Profesorul de științe politice Alexandru Gussi consideră că modul în care Klaus Iohannis a ales să refuze sistematic transparentizarea bugetului pentru aeronava care l-a purtat în diverse vizite externe se aseamănă cu ceea ce vedeam pe vremea lui Ion Iliescu la nivel de cultură instituțională.
Efectele pot să fie de durată și să fi alterat și mai mult calitatea democrației românești, avertizează profesorul Gussi, într-un interviu acordat Spotmedia.ro.
„Acest detaliu ne duce către evidența unei practici a puterii prezidențiale dominată nu numai de o lipsă de transparență care frizează patologicul, ci și de voința de a impune un model de regim politic ermetic. Traian Băsescu a provocat prea multe crize de natură politică, dar ele au scos la iveală multe realități ascunse cu grijă în mandatele lui Iliescu.
Din perspectivă istorică pare incredibil că această secretomanie a lui Iohannis e similară cu cea specifică culturii instituționale a lui Ion Iliescu, marcată de conspirativitatea comuniștilor de cursă lungă. Marele risc este ca Iohannis să spere că poate avea un succesor care să-i garanteze continuitatea acestei secretomanii, a cărei denunțare l-ar pune probabil într-o postură inconfortabilă.
A preluat o semi-democrație și riscă să livreze mai departe o democratură", a declarat Alexandru Gussi.
Citește integral interviul cu profesorul Alexandru Gussi - AUR e produsul unor structuri ale statului, o revanșă ideologică prin cei care au acumulat resurse după 1989 și care vor să revină la un naționalism neoceaușist. Nu e un foc de paie
Președintele Klaus Iohannis a refuzat constant să facă public bugetul alocat turneelor prezidențiale, compromițând astfel el însuși miza unora dintre acestea, cum a fost recentul turneu african.
O investigație detaliată făcută de jurnalista Anca Simina pentru Recorder arăta că Iohannis a secretizat banii publici cheltuiți în călătoriile sale, realizate în condiții de lux, cu avioane. În cel de-al doilea mandat al lui Iohannis, instituția prezidențială a devenit netrasparentă, iar exercițiul dialogului cu presa și societatea aproape inexistent.