Canada, Groenlanda și Rusia vor arăta considerabil mai mici pe hărțile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. O rezoluție adoptată recent încearcă să repare o nedreptate cartografică veche de peste 450 de ani și să ofere o reprezentare mai echitabilă a continentelor, în special a Africii.
Schimbarea ne amintește însă că hărțile nu sunt imagini neutre ale lumii, ci și instrumente ale puterii, arată o analiză publicată de The Conversation.
Adunarea Generală a ONU a adoptat recent rezoluția intitulată „Corectarea hărții: reechilibrarea reprezentării cartografice globale și promovarea reprezentării echitabile a regiunilor lumii, în special a Africii”.
Rezoluția, inițiată de Togo în numele Uniunii Africane, a fost adoptată aproape în unanimitate: 164 de state au votat pentru, unul împotrivă și șase s-au abținut. Statele Unite au fost singura țară care a votat împotrivă.
Documentul încearcă să repare ceea ce inițiatorii săi consideră a fi 450 de ani de nedreptate cartografică, produsă prin folosirea pe scară largă a proiecției Mercator. Aceasta mărește artificial dimensiunea teritoriilor apropiate de poli și face ca America de Nord, Europa și Rusia să pară mult mai mari în comparație cu Africa, America de Sud și Asia de Sud.
Rezoluția ONU recomandă folosirea unor proiecții care redau corect suprafața teritoriilor, în special proiecția Equal Earth.
O hartă creată pentru navigatorii secolului al XVI-lea
În 1569, cartograful flamand Gerardus Mercator a publicat o hartă a lumii bazată pe o metodă inovatoare de reprezentare a suprafeței curbe a Pământului pe un plan.
Marele avantaj al proiecției sale era că liniile de direcție constantă – traseele care păstrează același unghi față de nordul magnetic – apăreau ca linii drepte. Marinarii puteau astfel să stabilească și să urmeze mai ușor o direcție cu ajutorul busolei.
Această caracteristică era extrem de importantă pentru europeni în epoca explorărilor maritime și a colonizării.
Îmbunătățirea adusă navigației venea însă cu un defect major: proiecția mărea excesiv teritoriile aflate mai aproape de poli. Cu cât o regiune era mai îndepărtată de Ecuator, cu atât apărea mai mare pe hartă decât este în realitate.
Așa se face că Groenlanda pare aproape la fel de mare ca Africa pe o hartă Mercator. În realitate, Africa are aproximativ 30 de milioane de kilometri pătrați, iar Groenlanda puțin peste două milioane. Continentul african este, așadar, de circa 14 ori mai mare.
Problema a devenit cu adevărat importantă atunci când o proiecție creată pentru navigație a început să fie folosită pentru aproape toate tipurile de hărți ale lumii, inclusiv pentru cele politice și școlare.
Cum a devenit o deformare tehnică o problemă politică
Cartografii cunoșteau de multă vreme deformările produse de proiecția Mercator. Abia în anii ’70 a început însă să fie discutat deschis modul în care această reprezentare reflecta și perpetua ideologii coloniale vechi de secole, explică The Conversation.
În 1973, istoricul german Arno Peters a prezentat o nouă proiecție cartografică ce păstra proporțiile reale ale suprafețelor. Harta sa contesta direct atât proiecția Mercator, cât și mesajul politic transmis de aceasta: Europa nu este atât de mare cum pare pe hărțile tradiționale, iar fostele sale colonii sunt considerabil mai întinse.
Tipul respectiv de proiecție nu era complet nou. O versiune foarte asemănătoare fusese realizată în 1855 de clericul și cartograful scoțian James Gall. Elementul nou adus de Peters era viziunea politică a unei cartografii echitabile din punct de vedere social.
Proiecția Gall-Peters a fost întâmpinată cu numeroase critici și a declanșat ceea ce a rămas cunoscut drept „războiul hărților”. A fost adoptată însă de organizații precum Oxfam și UNESCO.
Aceste organizații au înțeles că proiecțiile cartografice au o importanță politică și că hărțile nu se limitează la a reprezenta realitatea. Ele contribuie și la construirea acesteia, influențând felul în care oamenii percep importanța, puterea și locul diferitelor regiuni ale lumii.
O hartă mai echitabilă
Rezoluția ONU reprezintă un nou pas în corectarea dezechilibrelor moștenite din trecut și „deschide calea către o mai bună înțelegere, respect și pace între națiuni”, potrivit reprezentantului statului Togo.
Documentul solicită o reprezentare mai corectă a lumii prin adoptarea unor proiecții cartografice care păstrează suprafețele reale ale teritoriilor. ONU recomandă în special proiecția Equal Earth, o alternativă mai recentă și mai puțin controversată la Gall-Peters.
Proiecția Equal Earth a fost creată pentru a arăta țările și continentele la dimensiuni proporționale cu suprafețele lor reale, păstrând în același timp forme relativ familiare și un aspect ușor de înțeles.
Prin adoptarea rezoluției, ONU recunoaște că proiecția Mercator a fost folosită timp de secole într-un context colonial și că deformările sale au contribuit la o viziune disproporționată asupra lumii.
Schimbarea ar putea produce o nouă imagine a planetei în școlile și instituțiile din numeroase țări. Rămâne însă de văzut ce efect va avea asupra platformelor digitale de cartografiere.
De ce Google Maps folosește în continuare Mercator
O variantă a proiecției originale, numită Web Mercator, rămâne standardul folosit de aplicații precum Google Maps.
Aceasta împarte suprafața Pământului în pătrate, ceea ce permite aplicațiilor să mărească și să micșoreze harta simplu, rapid și fără întreruperi. Proiecția este precisă la nivel local, unde utilizatorii caută o stradă sau un traseu. La nivel global, ea mărește însă dramatic țările apropiate de poli.
Hărțile digitale perpetuează astfel perspectiva deformată a proiecției Mercator. În plus, îi adaugă o viziune asupra lumii organizată în jurul rețelelor rutiere, al accesului la afaceri și servicii și al promovării consumului.
Ceea ce vedem pe o hartă online nu este, prin urmare, doar teritoriul. Este o selecție a locurilor și informațiilor considerate relevante de platformă.
Obiecția Ucrainei: Harta nu înseamnă doar dimensiuni
Noua reprezentare a lumii susținută de rezoluția ONU este un pas clar spre o cartografie mai echitabilă, dar rămâne, la rândul său, o interpretare.
Ucraina s-a abținut la vot. Reprezentanții săi au declarat că țara sprijină eforturile de corectare a deformărilor istorice, dar au atras atenția că harta promovată în cadrul rezoluției ar legitima „anexarea ilegală a Crimeei de către Federația Rusă în 2014”.
Obiecția arată că influența unei hărți nu se limitează la dimensiunile atribuite statelor. Contează și granițele desenate, numele folosite pentru teritorii și localități, informațiile evidențiate, tehnologiile pe care se bazează harta și activitățile economice pe care le promovează.
O hartă poate reda mai corect suprafața Africii și, în același timp, poate reprezenta într-un mod contestat un teritoriu ocupat.
Hărțile sunt instrumente ale puterii
Principala lecție a rezoluției ONU este că hărțile nu sunt reprezentări banale și inofensive ale realității, concluzionează analiza publicată de The Conversation.
Fiecare hartă presupune alegeri: ce teritorii sunt plasate în centru, cât de mari apar, ce nume primesc, ce frontiere sunt recunoscute și ce informații sunt considerate importante.
Proiecția Mercator a transformat o soluție tehnică, utilă navigatorilor europeni ai secolului al XVI-lea, într-o imagine dominantă a planetei. Timp de generații, această imagine a făcut ca regiunile din nordul global să pară mai mari, iar Africa și alte teritorii apropiate de Ecuator, mai mici.
Corectarea hărții nu schimbă dimensiunile reale ale lumii. Schimbă însă felul în care lumea se vede pe sine, iar aceasta este întotdeauna și o problemă de putere.
Păcatul originar al inteligenței artificiale
Alexandru Nazare s-a căsătorit cu interpreta de muzică populară Maria Mihali. Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru, prezenți la petrecere (Video)
Probleme grave la Institutul de Neurologie din București: Lipsesc materialele pentru intervențiile de urgență
PAOK Salonic a luat decizia finală în cazul lui Ștefan Baiaram
