Pe 6 iunie 1966, James Meredith, activist pentru drepturi civile și veteran al Forțelor Aeriene americane, mergea pe o șosea din Mississippi într-un marș menit să încurajeze înregistrarea alegătorilor afro-americani și să sfideze intimidarea rasistă.
Meredith era deja o figură istorică. Cu patru ani înainte, devenise primul student afro-american admis la Universitatea din Mississippi, după o confruntare majoră cu autoritățile segregaționiste.
În a doua zi a marșului său de la Memphis, Tennessee, spre Jackson, Mississippi, un bărbat alb pe nume Aubrey Norvell a ieșit dintr-un șanț, a ridicat o pușcă și a tras de trei ori în Meredith.
Meredith a fost rănit cu alice, iar imaginea sa însângerată a readus cazul în atenția națională.
Atacul a transformat marșul într-un eveniment major al mișcării pentru drepturi civile. Activiști din toată țara au venit în Mississippi pentru un marș de trei săptămâni. Printre participanți s-a aflat Martin Luther King Jr., iar pe parcursul acestor proteste Stokely Carmichael a lansat sloganul „Black Power”, care avea să marcheze o nouă etapă a luptei afro-americanilor pentru autodeterminare.
Istoricul Aram Goudsouzian, profesor la Universitatea din Memphis, scrie în The Conversation că, la 60 de ani de la atac, o parte importantă a poveștii rămâne neclară: Aubrey Norvell nu a spus niciodată de ce a tras asupra lui James Meredith.
Tocmai această tăcere a lăsat loc teoriilor conspiraționiste.
La început, chiar activiștii pentru drepturi civile au suspectat o conspirație. Cei care îl însoțeau pe Meredith au spus că forțele de ordine au reacționat lent la amenințarea reprezentată de Norvell și au presupus că atacatorul era un rasist violent, posibil în complicitate cu o poliție locală rasistă.
Dar, pe măsură ce reporterii au investigat profilul lui Norvell, nu au găsit imaginea clasică a unui membru Ku Klux Klan agresiv și vocal. Norvell locuia într-o suburbie de clasă mijlocie din Memphis, nu avea cazier, iar vecinii îl descriau drept un „om liniștit, creștin”, care nu vorbea despre drepturile civile.
Această imagine ambiguă a devenit terenul perfect pentru o contra-narațiune a conservatorilor albi din Sud.
Potrivit lui Goudsouzian, liderii segregaționiști înțeleseseră deja o lecție politică importantă: violența directă împotriva activiștilor afro-americani producea indignare publică și accelera adoptarea legislației pentru drepturi civile. De aceea, au încercat să se distanțeze de Norvell și să sugereze că atacul ar fi fost, de fapt, o operațiune pusă la cale împotriva albilor din Sud.
Un detaliu a fost folosit obsesiv: Norvell trăsese cu alice, nu cu muniție letală de vânătoare mare. Dacă voia să îl omoare pe Meredith, susțineau ei, de ce ar fi folosit alice?
De aici s-a născut teoria că atacul nu ar fi fost o tentativă reală de asasinat, ci o înscenare menită să producă emoție publică, să atragă presa și să ofere guvernului federal un pretext pentru a persecuta Sudul alb.
Goudsouzian citează o scrisoare trimisă senatorului James Eastland, în care o femeie susținea că întreaga afacere „miroase” a complot pus la cale de grupări pentru drepturi civile controlate de comuniști și exploatat de presă, guvern și liberali.
Teoria a mers și mai departe.
Mississippi State Sovereignty Commission - o comisie oficială a statului Mississippi, creată în 1956 pentru a apăra segregarea rasială - a ajuns să investigheze ideea unei conspirații. Potrivit documentelor consultate de Goudsouzian, un investigator al comisiei a autorizat chiar o mită de 5.000 de dolari pentru avocatul lui Norvell, dacă acesta ar fi acceptat să declare că liberalii l-au plătit să tragă în Meredith.
În documentele comisiei, un agent FBI din Mississippi, oficiali importanți ai poliției din Memphis și un procuror districtual din Mississippi ar fi susținut că Norvell fusese plătit să tragă în Meredith pentru ca organizațiile pentru drepturi civile să câștige capital politic și atenție publică.
Unii segregaționiști au dus teoria până la absurd. Un șerif din Mississippi, Jack Cauthen, a susținut că Meredith nici măcar nu fusese împușcat. El spunea că l-ar fi atins pe spate pe Meredith, după ce acesta s-a întors în marș, și că nu ar fi simțit urme de alice.
Norvell a pledat vinovat și a petrecut 18 luni în închisoarea Parchman, din Mississippi. Deși a fost abordat de jurnaliști și istorici, inclusiv de Goudsouzian, nu și-a explicat niciodată motivul. A murit în 2016.
Pentru Goudsouzian, cazul arată un mecanism politic pe care îl vedem și astăzi: grupul dominant se prezintă drept victimă exact atunci când își pierde privilegiile.
În anii 1960, mulți albi din Sud percepeau mișcarea pentru drepturi civile ca pe un atac împotriva modului lor de viață. Dădeau vina pe guvernul federal, pe presă și pe „agitatori din afară”, pe care îi acuzau că vor să le distrugă statutul.
Această percepție i-a împins spre teorii conspiraționiste bizare, în care până și un atac asupra unui activist afro-american devenea dovada că albii segregaționiști erau, de fapt, victimele reale.
Goudsouzian face legătura cu prezentul și arată că teoriile conspiraționiste rasiste continuă să afecteze politica americană: de la acuzațiile nefondate că Barack Obama s-ar fi născut în Kenya până la afirmațiile false despre un presupus plan al „elitelor globale” de a înlocui populația albă.
Chiar dacă teoriile conspirației de azi apar într-o lume diferită - pe fond de frică, furie și neîncredere - Goudsouzian spune că rădăcina lor este aceeași: rasismul care, în anii ’60, i-a făcut pe segregaționiști să vadă egalitatea ca pe un atac împotriva lor.
Lecția cazului Meredith este că teoriile conspiraționiste nu apar doar din lipsă de informații. Ele apar și atunci când o parte a societății refuză să accepte pierderea unui privilegiu și transformă orice pas spre egalitate într-o dovadă că ea însăși este atacată.
Atac cu dronă asupra Parlamentului Germaniei? Un ministru avertizează că amenințarea este în creștere
Culisele luptei pentru Herăstrău (8): Războiul de 100 de procese cu Poliția și afacerile de milioane ale Nuba. Cine încasează banii
Neymar primește o veste proastă înaintea debutului la Cupa Mondială 2026
Unii copii învață pentru examen, alții pentru a nu-și dezamăgi părinții
