În chestiunile complicate, premierul israelian Benjamin Netanyahu preferă să amâne lucrurile. Dacă trebuie neapărat să ia o poziție, îi place să lase loc de ambiguitate, o portiță de scăpare, pentru orice eventualitate, în cazul în care lucrurile se complică mai târziu. Nu și de această dată, însă, în privința planului președintelui american Donald Trump pentru continuarea acordului de încetare a focului din Gaza.
„Vreau să fiu precis: Israelul nu acceptă documentul în 15 puncte”, a declarat Netanyahu în discursul de deschidere al reuniunii săptămânale de duminică a Cabinetului israelian.
De fapt, a spus-o de două ori.
„Am auzit oameni spunând: «Nu ai spus-o». Așa că o spun din nou aici: Israelul nu acceptă documentul în 15 puncte.”
Poc
Este o mișcare potențial riscantă, deoarece ar putea atrage furia lui Trump, comentează CNN.
Președintele american – mai disperat ca niciodată să obțină o victorie, în condițiile în care nebunia sa din Iran pare tot mai mult să-i aducă o înfrângere – și-a reinvestit eforturile în Gaza în urmă cu 10 zile, declarând că Consiliul său de Pace ajunsese la un „acord istoric” cu Hamas privind dezarmarea completă a organizației.
Principalul emisar al Consiliului, Nickolay Mladenov, a explicat apoi cu grijă, pe X, că dezarmarea ar trebui să aibă loc „în pas cu” retragerea trupelor israeliene, sugerând un proces etapizat prin care Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) s-ar retrage treptat din pozițiile ocupate în Gaza, pe măsură ce Hamas își predă armele.
Orice speranță persistentă că Netanyahu ar putea fi convins să participe la un asemenea demers pare acum lipsită de temei.
„IDF nu va efectua nicio retragere până când Hamas nu va fi dezarmat. Iar când spun dezarmarea Hamas, mă refer la armament greu, armament ușor, la toate armele. Și vorbim despre o dezarmare reală, nu despre o dezarmare fictivă”, a declarat liderul israelian duminică.
Până duminică după-amiază, Trump își păstra încă propriile opinii pentru sine, în afară de o postare pe Truth Social în care cita afirmația fostului secretar de stat american Hillary Clinton că susține planul său pentru Gaza. Între timp, Mladenov a apărut duminică seara la postul israelian Channel 12, părând să sugereze că un anumit tip de proces etapizat ar putea rămâne în continuare planul, dar lăsând totodată să se înțeleagă faptul că Hamas ar trebui să facă primul pas.
„Nimeni nu este obligat să facă nimic, cu atât mai puțin Israelul, înainte să avem efectiv pași verificați pe teren. Dacă se verifică dezafectarea armelor, dacă acestea sunt retrase de la facțiuni, depozitate și, în cele din urmă, făcute inutilizabile, atunci Israelul se retrage din Gaza”, a declarat Mladenov.
Vorbind cu alegătorii
Desigur, există sceptici peste tot în această chestiune, nu în ultimul rând în ceea ce-i privește pe cei doi principali protagoniști. Atât Israelul, cât și Hamas au un interes comun în a se asigura că cealaltă parte este învinuită pentru orice eșec.
Prin urmare, reacția Hamas la declarațiile lui Netanyahu a fost destul de sobră și măsurată. Organizația a spus că rămâne angajată față de foaia de parcurs, adăugând că se așteaptă ca Consiliul de Pace să „exercite presiuni” asupra lui Netanyahu pentru ca acesta să o respecte.
În realitate, sunt mulți cei care se îndoiesc că Hamas intenționează vreodată să renunțe la toate armele sale, acestea reprezentând cea mai clară manifestare a poziției sale de lider în rezistența palestiniană și constituind o garanție a propriei supraviețuiri în fața oricărei instabilități interne din Gaza. Gruparea și-a făcut numeroși dușmani în cei aproape 20 de ani de când controlează enclava.
Dar, indiferent de lipsa de încredere în adevăratele intenții ale Hamas, de încrederea lui Mladenov în capacitatea de a verifica dezafectarea armelor sau chiar de disponibilitatea lui Netanyahu de a ordona vreo retragere a trupelor, de ce să-l provoci pe Trump atât de public? Cu siguranță, Netanyahu, maestrul strategiei - așa cum îl consideră numeroșii săi adepți - ar fi putut face acest lucru cu ceva mai multă finețe?
Motivul - poate deloc surprinzător - este reprezentat de alegerile generale din Israel. Mai sunt mai puțin de 12 săptămâni până la scrutin, iar sondajele sugerează că situația lui rămâne dificilă. Era momentul să vorbească - fără echivoc - cu alegătorii.
Toți premierii israelieni trebuie să construiască o coaliție de guvernare formată din mai multe partide. Netanyahu, după cum au remarcat și alții, preferă să-și construiască următoarea coaliție înaintea alegerilor, nu după acestea.
După numărarea voturilor, va avea nevoie de aliații săi de extremă dreaptă să i se alăture dacă vrea să aibă vreo șansă de a rămâne la putere. De aceea, criticile lor publice foarte dure la adresa foii de parcurs l-au pus în dificultate, la fel ca și apelurile de a anula o decizie anterioară a Cabinetului israelian de a aproba desfășurarea unei Forțe Internaționale de Stabilizare pentru Gaza, menită să supravegheze securitatea într-un mic proiect-pilot în teritoriu. Netanyahu aprobase în secret ca lucrările de reconstrucție să poată începe în zona-pilot, a relatat duminică postul Army Radio, ceea ce a părut doar o nouă dovadă de slăbiciune.
Și totuși, ar fi o greșeală să privim această situație doar ca pe o încercare de a-i mulțumi pe cei de extremă dreaptă. Marea majoritate a alegătorilor israelieni, deși încă îl privesc favorabil pe Trump, consideră că președintele american se înșală profund dacă crede că libertatea Israelului de a face ceea ce dorește în Gaza ar trebui limitată în vreun fel.
De exemplu, niciunul dintre principalii rivali ai lui Netanyahu nu este probabil să preia argumentul lui Mladenov privind interesul propriu al Israelului, exprimat în interviul său televizat de duminică, când a spus că doar implementarea integrală a planului Consiliului de Pace ar putea garanta că nu va mai avea loc niciodată un atac de amploarea celui din 2023 asupra comunităților israeliene aflate în apropierea Gazei.
„Dacă ajungem să ne certăm în legătură cu una sau alta și să folosim tactici de tergiversare, vă pot asigura că singura alternativă va fi un nou proces de reînarmare a Hamas și creșterea riscului unui nou 7 octombrie”, a declarat înaltul emisar.
Sincer, ar fi surprinzător dacă Gadi Eisenkott, Naftali Bennett sau mulți dintre ceilalți aspiranți la funcția de premier al Israelului ar crede că există prea multe voturi de câștigat cu un asemenea mesaj.
Între timp, un oficial al Consiliului de Pace al SUA a încercat să scoată în evidență reținerea militară a Israelului în Gaza în ultimele zile, precum și o schimbare a politicii de stabilire a țintelor.
„Vedem cooperare în culise”, a declarat oficialul.
O consolare rece pentru cei două milioane de locuitori ai Gazei, care rămân excluși din această conversație și practic lipsiți de orice putere de a-și determina soarta.
