Ultimul 1 Decembrie înainte de marea încleștare electorală de anul viitor a fost scena unor semnale explicite și a setării unor direcții care vor marca probabil 2024, mai ales pentru cel mai tensionat, chiar dacă și nu cel mai important, în mod real, scrutin, cel prezidențial.
Klaus Iohannis a făcut o escală la București între două vacanțe pe bani publici ținuți la secret și, cu un picior pe scara avionului spre Dubai, ne-a spus că “2024 va fi un an hotărâtor pentru cum va arăta România viitorului. (…) Rezultatele acestui veritabil maraton electoral vor stabili cursul spre care națiunea noastră se va îndrepta în următorii ani”.
Cursul țării, dar mai ales, în primul rând cursul domniei sale. Pentru că aleșii anului viitor sunt cei care trebuie să-l susțină pentru o dregătorie externă profitabilă și plină de privilegii, e drept, imposibil la același nivel faraonic pe care și l-a permis în România.
Moștenirea lui Klaus Iohannis nu e doar o aproape generalizată greață față de omul președinte, ci și o degradare dramatică a prestigiului și relevanței funcției prezidențiale.
Fiecare dintre foștii președinți a setat linia de start pentru alegerea succesorului mai ales prin antiteză.
După comunistul paternalist, a fost votat intelectualul anticomunist cu deschidere euroatlantică. După intelectualul învins de sistem și tranziția sălbatică a fost votat din nou stăpânul sistemului, patriarhul comunist.
A venit rândul președintelui jucător care să realizeze desprinderea spre viitor și resetarea României într-o etapă cu totul nouă, iar după intensitatea pe alocuri paroxistică a jocului a urmat neamțul riguros și calm.
După președintele absent, distant, sfidător și egocentric, ar urma președintele intens, cald, implicat. Dar nu numai atât.
Amplificarea suveranismului, naționalismului și afirmarea conservatorismului majoritar al electoratului vor împinge cel mai probabil un președinte cu viziuni naționaliste și conservatoare asumate.
Eșecul generalizat al clasei politice și frustrările teribile provocate de continua ei degradare ar putea propulsa un președinte dacă nu cu aparența independenței de partide, cel puțin cu o coloratură partinică foarte discretă.
În acest portret robot, doi candidați au exprimat intenții destul de transparente în ultimele zile, cu ample expuneri TV.
Candidatul all inclusive. Mai puțin ar însemna mai mult
Mircea Geoana este într-un tur de expunere atât de intens încât amintește de un celebru banc: dacă deschid o conservă o să iasă și din ea?
Dl Geoană a fost pe 30 noiembrie seara împreună cu soția și, via internet, cu fiica din SUA, într-un interviu siropos la Antena 3, în cadrul căruia s-a profilat ca un soi președinte all inclusive. (aici integral)
Președinte și pentru naționaliști, și pentru proocidentali, și pentru cei care se închină la lupul dacic, și pentru cei care îl înțeleg pe Brâncuși. Și pentru cei care apreciază diplomatul sofisticat și pentru cei care se identifică cu un cadru destul de auster care să amintească de sufrageria standard de tip anii ‘80 în România.
De toate pentru toți, într-un sirop patriotic dulce până la diabet, marcat cu lozinci și un iz plastic. Chiar dacă dl Geoană simte în mod autentic ceea ce susține, ceea ce nu poate contesta nimeni, nu reușește să transmită autenticitatea acestor simțiri și aerul popular.
Cum dl Geoană nu are o problemă la capitolul notorietate, cu această lansare precoce cu mare intensitate, care îl și expune ironiilor acide ale pesediștilor, riscă o uzură rapidă.
Ceea ce consultanții dlui Geoana nu par să-l fi convins până acum este adevărul dintr-o celebră vorbă doar aparent paradoxală: “mai puțin înseamnă mai mult”.
Elena Lasconi e gata să se sacrifice pentru țară la Cotroceni
Autentica surpriză a serii a fost Elena Lasconi, relansată cu mare hotărâre după momentul “referendumul lui Dragnea”.
Spre deosebire de Mircea Geoana, Elenei Lasconi autenticitatea îi iese foarte bine. Camera o iubește după o carieră în fața ei, știe unde să se uite, știe să moduleze vocea, știe să zambească, să dozeze și să zgândăre emoția, fără îndoială are magnetism.
În interviul de la Euronews a dat o smetie președintelui USR, infirmând că s-ar fi retras din proprie inițiativă de pe lista de europarlamentare pe care până la acel scandal o conducea.
”Suntem în Postul Crăciunului și îmi duc crucea așa cum și-o duce fiecare. Ce nu te doboară te face mai puternic, eu am fost îngenunchiată de foarte multe ori în viață și m-am ridcat. Și acum m-am ridicat din propria cenușă. M-a ajutat foarte mult faptul că am muncit, muncesc foarte mult, am muncit cu drag pentru câmpulungenii mei.
Sunt ok, cred că e foarte important și în politică și în orice funcție ai avea, să ai experiență de viață și eu am foarte mare experiență de viață. Nu sunt pe listele europarlamentare pentru că am fost retrasă de conducerea USR. Nu a fost decizia mea, a fost o decize forțată, mi s-a comunicat să mă retrag de pe liste. Cătălin Drulă mi-a comunicat”.
În interviul de la Antena 3 a făcut un spectacol de credință (cu cruce mare la gât și aprinzând candela de cum intră în casă), maternitate (orice ar face și ar spune, copilul tot sufletul meu rămâne), de popularitate pe străzile orașului Câmpulung Muscel, de eficiența, management popular și transparență în Primărie. (integral aici)
Interviul ultraprietenos a fost difuzat în emisiunea lui Mihai Gâdea, care i-a și făcut o prezentare mai mult decât favorabilă. Pe burtieră scria: “Elena Lasconi rupe tăcerea după ce a fost executată public fără milă”.
Punctul culminant al interviului, promovat intens cu multe ore înaintea difuzării, a fost chestiunea prezidențială.
“Eu îmi doresc să unesc poporul, începând de la Câmpulung. De 30 de ani se lucrează la dezbinarea noastră. Sper să inspir mai multe femei să intre în politică, pentru că nimeni nu știe mai bine decât o femeie să țină o familie unită.
Eu nu m-am gândit nici o secundă la chestia asta. Oricum mi se pare că este o pălărie prea mare, dar eu am intrat că să fac bine pentru țară și dacă aș ști că aș putea să schimb în bine țara, aș face orice, inclusiv aș candida la prezidențiale".
Deci dna Lasconi e gata să se sacrifice pentru țară la Cotroceni, nu neapărat din partea USR, de care pare că se desprinde, ci mai degrabă tot ca independentă conservatoare, mamă a națiunii, cu experiență de viață, luptătoare plină de cicatrici, dar și chip de zâna din „Surprize, surprize!”.
E totuși posibil că gândul să fi fost mai vechi de o secundă și sacrificiul să fi fost asumat de ceva vreme, astfel încât dezvăluirea privind familia tradițională și referendumul să fi fost mai degrabă o calculată deschidere către un electorat cu mult mai larg decât îi poate aduce USR.
Totodată a fost lansat aproape unanim și laitmotivul prezidențialelor 2024 – unitate, pe care probabil că numai candidaturi nonpartinice o pot aduce împotriva extremismului și progresismului demonic, se-nțelege.