Din punct de vedere politic, eliberarea lui Liviu Dragnea este o pleașcă pe care o primește actuala coaliție și o lovitură serioasă pentru PSD, un partid care până acum își permitea să privească amuzat la tensiunile din celelalte formațiuni.
Din start trebuie precizat că pentru încă niște ani de acum încolo Liviu Dragnea nu poate avea o viață politică reală.
Condamnarea include, pentru o perioada de încă 3 ani pe lângă cei 3 și jumătate de închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Deci încă 4 ani și 4 luni nu poate alege și nu poate fi ales, nu poate ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat sau o funcție de tipul celei de care s-a folosit pentru a comite fapta.
În plus, mai are două dosare penale. Cel privind finanțarea vizitei în SUA a fost deja trimis în instanță. Celălalt, Tel Drum, merge foarte greu la DNA, dar probabil până la urmă tot va avea și el o soluție într-un sens sau altul.
Deci pentru dl Dragnea mai de actualitate este continuarea problemelor penale decât o reluare a carierei politice.
Dar tocmai pentru că rămâne sub spectrul pușcăriei, dl Drangea are toate motivele să se lupte prin toate mijloacele să rămână în centrul atenției, să se victimizeze, să fie auzit. I-a rămas doar vorba și a anunțat din pragul pușcăriei că o va folosi cât va putea de mult.
Așadar, Liviu Dragnea liber devine un subiect important pe agenda zilnică a media.
Prezența constantă pe ecrane a domniei sale - după cum vedem cu același discurs de victimă politică, abuzuri, naționalist etc, ba chiar mai apăsat - va redeștepta atât aversiunea electoratului antiPSD, cât și termenul de comparație cu anii dragnismului.
Mai ales că Liviu Dragnea nu vine singur sub reflectoare, ci împreună cu alte personaje detestate, precum Codrin Ștefănescu și Carmen Dan.
Toate luptele interne din PNL și USR-PLUS, toate eșecurile guvernării vor avea o concurență importantă și pe agenda publică, și în enervarea electoratului: Dragnea și dragnismul.
Pentru Marcel Ciolacu nu e vesel. Nu pentru că Liviu Dragnea l-ar putea concura la șefia PSD, cel puțin nu cât timp curge pedeapsa complementară.
Dar încă din primul moment de libertate dl Dragnea a pus tunurile pe actuala conducere a PSD, acuzând-o de pasivitate și că e vândută SRI.
Este o provocare pentru Marcel Ciolacu.
Fie răspunde și ridică agresivitatea Opoziției cu discursul “dragnist” antijustitie, antiUE, naționalist, ceea ce ar reactiva însă și electoratul antiPSD.
Social democrații sunt pe creștere constantă, tocmai pentru că nu au făcut valuri și au lăsat toată scena pentru prostiile de toate felurile ale Puterii. Când enervează pierd.
Fie nu răspunde, dar riscă tensiuni interne din partea aripii care vrea discursul de tip Dragnea.
Deocamdată, dl Ciolacu merge pe varianta a doua și tratează atacurile lui Liviu Dragnea cu superioritate și calm. Însă perioada în care se uita cu popcorn în brațe la luptele din PNL și USR-PLUS s-a încheiat. Fumegă ceva și la el în ogradă.
Deci politic Dragnea este deja un moroi furios și frustrat care mai are doar potențialul de a crea ceva scandal în folosul actualei Puteri.
Dar dincolo de asta există o întrebare grea, cu răspuns dezamăgitor.
Important nu a fost cât a stat efectiv Dragnea la pușcărie, tot ieșea de acolo până la urmă. Importantă a fost decuplarea lui de puterea absolută pe care a folosit-o în scop personal extrem de distructiv.
Acum 2 ani și 2 luni, Dragnea a fost desprins brusc și forțat de putere. Câte s-au schimbat în acest timp? Câte din cele distruse de Liviu Dragnea s-au schimbat? Iese el din pușcărie într-o lume diferită de aceea lăsată în urmă?
Pesedismul este tot la putere, dar sub alte sigle de partid. Unde nu e pesedism sunt incompetență și triumfalism găunos. Mulți dintre miniștri nu au fost în Guvernul Orban și nu sunt în Guvernul Cîțu cu nimic mai luminoși decât cei din guvernele Dragnea. Reparația Justiției nu a început, iar erori strategice majore au agravat pagubele.
PSD și-a revenit, este din nou pe primul loc și, dacă nu va cădea în capcana de a enerva, în care vrea să-l tragă Dragnea, are toate șansele să facă din 2024 anul său.
Problema nu e că Dragnea a ieșit mai repede din pușcărie. Problema este că a găsit fix ce a lăsat la intrarea după gratii, pe alocuri chiar mai rău.
Despre ieșirea din pușcărie a lui Liviu Dragnea:
