă instanță, crede că oamenilor li s-a întâmplat ceva rău, doar trăiesc în dictatură. Dar nu li se întâmplase nimic, pur și simplu, așa era cutuma: vesticul e cel care scrie, se interesează, stă la dispoziție, pentru că el a fost distribuit pur și simplu de partea norocoasă a istoriei.
Sigur, scrie Slavenka Drakulic, ei înseși nerăspunzându-i-se la scrisorile către prietenii din țara rămasă în urma, după ce s-a căsătorit cu un editor suedez, Europa nu e ceea ce așteptăm de la ea.
Tocmai asta e ceea ce face Viktor Orban: respune povestea din perspectiva anilor 1990, când est-europenii au crezut/sperat/așteptat că, odată cu Cortina, toate granițele și mai ales clivajele vor cădea, iar ei vor primi aceleași drepturi depline ca vesticii, indiferent de decalajele economice și, prin asta, și democratice.
Nu e cinic să vezi că democrația trece prin stomac și că e nevoie de construcții instituționale și de un anumit nivel de trai, pentru a putea construi o democrație.
Înainte de pandemie, Viktor Orban putea să își treacă în palmares victoria simbolică în criza refugiaților, deși Ungaria nu a avut niciodată o istorie a imigranților.
Totuși, narațiunea construită de Viktor Orban, alături de un zid, a fost aceea a protejării în fața străinilor care vin să distrugă și înlocuiască identitatea culturală și religioasă a ungurilor.
Dar nu a fost un discurs exclusiv intern, Orban a folosit de la bun început trambulina europeană, a ținut un discurs xenofob chiar la unul dintre marșurile de la Paris, a potențat mesajele critice ale dușmanilor Angelei Merkel, a vorbit de la tribuna Parlamentului European, folosind iarăși o retorică a anilor 1990: Europa clasică ar putea muri strivită de imigranți, dacă nu ar fi Europa Centrală și de Est, care să fi păstrat esența acestei culturi clasice și acum o apără.
Din capul locului, Viktor Orban s-a erijat nu într-un eurosceptic, ci într-un vestosceptic.
Nu ideea de Europă și nici aceea de Uniune Europeană sunt greșite, ci ceea ce liderii occidentali fac din ele.
Vaccinându-se cu Sinopharm-ul chinezesc, Viktor Orban ripostează, în prezilele suspendării FIDESZ din grupul Popularilor Europeni din Parlamentul European, dacă inițiativa lui Manfred Weber se va concretiza.
Paul Lendvai, unul dintre finii observatori ai lui Viktor Orban, încă de la cariera anticomunsită a acestuia și până la paradoxalele prietenii cu Erdogan și Putin, amintește de filmul preferat al prim-ministrului ungar, pe care acesta l-a văzut, după propria mărturisire, de cel puțin 15 ori. A fost odată în Vest se numește filmul în care joacă Charles Bronson, un rol de erou care nu se dă bătut. Iată cum explică Orban pasiunea pentru acest film:
"Pentru a supraviețui și pentru a învinge nu este de ajuns să știi să tragi cu arma și să lovești cum se cuvine cu pumnul. Trebuie să-ți înțelegi adversarii, trebuie să afli ce îi determină în realitate, iar apoi, când treaba se îngroașă, nu trebuie să te temi de luptă și să te retragi, ci să pornești la atac și să învingi".
După un șantaj nereușit în privința bugetului UE și cu câteva zile înainte de așteptata excludere din grupul PPE, Viktor Orban a vrut să arate că el își protejează mai bine cetățenii europeni, le aduce vaccin cât curpinde, nu așteaptă ca Uniunea Europeană să îi dea puțin câte puțin.
Și-a înțeles adversarii, le știe vulnerabilitatea și, refuzând grila geopolitică a însoțirii cu Rusia și China, a pornit un nou atac. Până să mă dea PPE afară, spune Orban și Sputnik exultă, voi pleca eu!
Ce va face Uniunea Europeană?
Va refuza cetățenilor maghiari un pașaport de vaccinare pe care îl va elibera celorlalți cetățeni ai statelor UE?