Vocea României e aproape inexistentă la întâlnirile din marja summitului NATO de la Ankara, dar mai multe companii militare românești au atras atenția la Forumul Industriei de Apărare.
România a decis ieri la Ankara să se asocieze împreună cu alte 10 state pentru a cumpăra aeronave-radar de la producătorul suedez SAAB. Alianța se bazează în general pe armele pe care le dețin statele membre, dar există și bunuri comune, cum ar fi dronele de avertizare și monitorizare sau cele 14 avioane de supraveghere pe care le folosește deja de jumătate de secol. În locul lor, 11 state NATO vor să cumpere în comun avioane de supraveghere suedeze GlobalEye, care pot detecta rachete balistice și de croazieră, dar și drone de la distanțe mari și care vor forma noul Sistem Aerian de Avertizare şi Control.
- România devine fondatoare a Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență. Mesajul lui Nicușor Dan
Aceste aparate de zbor ar putea fi de mare folos pentru zona estică a României, Delta Dunării și Marea Neagră, zone unde Rusia testează vigilența apărării autohtone. GlobalEye poate deci detecta orice lansare a inamicului înainte ca proiectilul sau drona să intre spațiul aerian național. Consorțiul de țări care mizează pe platforma suedeză GlobalEye construită de SAAB e format din România, Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Norvegia şi Suedia.
Proiecte comune importante
NATO Drone Edge este un alt proiect comun important în care a decis România să se asocieze. E vorba despre 40 de miliarde de dolari alocați în următorii cinci ani exclusiv pentru achiziția de sisteme contra-drone. Sunt echipamente de bruiaj și distrugere a căror eficiență a fost deja verificată și care pot lovi dronele care zboară la altitudini mai mici de 150 de metri, greu de văzut de radarele obișnuite. Acest proiect vine în prelungirea deciziei NATO de a crește de cel puțin cinci ori numărul piloților de drone până anul viitor.
România a înțeles mai demult că nu poate face față singură achizițiilor necesare pentru apărarea frontierei sale maritime, de aceea avioanele statelor NATO patrulează de ani de zile deasupra regiunii pontice. Epoca dronelor a schimbat însă radical filosofia războiului și a apărării, iar România a întârziat să se adapteze noilor riscuri, dovedindu-se incapabilă să doboare aparatele fără pilot trimise de ruși în spațiul aerian al țării.
Poate că incidentul dronei cu explozibil care a lovit un bloc de locuințe în Galați i-a scos pe oficialii militari din apatie și i-a determinat să intre în cele două consorții militare. E, pe de altă parte, și o formulă de partajare a răspunderii, nu doar a cheltuielilor.
Americanii nu pleacă definitiv
Trecerea la NATO 3.0 îi obligă pe europeni să-și asigure apărarea pe cont propriu. Totuși, americanii nu pleacă definitiv, iar marile companii de peste ocean își vor muta o parte a producției pe continent: cea mai mare companie germană din industria militară, Rheinmetall, a semnat ieri la Ankara cu americanii de la Lockheed Martin un memorandum pentru producerea rachetelor ATACMS în Europa; compania americană Andurill a anunțat că va produce în Polonia împreună cu marele concern PGZ rachetele de croazieră Barracuda; Germania, Olanda, Polonia și Suedia au semnat cu Lockheed Martin un acord interguvernamental care ar putea duce la fabricarea rachetelor pentru sistemul Patriot în Europa.
România revine timid în industria mare de apărare
Polonia e de multă vreme printre statele europene care au investit cel mai mult în apărare, iar companiile americane produc în colaborare cu cele poloneze, între altele, componente de elicoptere militare, pentru rachetele Patriot și pentru F-16. România își reface industria de apărare doar de doi ani încoace, statul se mișcă încet, dar există câteva companii private care au reușit să devină vizibile în peisajul internațional și care au fost prezente și la Forumul Industriei de Apărare de la Ankara:
(1) OVES Enterprise e specializată în aplicaţii aerospaţiale pentru apărare şi securitate cibernetică. Anul trecut a semnat un memorandum strategic cu Overwatch Aerospace, o companie din Marea Britanie care produce drone militare şi soluţii aerospaţiale avansate, folosite inclusiv în Ucraina. Britanicii integrează platforma de inteligenţă artificială Nemesis AI produsă de români în dronele Overwatch Aerospace, destinate unor scenarii militare dramatice.
(2) Orbotix Industries, o companie înființată de un român și un polonez, dezvoltă sisteme de drone autonome de nouă generație bazate pe inteligență artificială. E deținută în proporție de 82,5% de români, dar are și investitori germani, americani, plus multe parteneriate în Ucraina și în alte țări. În martie anul acesta, Romaero și Orbotix au semnat un parteneriat în care se obligă să producă 1500 de drone pe lună folosind tehnologia de vârf a Orbotix și platforma industrială a Romaero.
(3) Optoelectronica – 2001 este o companie specializată în cercetare-dezvoltare și producție de echipamente electronice avansate, sisteme laser și tehnologii optoelectronice destinate atât sectorului civil cât și celui de apărare.
(4) Autonomous Flight Technology face drone de 20 de ani, atât cu scop civil, cât și militar. Sistemele pe care le produce sunt folosite pentru fotogrametrie aeriană, supraveghere de infrastructură critică și ţinte aeriene.
România revine timid în industria mare de apărare, după ce statul a abandonat ani de zile întreprinderile militare lăsate moștenire de regimul Ceaușescu, încurajându-și în privat doar clientela din grupul de interese al celor aflați la putere. În ultimii ani, însă, noii intrați în domeniul tehnologiei de vârf nu mai pot fi ignorați, sau dacă sunt dați la o parte în țară, își găsesc imediat contracte în state NATO unde soluțiile noi și inovațiile militare sunt la mare căutare.
Autor: Sabina Fati
