Odiseea numirii lui Klaus Iohannis într-o funcție europeană a ajuns într-o nouă etapă, după eșecul prematur al vreunei victorii la șefia NATO, o opțiune pe care președintele român s-a grăbit să o creadă posibilă. De data asta, vizată este președinția Consiliului European, iar strategia deloc complicată: decât Viktor Orban, mai bine chiar și Klaus Iohannis.
Zvonul a apărut imediat după demisia actualului președinte Charles Michel, care vrea să candideze în alegerile interne din Belgia, lăsând astfel funcția vacantă într-un moment în care mai toți politicienii de la Bruxelles așteaptă alegerile și în care interimatul va fi asigurat, conform procedurii, de țara care exercită președinția rotativă a UE. Adică de Viktor Orban, băiatul teribil al Uniunii Europene, care s-a pus în răspărul Bruxelles-ului în chestiuni serioase, cum este ajutorul dat Ucrainei și sancționarea lui Vladimir Putin. Libertatea arată că e un scenariu de lucru în PNL, ceea ce, iarăși, arată imaturitatea diplomatică de la București.
Pe ce mizează Klaus Iohannis?
Pe două lucruri: pe faptul că el nu este Viktor Orban, ușor de constatat cu ochiul liber, și, al doilea, pe faptul că este disponibil, în sensul că se poate disponibiliza, încheindu-și mandatul de președinte al României mai devreme și asigurând în felul acesta și un interimat pentru Nicolae Ciucă, o verigă precară pentru PNL la prezidențiale. Un acces care pare facil.
Își permite însă Uniunea Europeană să extragă dintr-un stat membru un președinte delegitimat, așa cum arată sondajele, și care nu ascunde că funcția europeană este biletul lui onorabil de pensie?
Raportarea la președinția Consiliului European ca la o sinecură nu este, firește, necunoscută la Bruxelles, dar vanitatea de a încuraja o astfel de percepție deservește tuturor, în an crucial pentru statele UE și pentru politicienii lui.
Cu toate că Klaus Iohannis și Viktor Orban sunt veterani în Consiliu, liderul de la Budapesta, care e zgomotos atunci când îi este convenabil, a fost mult mai discret decât președintele român.
Nu vrea Viktor Orban să preia interimatul de la Consiliul European? Lectura facilă ne spune că ar jubila că ajunge într-o funcție înaltă tocmai el, contestatarul politicilor UE.
Dar Viktor Orban e abil și nu vrea nici să arate că e gata să accepte la a doua mână o funcție, orice lider autocrat se va defini prin votul poporului – poporul mă vrea - , nici că s-ar așeza pe un scaun instituțional, de unde și-ar putea compromite mesajul suveranist de până acum.
Dacă, prin absurd, ar fi rugat să accepte interimatul, și-ar construi imediat un discurs de salvator al Uniunii Europene, în condițiile lui. Or, nimeni nu vrea să i se dea lui Viktor Orban platformă europeană pentru a-și transmite mesajele.
E suficient însă că Iohannis nu e Viktor Orban?
Regimul de la București nu a pus probleme ideologice Uniunii Europene, dar tentele iliberale nu au rămas ascunse, mai cu seamă opacitatea instituției prezidențiale în acest al doilea mandat al lui Klaus Iohannis.
Financial Times, citat de Calea Europeană, avansează scenariul rezonabil și care, la fel ca scenariile pentru NATO, nu îl menționează pe Klaus Iohannis: Mario Draghi, fost premier al Italiei și fost șef al BCE, este o soluție rezonabilă pentru multe state UE.
În plus, Draghi nu se cațără pe un compromis politic, independența lui politică fiind un avantaj.
Deși Iohannis lipsește cu desăvârșire, FT mai dă două nume: Pedro Sanchez și Mette Frederikson, dar cum ambii sunt socialiști, s-ar isca discuții de poziționare politică.