Islandezii au spus „Nu”. La limită, dar suficient de clar cât să închidă, probabil pentru ani buni, discuția despre aderarea țării la Uniunea Europeană.
Cu 52,8% la 47,2%, alegătorii au respins reluarea negocierilor cu Bruxelles-ul, într-un referendum pe care guvernul îl transformase într-unul dintre proiectele importante ale mandatului său.
Și nici măcar nu li se cerea să decidă dacă vor să intre în UE. Întrebarea era dacă Islanda ar trebui să reia negocierile de aderare, abandonate în urmă cu mai bine de un deceniu.
Cu toate acestea, tabăra „Nu” a reușit să transforme votul într-o dezbatere despre ce ar putea pierde Islanda dacă, într-o zi, ar ajunge membră a Uniunii. Iar unul dintre argumente a cântărit mai greu decât toate celelalte: controlul asupra uneia dintre cele mai importante resurse ale țării, relatează Politico.
Un „Nu” așteptat cu șampania pregătită
La petrecerea organizată în Reykjavík de tabăra adversarilor reluării negocierilor, victoria era anticipată încă înainte de apariția primelor rezultate.
„Vom câștiga”, spunea Salma Björk Önnudóttir, una dintre coordonatoarele campaniei pentru „Nu”.
A avut dreptate. Primele rezultate parțiale au fost întâmpinate cu urale și scandări, iar rezultatul oficial, confirmat duminică dimineață, a consfințit victoria taberei sale.
Participarea la referendum a fost ridicată, mai mare chiar decât la ultimele alegeri parlamentare.
Premierul Kristrún Mjöll Frostadóttir, care susținuse reluarea negocierilor, a salutat mobilizarea alegătorilor. „A fost o bucurie să văd atât de mulți oameni implicându-se activ în această dezbatere. A ridicat discuția despre UE și despre locul Islandei în lume la un nou nivel”, a spus ea după ce a votat.
Rezultatul arată însă că strategia guvernului nu a funcționat. Executivul sperase că un referendum doar despre reluarea negocierilor, și nu despre aderarea propriu-zisă, va fi mai ușor de câștigat.
Ce i-a speriat pe islandezi
„Pur și simplu sunt prea multe semne de întrebare. Nu am încredere”, a explicat pentru Politico un alegător din tabăra „Nu”.
Campania adversarilor apropierii de UE a apăsat exact pe punctele sensibile ale unei țări insulare care și-a câștigat independența după un proces îndelungat: suveranitatea și controlul asupra propriilor resurse. Mai ales asupra peștelui.
Pescuitul rămâne unul dintre pilonii economiei islandeze, iar tabăra „Nu” a avertizat că aderarea la UE ar putea însemna pierderea controlului asupra cotelor de pescuit și deschiderea apelor țării către companii străine.
Mesajul a prins. „Pentru tabăra «Nu», totul s-a redus la o singură problemă: pescuitul islandez și modul în care acesta s-ar integra în Politica Comună în domeniul Pescuitului, unde deciziile sunt împărțite cu alte 27 de țări”, explică Hallgrímur Oddsson, fondatorul think tank-ului Evrópustraumar.
Bruxelles-ul transmisese înaintea referendumului că este dispus să negocieze și să caute compromisuri în privința pescuitului. Nu a fost suficient.
Unii dintre adversarii reluării negocierilor nu au avut încredere că o țară de aproximativ 400.000 de locuitori ar putea obține condiții suficient de bune la masa negocierilor cu UE. Alții resping aderarea din principiu, indiferent de concesiile pe care Bruxelles-ul le-ar putea oferi.
Nici euro, nici argumentul securității nu au convins
Tabăra „Da” avea propriile argumente.
Islanda face deja parte din Spațiul Economic European și trebuie să aplice numeroase reguli ale UE, deși nu participă direct la adoptarea lor. Susținătorii negocierilor au argumentat că aderarea ar oferi țării un cuvânt de spus în luarea acestor decizii.
Au pus pe masă și problema monedei euro. Islanda are una dintre cele mai mici monede independente din lume, coroana islandeză, iar trecerea la euro a fost prezentată drept o posibilă cale de reducere a costului foarte ridicat al vieții.
Nici acest argument nu a fost suficient.
A rămas în plan secund și problema securității, deși guvernul o invocase printre motivele pentru care Islanda ar trebui să-și reanalizeze relația cu Uniunea Europeană.
Reykjavík a spus „Da”. Restul țării, mai degrabă „Nu”
Harta votului arată și o ruptură clară între capitală și regiunile rurale.
În nord-vestul țării, o zonă puternic dependentă de agricultură și pescuit, aproape 63% dintre alegători au votat împotriva reluării negocierilor.
Doar cele două circumscripții din Reykjavík au oferit majorități taberei „Da”, iar avantajul a fost mai mic decât speraseră susținătorii apropierii de UE.
Una dintre cele mai surprinzătoare schimbări s-a produs însă în rândul tinerilor. În iunie, aproape două treimi dintre islandezii cu vârste între 18 și 29 de ani spuneau că probabil vor vota pentru reluarea negocierilor. La sfârșitul lunii august, procentul coborâse la doar 40%.
Maximilian Conrad, politolog și expert în UE la Universitatea Islandei, crede că tabăra „Nu” a câștigat și pentru că a reușit să schimbe sensul întrebării puse alegătorilor.
„Tabăra «Nu» a prezentat referendumul ca și cum ar fi fost deja vorba despre aderarea propriu-zisă, și nu despre reluarea negocierilor”, spune el.
O veste proastă și pentru Bruxelles
Rezultatul este o înfrângere pentru guvernul de la Reykjavík, dar și o dezamăgire pentru Uniunea Europeană.
O apropiere a Islandei ar fi avut o valoare simbolică într-un moment în care relația dintre SUA și Europa este tensionată, iar Rusia și China își extind influența.
Ar fi avut și o miză geostrategică: Islanda ocupă o poziție importantă în Atlanticul de Nord și în apropierea Arcticii, o regiune în care competiția dintre marile puteri s-a intensificat.
În plus, perspectiva unei noi aderări ar fi putut da un impuls procesului de extindere a UE, în condițiile în care negocierile cu mai multe țări candidate avansează greu.
Pentru moment, însă, această posibilitate dispare.
Hallgrímur Oddsson crede că problema aderării la UE ar putea ieși de pe agenda Islandei pentru o întreagă generație. „Singurul lucru care ar putea schimba asta ar fi, poate, un șoc extern - de exemplu, o modificare a acordului privind Spațiul Economic European. Dar asta este pură speculație”, spune el.
Islanda și Uniunea Europeană nu se despart însă. Guvernul anunțase încă înaintea referendumului că, în cazul unei victorii a taberei „Nu”, va încerca să aprofundeze cooperarea cu Bruxelles-ul prin alte mijloace.
G.P.
Cum au ajuns 1.200 de agenți AI să se organizeze, să atace sisteme reale și să ascundă ce făceau. Cele mai stranii concluzii ale anchetei OpenAI
Prima problemă pe care CFR Cluj o are cu milionarul elvețian adus să salveze clubul
Laboratorul secret al Rusiei, ascuns pe o insulă și păzit ca o bază militară. Avertismentul serviciilor secrete ucrainene
Bogdan Gavaza, fondatorul Școlii Românești din Haga: România nu se termină la graniță. Întrebarea este ce putem construi împreună
