Marele atu al lui Vladimir Putin în relația cu SUA și Europa, la peste doi ani de la declanșarea invaziei din Ucraina, a rămas amenințare cu lansarea unui atac nuclear.
Cea mai mare responsabilitate a liderilor statelor NATO de la începutul războiului a fost să evite transformarea conflictului sângeros din Ucraina într-unul atomic.
Pericolul dispariției civilizației umane este unul real și nimeni nu-și poate asuma să nu ia în seamă provocările Rusiei și posibilitatea ca regimul dictatorial al lui Putin să se îndrepte într-o astfel de direcție.
Când s-a pus problema ca Ucraina să folosească rachete cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte de pe teritoriul Rusiei, reacția lui Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului Național de Securitate, responsabil cu promovarea discursului „nuclear” al Kremlinului, a fost: „Ce înseamnă asta (n.a. lovirea cu rachete occidentale ale unor ținte din Rusia)? Înseamnă un singur lucru – riscă să intre în acțiune paragrafului 19 din fundamentele politicii de stat a Rusiei în domeniul descurajării nucleare, iar acest lucru trebuie știut”. (Medvedev pe contul său de Telegram, citat de Reuters).
Singura cale
În ciuda pierderilor de vieți omenești în Ucraina, a distrugerilor unor locuințe civile, școli și grădinițe, în urma unor atacuri crude și cinice desfășurate de Rusia, de la începutul conflictului, tot timpul asupra conflictului a planat un pericol mai mare, acela al declanșării unui război nuclear.
Armata Rusiei s-a făcut de râs pe front. A pierdut aproape 3.000 de tancuri și în jur de 300.000 de militari combatanți au fost scoși din luptă de către forțele ucrainene, fie uciși, fie răniți foarte grav.
Cu un sistem de comandă rigid, cu tehnică militară învechită și soldați neantrenați, Rusia s-a împotmolit într-un conflict în care nu are soluții, păstrându-și în mânecă asul amenințării nucleare.
De la începutul războiului, SUA și aliații au încercat să găsească „formula magică” prin care Vladimir Putin și oameni din cercul său de putere să nu poată declanșa un atac nuclear.
Singura cale, una complicată, plină de riscuri și posibile surprize, a fost și este ruperea lanțurilor de comandă între liderul suprem, cel care are valiza nucleară, și ofițerii care acționează efectiv pentru a lansa un atac atomic de orice natură.
O astfel de descurajare a celor din sistemul politic și militar nu e posibilă fără un control informațional cvasi total al Rusiei.
Spionajul ucrainean, un sprijin pentru aliați
De la începutul invaziei, reprezentanții NATO au lansat mii de misiuni de survol și strângere de informații din Rusia prin mijloace tehnologice, cu avioane spion, antene, radare și sateliți.
La asta s-a adăugat o colaborare cu forțele ucrainene care au reușit, prin operațiunile serviciilor de informații, să plaseze agenți și să penetreze multe straturi ale regimului politic de la Kremlin.
„În mai mult de 200 de interviuri, actuali și foști oficiali din Ucraina, Statele Unite și Europa au descris un parteneriat care, la început, aproape a naufragiat din cauza neîncrederii reciproce, pentru ca, apoi, să se extindă constant, transformând Ucraina într-un centru de colectare de informații care a interceptat mai multe comunicații rusești decât putea gestiona inițial stația CIA din Kiev”, scriu jurnaliștii Adam Entous și Michael Schwirtz, într-un articol publicat de New York Times, în luna februarie.
Capacitatea agențiilor occidentale de a monitoriza comunicațiile din Rusia, de a recepționa și prelucra rapid mesajele propriilor spioni, dar și ale unor persoane aflate în poziții cheie, speriate de direcția în care se îndreaptă țara, reprezintă un pas important în ce privește blocarea unei posibile decizii de atac nuclear venite de la Kremlin.
Forțele nucleare ruse, urmărite atent
Alerta SUA, făcută publică în data de 7 martie 2024, în care se anunța posibilitatea unui atac terorist la Moscova, neluată în seamă de autoritățile ruse și urmată de violentul atentat, reprezintă o confirmare concretă a rafinamentului la care s-a ajuns în ce privește controlul informațional al spațiului rusesc.
Performanța de a afla ce se întâmplă înaintea celui vizat direct de o acțiune e cea mai bună veste pentru omenire de la începutul conflictului declanșat de Putin, aceea că există o posibilitate ca autoritățile statelor occidentale să afle din timp de cea mai mică pregătire a rușilor în ce privește lansarea unui atac nuclear.
Dacă știi, poți să acționezi. Dacă știi din timp, poți să și blochezi.
„În mod evident, am acordat o mare prioritate urmăririi și am avut o anumită capacitate de a urmări cel puțin aceste mișcări ale forțelor nucleare ale Rusiei. În niciun moment nu am văzut vreun indiciu privind tipurile de măsuri pe care ne-am fi așteptat să le ia dacă ar fi mers pe calea utilizării armelor nucleare”, a declarat, sub protecția anonimatului, un oficial al SUA, citat de CNN.
De la începutul războiului, o mare parte din resursele SUA și NATO au fost folosite pentru a monitoriza, la toate nivelele, orice mișcare din zona armelor nucleare rusești.
O sabie cu două tăișuri
Cel puțin până acum, cu toate amenințările periodice venite dinspre Moscova de la diverși oficiali, inclusiv de la Putin, nu au existat indicii că Rusia pregătește un atac atomic, chiar de o importanță mai redusă, în scopuri tactice.
Balanța puterii în acest tip de confruntare e sensibilă. De exemplu, ce se va întâmpla în situația în care Vladimir Putin decide să lanseze o bombă nucleară tactică în Ucraina, iar ordinul său întâmpină rezistența militarilor?
Chiar dacă nu va apărea un refuz de executare a ordinului la nivelul lui Șoigu sau Gherasimov, se pot întâmpla multe la un nivel inferior de decizie. Putin e conștient că un astfel de ordin se întoarce împotriva sa, provocând o revoltă.
În acest fel trebuie înțeles și paragraful 19 din strategia militară a Kremlinului, care vorbește despre o amenințare existențială la adresa Rusiei.
Adică, în momentul în care se va da ordinul, pericolul trebuie să fie atât de mare, încât existența țării a fost pusă în discuție, presupunându-se că se va obține astfel solidaritatea necesară pe întreg lanțul ierarhic care poate duce la declanșarea unui atac nuclear.
Un ajutor complicat
Un Vladimir Putin slăbit, izolat pe plan internațional, fără victorii pe front și soluții, e greu de crezut că poate lansa un atac nuclear cu scopul de a-și păstra puterea politică.
Chiar dacă suntem mai departe de posibilitatea lansării unei bombe atomice dinspre Rusia decât eram în urmă cu doi ani, pericolul nuclear n-a trecut și nu va trece atâta vrem cât vor exista aceste tipuri de arme.
Până atunci însă, trebuie făcute toate eforturile omenești posibile pentru a descuraja folosirea unei astfel de soluții într-o confruntare militară.