România lovește sub greutatea sa și cu siguranță avem o problemă de percepție și acasă în ceea ce privește influența României. A o corecta însă cu propunerea pe surse provinciale a lui Klaus Iohannis pentru președinția Consiliului European arată că nu înțelegem cum se negociază aceste înalte funcții ale UE.
A fost o săptămână sub zvonul unei alte plecări precipitate a lui Klaus Iohannis la Bruxelles, după ratarea plecării la NATO, iarăși un lucru care a ținut agenda la București, dar despre care aliații din NATO nu aveau habar.
Cum se pune România în această situație, în condițiile în care, ca stat UE, ar avea căderea să negocieze mai în forță?
Explicăm săptămâna politică alături de analistul Radu Magdin, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Această țară importantă poate cere mai multe lucruri la masă, dar trebuie să se și comporte ca atare, să facă demersuri de imagine și de influență pentru a face ceea ce spune, cum spun americanii to punch above one's weight, pentru că România, în momentul de față, e în situația de punch below the weight.
Radu Magdin
A început anul politic, cu tentative de poziționare și o temă nouă - demisia președintelui Iohannis, pentru o plecare la Bruxelles. E o temă despre care vorbește mai mult premierul și deloc președintele. Cum vedeți toată odiseea? Despre ce e vorba şi despre ce nu e vorba?
În primul rând, este mult mai credibil atunci când apare pe surse de la Financial Times, Politico, The Economist sau alte surse cu corespondenți la Bruxelles. Este fascinant cum periodic, în provincialismul românesc, din surse românești, aflăm lucruri care sunt neauzite la Bruxelles, care mai creează încă un val de posibile așteptări cu privire la exit-ul unui lider mai mult sau mai puțin iubit din România.
Din această perspectivă, să nu uităm că, de-a lungul timpului, în ultimii câțiva ani, președintele Iohannis a mai fost și secretar general NATO, mai recent a fost și Înalt Reprezentant în politica externă a Comisiei Europene. Acuma aflăm că este și președintele, posibilul viitor președinte al Consiliului European și cine știe ce alte poziții va avea în săptămânile următoare.
Deci, dincolo de acest wishful thinking al unora, faptul că și-ar putea proiecta o anumită dorință de Bruxelles, de la marginea Imperiului European, am putea spune următorul lucru: da, România contează, este a șasea țară ca pondere, dar anumite elemente de logică politică și de calendar european nu permit optimismul.
În primul rând, faptul că nu înlocuiești un lider vest-european și Renew Europe, cum este Charles Michel, belgian și afiliat celei de-a treia familii din Parlamentul European, cu un lider est-european și PPE, cum e Klaus Iohannis, care este român și afiliat la principala familie politică din Parlamentul European.
Principala familie politică europeană, PPE, are ca prioritate păstrarea poziției de prim-ministru al Europei, asta este, de fapt, președintele Comisiei Europene, este un prim-ministru al Europei și în momentul de față ei au această poziție prin Ursula von der Leyen. Asta, ca prim argument de logică europeană.
Al doilea argument de logică europeană este că, indiferent de discuția în momentul de față și într-adevăr există discuția la Bruxelles cu privire la un caracter temporar sau un mandat întreg și care ar fi nuanțele, se vorbește inclusiv, apropo, în mod ironic, pentru Klaus Iohannis, de posibilitatea ca familia socialiștilor europeni, la care este afiliat PSD-ul, să dea respectivul președintele al Consiliului European.
Dincolo de aceste idei, să nu uităm că pozițiile europene sunt, cu rare excepții, negociate la pachet. Mai precis, președinția Comisiei Europene, președinția Parlamentului European și președinția Consiliului European în general sunt discutate oarecum la pachet, după rezultatul alegerile europene. Deci este greu să ai în momentul de față chiar și interimat, nu mai vorbim de o poziționare pe mai multe luni, pentru simplul motiv că ține de o logică de sistem.
Realitatea politică pan-europeană la nivel de alegeri europene din 2019 nu este cea care va fi și în 2024. De exemplu, chiar dacă PPE-ul rămâne principala familie politică europeană și S&D foarte probabil a doua familie politică europeană, Renew Europe are emoții, conform sondajelor, și e posibil să scadă ca pondere între familiile europene.
Nu știm încă dacă e posibil să fie înlocuit ca a treia familie politică europeană, dar cu siguranță va avea o pondere mai redusă decât la alegerile anterioare. Deci iată un al doilea element de logică europeană care nu-l favorizează pe Iohannis în momentul de față.
Citește și analiza Ioanei Ene Dogioiu pe această temă: Fantezii liberale cu demisia lui Iohannis. De ce scenariul plecării la șefia Consiliului European are șanse spre zero
Din punctul de vedere al diplomației şi negocierilor, presupunând că ele se poartă totuși, a procedat corect România, lansând ipoteza?
Aș spune că nu atât România, cât pe surse PNL partinice a fost lansată ipoteza și sigur a fost îmbrățișată elegant de către Ciolacu, ulterior. Încercând să-i facă o favoare lui Iohannis, l-a creditat dacă nu cu șansă, măcar cu ideea că ar fi ceva onorabil pentru România. Și sigur este un lucru bun pentru România dacă are președinția Consiliului European. Cum este un lucru bun că președintele Iohannis are un discurs în Parlamentul European.
Este un element care poate face parte dintr-o campanie mai largă. Însă președintele Iohannis are mari carențe la capitolul comunicare publică, atât internă, cât și externă. În plan intern, nu are un apetit în a discuta cu media, iar comportamente de genul altă întrebare sau ghinion nu-și au locul, cu siguranță, nici în plan național, darămite în plan european.
Imaginați-vă că l-ar întreba un jurnalist, după un Consiliu European, pe președintele Iohannis și el ar spune „altă întrebare”. Deci aceste elemente de caracter, de personalitate, de comunicare publică sunt mapate deja la nivel de lideri. Iar în contextul în care, ca să ducem ironia un pic mai departe, există știri cum că Uniunea Europeană ar putea apela chiar și la Taylor Swift pentru a chema tinerii la vot, e puțin probabil ca cineva cunoscut mai degrabă pentru discursuri de moartea pasiunii, care să fie fără sare, fără piper, doar cu limbaj de lemn, să poată să ia o poziție de vizibilitate, influențe și comunicare europeană.
Separat de acest lucru, din nou, este bine dacă Iohannis are un discurs în Parlamentul European, important este să iasă din zona de confort și să permită consilierilor săi sau instituțiilor care redactează discursul să aibă un discurs cu personalitate.
Pentru că, până la urmă, asta așteaptă lumea de la România: personalitate, responsabilitate, preluarea unei răspunderi mai mari pentru ceea ce privește destinul sud-est european, ca țară importantă. Și da, această țară importantă poate cere mai multe lucruri la masă, dar trebuie să se și comporte ca atare, să facă demersuri de imagine și de influență pentru a face ceea ce spune, cum spun americanii to punch above one's weight, pentru că România, în momentul de față, e în situația de punch below the weight.
Deci România lovește sub greutatea sa și cu siguranță avem o problemă de percepție și acasă în ceea ce privește influența României. România, paradoxal, s-ar putea să fie mai influentă în plan european și internațional prin surse formale sau informale decât cred cetățenii români, lucru speculat de altfel de una din formațiunile politice din România.
Și cu Iohannis până la final de mandat, și cu el demisionar, urmează prezidențialele. Depind candidații la președinție de rezultatul la europene? Ce rezultat i-ar conveni PSD-ului, nu doar pentru procentele lui?
Depinde cel puțin un candidat de rezultatul de la europene și aici mă refer la domnul Ciucă, pe care îl consider, ca analist, cel mai serios om din politica românească și cel mai organizat.
Dacă acesta împreună cu partidul său vor trece și printr-un proces de organizare și reorganizare comunicațională și vor reuși să proiecteze un val de entuziasm care să crească participarea și să aducă electoratul cu potențial liberal la vot, atunci categoric alegerile europene vor permite continuitate la nivel de lideri în PNL. Dacă nu, este posibil ca Nicolae Ciucă să fie mazilit de către colegii săi de partid.
În ceea ce privește PSD-ul, deși scenariul numărul unu cu care încă plecăm în momentul de față este cu PSD-ul câștigând alegerile europene, premierul Ciolacu "s-a riscat" ridicând miza și spunând că își dă demisia în cazul în care PSD-ul va obține un scor de al doilea partid.
Or, la alegerile europene, participarea la scara istorică fiind relativ redusă, chiar dacă în momentul de față crește participarea, cel puțin până la alte eforturi mai substanțiale de comunicare ale PNL și ale alianței regrupate în jurul USR, mai degrabă, dacă va crește, participarea va crește pe fundal de sentimente negative, nemulțumire, de furie și de frici, lucru capitalizat mai degrabă de către AUR.
Deci cred că și Marcel Ciolacu s-a riscat.
Iar dacă Șoșoacă se întoarce în brațele AUR, acest partid va avea oficial și în sondaje circa 25%, punând presiune politică pe partidele coaliției și poziționându-se ca o forță redutabilă a politicii românești.
În ceea ce privește rezultatul care ar conveni PSD-ului, în primul rând, ar trebui să fie un un scor cu trei înainte, pentru a-i da o victorie categorică la alegerile europene sau, dacă nu, măcar să existe un minim de două-trei procente între PSD și al doilea partid clasat.
E posibilă apariția unei lebede negre? Din ce zonă?
Nu văd în momentul de față, la felul în care se structurează clasa politică, se mobilizează resurse de campanie și la felul în care se polarizează lucrurile, nu văd cu adevărat șanse imediate de lebădă neagră, la nivel de alte partide alternative sau la nivel de candidați prezidențiali, cel puțin până la momentul alegerilor europene.
Cred că, dacă e posibil să vedem regândiri și diferite oferte în diferite direcții, de abia după momentul iunie vor fi.
Sigur că avem deja un potențial candidat la prezidențiale aflat în campanie de câteva luni de zile, mă refer la Mircea Geoană, care în continuare are o poziție în NATO, dar dincolo de acest candidat care probabil își dorește revanșa pentru momentul 2009 și care din punctul meu de vedere nu are șanse reale la președinție, pentru că nu va fi adoptat de către PSD, nu cred că cel puțin până la momentul 1 iulie am putea vedea surprize la nivel de candidați pentru președinție.
În Polonia, reîntoarcerea forțelor liberale nu arată chiar bine, e criză, Donald Tusk a vrut o "ghilotinare" rapidă a vechiului regim. Afectează criza de acolo campaniile politice de la București?
Eu cred că, din păcate, „România educată” este mult mai provincială decât pare și nu ajung la noi decât țipetele cele mai puternice ale politicii de la Varșovia. În speță, momente precum arestarea unui fost ministru sau reușita Guvernului Tusk de a fi nominalizat, în ciuda întârzierilor echipei PiS și a președintelui în funcție Duda.
Deci ai noștri nu mi se par atât de inspirați de ceea ce se întâmplă la Varșovia. Din păcate, după cum spuneam, trăim într-un mediu politic relativ provincial, focusat foarte mult pe ceea ce se întâmplă acasă și maxim poate se mai uită din când în când ceea ce s-ar putea întâmpla la alegerile din SUA și la o posibilă întoarcere a lui Trump.
Aici suntem și nu cred că România poate urma pe nicio categorie modelul polonez.
Sunt două piețe politice total diferite din punctul meu de vedere și o să vă dau aici un element diferențiator clar. Chiar dacă politicile guvernului PiS au fost în plan economic de stânga, ei și-au asumat foarte ferm tabăra conservatoare și, de altfel, fac parte dintr-o altă familie politică din Parlamentul European, și anume din ECR, familie politică curtată la noi de către AUR.
Social-democrații polonezi nu mai sunt pe piață de peste 15 ani, polarizarea fiind mai degrabă între PiS și partidul lui Tusk și alte partide satelit, mai mult sau mai puțin populiste.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech