A spune că păpușarul care manevrează totul este Putin (sau brațul înarmat Prigojin) e o narațiune convenabilă Kremlinului.
De regulă, scrie profesorul Brian Klaas de la UCL, într-o analiză publicată în The Atlantic, briciul lui Occam e cel care ne dă explicația bună: dincolo de titlurile senzaționale și occidentalo-centriste, care caută mâna Rusiei în lovitura militară din Niger, cauza ar putea fi mult mai simplă: un general amenințat cu concedierea îl concediază el pe președintele Mohamed Bazoum, îl ia ostatic și proclamă un nou regim.
Vineri a expirat ultimatumul dat puciștilor din Niger de către liderii statelor africane reunite în ECOWAS, în pofida amenințării că orice desfășurare de forțe va duce la uciderea președintelui pro-vestic, luat captiv la finalul lunii iulie de gruparea care a organizat lovitura militară.
Cronologia faptelor însă, atrage atenția Brian Klaas, nu dovedește că în spatele rebeliunii din Niger s-ar afla nici Kremlinul, nici Wagner, dar astea nu înseamnă că nu vor încerca să scoată profit din toată afacerea.
De altfel, percepția occidentală că Rusia/Wagner ar fi pus la cale minuțios și strategic întregul plan al loviturii militare nu face decât să le dea capital lui Putin și Prigojin. Acesta din urmă s-a și urcat pe valul puterii și și-a adjudecat victoria, mirosind PR-ul și banii.
Niciun comentator credibil nu a afirmat în mod legitim că Kremlinul sau Wagner ar fi organizat lovitura militară din Niger, scrie și Deutsche Welle, care îl citează pe secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken:
„Credem că ceea ce s-a întâmplat și ceea ce continuă să se întâmple în Niger nu a fost instigat de Rusia sau de Wagner”.
„Într-adevăr, nu există multe dovezi că Rusia ar fi fost în spatele loviturii de stat”, a declarat pentru DW Elena Pokalova, din Washington, expert în afacerile legate de Wagner.
Deși nu există nicio dovadă concretă că mercenarii Wagner sunt deja în țară, Pokalova a mai spus că ea crede că Nigerul este „suficient de important” pentru președintele rus Vladimir Putin, încât Kremlinul ar putea sprijini trimiterea de luptători acolo.
„Nu cred că Prigojin va avea probleme în a aduna în jur de 1.000 până la 2.000 de oameni pentru asta”, a spus ea.
„Acesta este exact genul de victorie de care Putin are nevoie în acest moment, din cauză că nu își atinge obiectivele în Ucraina”.
La fel ca mulți alți analiști, Pokalova, citată de DW, avertizează că, dacă Nigerul îl va contracta pe Wagner, națiunea acestei țări bogate în uraniu ar putea avea încă și mai multă instabilitate internă, încălcări ale drepturilor omului, autoritarism și suprimarea protestelor democratice.
Aceasta este, de altfel, și opinia unuia dintre cei care urmăresc cu pricepere Rusia, Mark Galeotti, directorul Mayak Intelligence și autorul mai multor volume consacrate Rusiei, dintre care cel despre Vorîi v zakone (hoții în lege) rămâne de referință:
„Arată mai degrabă oportunist decât un plan strategic. Loviturile militare sunt lucruri riscante, nimeni nu le poate programa pentru altcineva”, spune Galeotti, într-o declarație pentru POLITICO.
Faptele sunt mai simple : Bazoum a vrut să-l înlocuiască pe generalul Abdourahamane Tchiani, șeful Gărzii Prezidențiale, unitate de elită. Doar că acesta a fost mai rapid, și-a detronat șeful și s-a autoproclamat apoi conducătorul noii junte militare.
Totuși, asta nu înseamnă că aparatul de propagandă nu se pune în mișcare și că Wagner nu intră pe fir, pentru a-și oferi serviciile unui regim autocrat.
Iar contextul, chiar dacă ne arată că răzbunările și supraviețuirile interne, și nu Putin, au cauzat haosul din Niger, e unul destul de prost pentru Occident, care pierde tot mai mult teren în Africa: în 2020 a căzut Guvernul din Mali, în 2021 s-a întâmplat în Sudan, Ciad și Guineea, apoi în Burkina Faso. Nigerul rămăsese un punct de stabilitate în regiune, Franța având trupe staționate, un flanc crucial contra jihadismului african. Acestor lucruri li se adaugă, desigur, faptul că Nigerul exportă uraniu, ceea ce face ca semnificațiile să devină geopolitice.
„Una dintre luptele secundare interesante din Africa în acest moment nu este atât între America și China, ci între Franța și Rusia. Deci putem vedea zona de influență franceză care se prăbușește chiar în Africa de Vest și Rusia, în ciuda problemelor sale de acasă, folosind forțele Wagner, pe care dictatorii sunt destul de dornici să le aibă de partea lor. Francezii nu vor face lucruri precum Wagner, ar exista o reacție în Franța și așa mai departe.
În plus, există tot felul de tranzacții corupte pe care Rusia le va face, în mod individual, cu lideri, pentru a împărți bogăția minerală, de exemplu. Și, evident, știm că Prigojin are un imens imperiu de afaceri în Africa.
El a devenit foarte bogat și, probabil, i-a făcut destul de bogați pe mulți africani care sunt pregătiți să lucreze cu el”, atrage atenția jurnalistul și analistul de politică externă Gideon Rachman (Financial Times), autorul volumului Epoca liderului cu mână de fier (Editura Polirom), într-un interviu acordat Spotmedia la începutul săptămânii.
Dezinformarea infuzată de Moscova
Rusia desfășoară campanii sofisticate de dezinformare digitală în Africa, inclusiv în Niger. Narativele principale sunt contra Franței și Statelor Unite, acuzate de colonialism și pledând pentru o revoluție mai largă în Sahel, această centură de pământ semiarid care străbate Africa, chiar la sud de deșertul Sahara, scrie Deutsche Welle.
Potrivit Centrului African pentru Studii Strategice, o instituție a Departamentului Apărării al SUA, canalele Telegram pro-Rusia au sugerat Nigerul ca viitoarea țintă, după lovitura de stat din Burkina Faso din 2022.
„În plus, rețelele de dezinformare conectate la Wagner Group au încercat de două ori să declanșeze zvonuri despre o lovitură de stat în Niger, inclusiv prin ceea ce pare să fi fost o schemă online atent orchestrată, care a coincis cu o călătorie în străinătate a președintelui Bazoum în februarie 2023”, se spune într-un raport de la sfârșitul lunii iulie din acest an.
Dar, chiar dacă serviciile de informații occidentale încă examinează dacă Rusia a lansat campanii direcționate în perioada premergătoare loviturii de stat, „nicio dovadă nu a fost găsită până acum”, a scris ziarul spaniol El Pais, citând un ofițer de informații dintr-o țară europeană.
„Se presupune de mult timp că relansarea relațiilor Rusiei cu Africa are legătură cu loviturile de stat la care asistăm”, a declarat Ovigwe Eguegu, analist la compania de consultanță Development Reimagined, citat de DW.
„Chiar dacă există dovezi despre campaniile de dezinformare ale Rusiei sau despre cum mass-media rusă alimentează sentimentul anticolonial, realitatea este că aceste sentimente anticoloniale există deja acolo”.
Chiar și așa, Nigerul a votat până acum rezoluțiile ONU care condamnau agresiunea Rusiei din Ucraina, iar o eventuală trecere de partea Moscovei ar pune probleme.
Mercenarii Wagner, servicii pentru dictatori și măcelari pentru civili
Șeful mercenarilor ruși trimiși într-o operațiune de denazificare a Ucrainei și-a luat supranumele de Wagner, un omagiu fățiș adus nazismului pe care îl admiră. O contradicție internă despre care Marat Gabidullin, mercenar care a dezertat din Wagner și a scris despre asta, spune că e specifică rușilor, care suferă de un complex de inferioritate și de unul de superioritate deopotrivă.
Locotenent-colonelul Dmitri Utkin a fost membru al GRU până în 2013, serviciul militar de informații. A plecat din GRU pentru a coagula în jurul lui un grup de veterani de război (de la Afganistan la războaiele din Cecenia și Georgia), special antrenați pentru operațiuni în regiunea Donbas, unde Rusia duce un război de uzură de după anexarea Crimeii.
Mare admirator al celui de-al treilea Reich, Utkin și-a botezat grupul de mercenari Wagner. Nu e singura trimitere la nazism, după cum spune Gabidullin, mulți dintre luptătorii Wagner sunt adepții așa-numitei rodnoverii, un cult care vrea întoarcerea la credința pre-creștină și la valorile țariste, asta însemnând și puritate rasială.
Despre fostul GRU, Marat Gabidullin vorbește direct și, mai mult decât atât, îl plasează în Siria, în operațiunile care au transformat țara într-un teatru de război ucigaș și în cea mai mare rană vie de refugiați de până la cea a Ucrainei de azi.
Cutremurele geopolitice îl ajută pe Putin
Încă de la începutul războiului de agresiune dus de Rusia în Ucraina, profesorul Ofer Fridman, într-un interviu acordat SpotMedia.ro, avertiza că mizele lui Putin depășesc cadrul Ucrainei și că narațiunea refacerii Rusiei imperiale este simplistă, în contextul actual.
"Trebuie să înțelegem că Putin deja și-a atins, parțial, scopul. Iar scopul lui nu era despre Ucraina, nu e vorba aici de restabilirea Rusiei Mari sau ceva de genul. Acestea sunt povești vechi, instrumente depășite.
Scopul a fost de a schimba ordinea mondială, iar aceasta deja s-a schimbat. Nu ne vom mai întoarce niciodată la viața de dinainte. Putin a creat un cutremur geopolitic, iar noi acum suntem prea preocupați de ce se întâmplă astăzi în Ucraina ca să mai înțelegem scara și magnitudinea acestui cutremur geopolitic declanșat odată cu războiul.
Sunt consecințe și precedente care au fost deja create peste tot, în Germania, înăuntrul Uniunii Europene, chiar și în Elveția. Nu mai este vorba doar de victimele civile din Ucraina, care, e adevărat, sunt o tragedie.
Ucraina și Rusia produceau împreună 40-50% din necesarul de cereale și de ulei pentru a hrăni Africa. Cine mai hrănește acum Africa? În acest moment e iarnă, ne bazăm pe recoltele din anul trecut, pe depozite, dar vine deja sezonul de însămânțare, ori dacă în Ucraina nu se mai cultivă nimic, nici nu va mai fi vreo recoltă.
Nu e vorba doar despre petrol și gaze. De pildă, îngrășămintele: 25% din necesarul Europei venea din Rusia și tocmai am oprit complet exporturile rusești. Cum mai cultivăm plantele în Europa?
Ce vom face cu prețurile la aluminiu, aur, titanium sau alte materii prime care depindeau de exporturile rusești?
Uniunea Europeană are suficiente rezerve în economiile țărilor membre pentru a încerca să atenueze undele de șoc, dar acesta nu este deloc cazul Africii sau Orientului Mijlociu, sau al țărilor din Asia sau din America Latină.
Acolo unde hrana începe să lipsească vor apărea focare de instabilitate politică și vor fi mai multe conflicte și războaie, care vor amenința și mai mult rețelele de aprovizionare globală și așa mai departe. Nu e vorba doar despre transporturi, ci de crearea de materii prime. Așa cum în Africa, deși există zăcăminte bogate, din cauza instabilității politice, nu se poate realiza distribuția lor.
Există așadar un cutremur geopolitic. În timp ce noi suntem acum preocupați de bombele care cad în Ucraina, ceea ce este normal, acolo este o catastrofă umanitară care trebuie oprită cât de repede posibil, acest cutremur geopolitic se răspândește în lume. Nu a fost niciodată vorba doar despre Ucraina.
Nici propunerile pe care Putin le-a făcut către NATO, înainte de escaladare, nu erau doar despre Ucraina. Ucraina nu va putea niciodată să se alăture NATO fără permisiunea Rusiei. Are dispute teritoriale pe propriul teritoriu, iar Rusia este cea care le controlează și, fără că Rusia să accepte, Ucraina nu va fi în NATO".