La mai puțin de un an înaintea încheierii celui de-al doilea mandat, Klaus Iohannis este creditat în sondaje cu cea mai mică cotă de încredere dintre toți președinții postdecembriști.
Toleranța zero pentru plagiatori, judecarea cu celeritate a proceselor de mare corupție și a dosarului Revoluției, programul „România Educată“ sunt câteva teme din angrenajul sărac al președintelui Klaus Iohannis, pe care le-a vânturat în rarele ieșiri publice din timpul celor două mandate.
Lipsa de reacție față de cheltuielile bugetare nesăbuite pe care le face în scop electoral premierul Marcel Ciolacu de la preluarea mandatului, poziționarea leneșă față de dosarul Schengen, dezinteresul față de adevăratele nevoi ale societății, în special ale României profunde, acestea prezintă imaginea unui președinte care a pornit la drum cu o cotă de încredere de 65%, pentru ca în prezent sondajele de opinie să-l situeze la un scor sub 17%.
La mai puțin de un an înaintea încheierii celui de-al doilea mandat, Iohannis este creditat cu cea mai mică încredere dintre toți președinții postdecembriști. Cea mai apropiată provocare pentru Klaus Iohannis, la care a fost cu totul absent, s-a desfășurat chiar în ultimele trei săptămâni.
Problemele fermierilor nu au fost pe agenda președintelui
Protestele fermierilor și transportatorilor au fost gestionate heirupist de reprezentanții Guvernului, în frunte cu Marcel Ciolacu, guvernanții promițându-le că Executivul va aloca un sprijin de 100 de euro pe hectar pentru culturile agricole noi și va actualiza rambursarea accizei la motorină.
Fermierii vor fi despăgubiți astfel pentru pierderile cauzate de importurile de produse agricole mai ieftine din Ucraina. Nu se știe de unde va scoate Guvernul aproape jumătate de miliard de euro pentru a-și onora promisiunile, dar Marcel Ciolacu marchează un punct important pentru alegerile din acest an.
În cele trei săptămâni de proteste, președintele Klaus Iohannis nu a scos niciun cuvânt despre cum ar putea fi rezolvată criza din agricultură. Vicepreședintele PNL Virgil Guran a spus la RFI că președintele „a avut discuții bilaterale pe această temă“, dar că nu știe dacă a avut loc „o întâlnire oficială cu președintele Senatului, cu prim-ministrul, cu cei responsabili“.
Bâlbâielile liderului liberal au încercat să-l disculpe pe Iohannis pentru neimplicarea în rezolvarea unei probleme grave de interes național. Constituția spune limpede că, printre alte prerogative, „președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate“.
Tăcerea președintelui este cu atât mai de neînțeles, ca să nu spun suspectă, cu cât în timpul protestelor fermierilor de anul trecut a convocat o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) în care s-au discutat soluții pentru dezamorsarea conflictului. Să fie o întâmplare că la vremea respectivă șeful Guvernului era liberalul Nicolae Ciucă?
Cum s-a răstit Iohannis la dascăli în timpul grevei de anul trecut
Abia după o săptămână de la începerea grevei generale a profesorilor de anul trecut, președintele i-a convocat la Cotroceni pe liderii coaliției pentru a găsi soluții de încetare a grevei. Consultările s-au încheiat sub zodia lui „Rămâne cum am stabilit“, adică promisiunile Guvernului Ciucă, neconvenabile greviștilor, au rămas aceleași, 1.000 de lei la salariu pentru cadrele didactice și 400 de lei pentru personalul auxiliar.
Klaus Iohannis a prins glas și s-a răstit la profesorii aflați în grevă: „Cum îndrăznește cineva să pună în pericol examenele naționale? (...) Au primit tot ce s-a cerut, de ce să mai continue greva?“ Sau: „Greva a durat un pic mult și se pune întrebarea cine negociază pentru dascăli, fiindcă liderii de sindicat tot vin și tot pleacă?“ Iohannis s-a supărat pe dascăli, pentru că au criticat pe bună dreptate programul prezidențial moșit șapte ani la Cotroceni: „Prima dată când educația a fost pusă la nivelul la care se cuvine a fost cu ocazia programului meu România Educată“, a declamat președintele.
Mulți i-au reproșat lui Iohannis că nu s-a implicat în rezolvarea revendicărilor cadrelor didactice, cu atât mai mult cu cât meseria sa de bază este aceea de profesor.
Greșit. Tu, ca șef de stat, care ai toate mijloacele la îndemână pentru a cunoaște starea jalnică a învățământului românesc, nu trebuia să fi făcut parte din sistem. Nu trebuia să fi fost dascăl pentru a chema la Cotroceni reprezentanți ai inspectoratelor școlare, directori de școli, profesori cu o carieră strălucită de dascăl și chiar elevi și părinți.
E irelevant pentru un președinte? Eu cred că nu.