Guvernul interimar prelungit de peste 130 de zile nu este cauza crizei democratice din România, ci simptomul ei. De ce nu găsește președintele Nicușor Dan un premier?
Președintele Nicușor Dan continuă să fie nehotărât în privința nominalizării unui prim-ministru. Ecuația rămâne blocată, perspectiva alegerilor anticipate e tot mai mult luată în calcul, iar partidele au început campania electorală în teritoriu.
AUR, care își trimite oamenii în fiecare weekend să-l însoțească pe Călin Georgescu în târguri, biserici și mănăstiri, e cel mai avansat și are 40% în ultimul sondaj, mai mult decât dublu față de PSD (19%), partid care și-a început deja campania în teritoriu, iar afișele liderilor social-democrați sunt lipite în multe orașe.
În schimb, PNL se erodează în această guvernare interimară prelungită și a scăzut cu 4% din luna mai, când Guvernul Ilie Bolojan a fost dat jos printr-o moțiune comună PSD+AUR, iar USR (cotat cu 9%), deși ia tot mai mult distanță față de Nicușor Dan, se află pe un trend descendent potrivit celei mai noi cercetări sociologice (INSCOP Research, septembrie 2026).
Ce nu funcționează în democrația autohtonă
În vreme ce anticipatele sunt luate tot mai în serios ca variantă de lucru, președintele a încercat o mișcare de compromis, neanunțată public, dar testată în conversațiile cu liderii politici și lansată pe surse: diplomatul Luca Niculescu, 55 de ani, favoritul lui Nicușor Dan pentru fotoliul de premier, cu relații bune atât în PNL, cât și în PSD, nu a reușit, se pare, să fie acceptat de formațiunile democratice, cu toate că e un tehnocrat de centru.
Liberalii și USR își mențin promisiunea de a nu face parte și de a nu vota un guvern în care există miniștri social-democrați, iar PSD e neclintit și declară că nu votează un guvern din care nu face parte.
Blocajul din Parlament nu e doar o formulă aritmetică abstractă. În vreme ce președintele refuză un guvern votat de extremiști, PSD și AUR își pun în aplicare strategia lor comună: rând pe rând, subminează orice formă de stabilitate instituțională și în paralel capturează pas cu pas puterea.
La începutul lunii, conducerea Camerei Deputaților a fost preluată de PSD+AUR+SOS, reprezentanții PNL și USR au fost eliminați din Biroul Permanent.
Apoi, PSD și AUR și-au împărțit conducerile interimare de la televiziunea și radioul public.
Cum se citește această joncțiune? O democrație parlamentară pleacă de la premisa că partidele, chiar dacă se află în opoziție unul cu celălalt, ar trebui să aibă ca interes comun buna funcționare a instituțiilor. Totuși, când cel mai mare partid, PSD, se aliază cu extremiștii pentru a controla Parlamentul, când președintele desemnează un premier (Adrian Veștea, pe 14 iunie) peste capul partidului din care face parte, când 17 parlamentari liberali se rup de linia decisă de majoritatea partidului, premisa democratică se dizolvă.
Nu mai e vorba de adversități în cadrul sistemului democratic, ci de facțiuni care contestă sistemul.
Președintele: arbitru fără autoritate
Nicușor Dan a desemnat doi premieri care au eșuat și a încercat să rupă Partidul Național Liberal odată cu propunerea liberalului Adrian Veștea ca premier.
Ilie Bolojan a calificat gestul președintelui ca „act ostil”. Pe 31 august, George Simion, liderul AUR, a spus că nu va exista nicio desemnare de premier până pe 21 septembrie. Surse politice au declarat pentru DW că ar fi posibilă desemnarea premierului chiar înainte de plecarea președintelui Nicușor Dan la Adunarea Generală a Națiunilor Unite unde va susține un discurs pe 23 septembrie.
Președintele dispune de o singură pârghie constituțională reală în această criză: desemnare premierului. Până acum a jucat această carte în defavoarea lui, fracturând partidul care-i putea fi aliat.
Poziția lui Nicușor Dan pierde treptat din influență, nu doar fiindcă prelungește artificial o criză care putea fi evitată, ci și pentru că nu reușește să-și țină promisiunea, făcută de mai multe ori, de a publica raportul privind alegerile prezidențiale din 2024, anulate după primul tur în care a câștigat Călin Georgescu.
Legitimitatea prezidențială depinde de acest raport, fiindcă societatea a fost divizată de decizia Curții Constituționale de anulare a scrutinului de acum doi ani, chiar dacă decizia judecătorilor constituționali a fost luată pe baza documentelor declasificate de serviciile secrete.
Intruziunea rusă în alegerile autohtone e complicată, fiindcă dacă a existat, înseamnă că serviciile secrete nu și-au făcut treaba, iar dacă nu a existat, atunci apare întrebarea cine a distorsionat alegerile.
O țară vulnerabilă
Ordonanța SAFE, prin care România accesează împrumuturi ieftine pentru apărare, a fost contestată la CCR de Avocatul Poporului, dar Consiliul Suprem de Apărare a Țării a validat cumpărăturile necesare decise de Guvern.
Incertitudinea rămâne, însă, fiindcă judecătorii constituționali vor decide peste 10 zile soarta acestei ordonanțe de urgență, care face legătura între criza democratică și vulnerabilitatea militară.
Un stat ale cărui instituții nu se mai recunosc reciproc nu poate lua decizii bune în favoarea propriei apărări. Finanțarea apărării e blocată la CCR de social-democrații care vor să guverneze. Participarea la planificarea Aliată e blocată de un parlament care nu poate vota.
Democrația românească intră în agonie prin pierderea simultană a autorității tuturor instituțiilor care ar trebui să o susțină:
1) guvernul interimar nu poate lua decizii nici măcar care țin de apărare și siguranță națională într-un moment în care dronele rusești cad pe teritoriul țării;
2) Justiția, care are propriile interese (politice și de clan);
3) serviciile secrete acuzate de imixtiune în lumea politică, dar care nu au prevenit ceea ce apoi au invocat drept motiv de anulare a alegerilor și nu au dat socoteală până acum;
4) scandalurile despre CCR se țin lanț, după întâlnirea șefei Curții Constituționale cu prim-ministrul și după ce judecătorul Crisitian Deliorga a fost descoperit într-un jet privat alături de oameni de afaceri și politicieni care mergeau în luxoasa insulă Mykonos. Compromiterea CCR după anularea alegerilor din 2024 se dovedește o strategie la care par să participe și membrii Curții;
5) președintele și-a fracturat câmpul politic prin perpetuarea crizei, menținerea în fruntea serviciilor a celor responsabili de scrutinului prezidențial de acum doi ani;
6) PSD se aliază cu extremiștii pentru a controla parlamentul, dar nu poate forma guvernul.
Guvernul interimar e doar locul în care toate aceste eșecuri devin vizibile. Altminteri, țara are un președinte care nu poate impune, un parlament care nu poate decide, un guvern care nu poate acționa și o criză în cascadă care duce la agonia democrației și statului de drept în România.
Modificările vocii, semn timpuriu al demenței
Ziua 1664 Explozii și incendii la Soci. Rușii pierd teren la Lîman. Tusk convoacă armata și serviciile. Coridorul de armament din România, în vizorul Rusiei
Formula 1: Lando Norris va pleca din pole position în Marele Premiu al Spaniei
Alexandru Nazare s-a căsătorit cu interpreta de muzică populară Maria Mihali. Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru, prezenți la petrecere (Video)
