De la Revoluție încoace, aproape fiecare generație politică a anunțat că va reforma serviciile secrete. Unele schimbări au fost făcute sub presiunea aderării la NATO și UE. Altele au rămas pachete legislative, comisii speciale, consultări prezidențiale sau simple promisiuni electorale. Două proiecte care ar fi limitat inclusiv timpul petrecut de Lucian Pahonțu la conducerea SPP zac și astăzi în Parlament.
Cazul Pahonțu arată cel mai simplu unde s-a oprit reforma: legea spune cine îl numește pe directorul SPP, dar nu spune cât durează mandatul său. În consecință, un singur om a putut conduce serviciul din 2005, sub patru președinți – Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Ilie Bolojan și Nicușor Dan – fără reconfirmări periodice, audieri publice sau un control parlamentar comparabil cu cel prevăzut, cel puțin formal, pentru SRI și SIE.
Prima reformă: Securitatea a dispărut, oamenii și arhivele au rămas
Prima mare restructurare a serviciilor a început imediat după căderea regimului comunist. Securitatea a fost desființată formal, iar în martie 1990 a fost creat Serviciul Român de Informații. Au urmat Legea securității naționale nr. 51/1991, Legea SRI nr. 14/1992 și, mai târziu, legile de organizare pentru SIE, STS și SPP.
Aceste acte au separat instituțional serviciile și au introdus un control civil și parlamentar formal. În 1993 a fost creată, prin Hotărârea Parlamentului nr. 30/1993, comisia specială care supraveghează SRI, având, între altele, atribuția de a verifica dacă serviciul respectă Constituția și drepturile cetățenilor.
Dar reforma instituțională nu a însemnat și o ruptură completă față de vechea Securitate. SRI a preluat sedii, infrastructură, arhive și o parte dintre cadre. Arhivele poliției politice au rămas ani întregi în custodia serviciilor, iar accesul victimelor la propriile dosare a fost amânat.
Abia în 1999, spre finalul mandatului lui Emil Constantinescu și al guvernării CDR, a fost adoptată legea care a creat CNSAS. Chiar și atunci, transferul arhivelor a fost lent, iar serviciile au păstrat posibilitatea de a invoca securitatea națională pentru a bloca predarea unor documente.
Anii ’90 au produs, așadar, instituții noi și primele mecanisme de control, dar nu o separare fără echivoc între serviciile democratice și moștenirea Securității. Studiile consacrate reformei serviciilor românești arată că schimbările au fost deseori întârziate și determinate mai degrabă de presiunea societății civile și a partenerilor occidentali decât de inițiativa constantă a partidelor.
O analiză academică amplă poate fi consultată în studiul „Intelligence Sector Reforms in Romania: A Scorecard”.
Reforma pentru NATO: profesionalizare, nu neapărat control public
În perioada administrațiilor Emil Constantinescu și Ion Iliescu, apropierea de NATO a obligat România să reorganizeze instituțiile de apărare și informații, să limiteze relațiile cu servicii ostile Alianței și să crească interoperabilitatea cu structurile occidentale.
A fost probabil cea mai consistentă transformare profesională a serviciilor de după 1989: restructurări de personal, instruire după standarde occidentale, schimburi de informații și cooperare cu serviciile statelor NATO. România a intrat în Alianță în 2004.
Dar profesionalizarea și integrarea occidentală nu au rezolvat controlul democratic. Evaluările academice (analiză privind influența proceselor de aderare la NATO și UE) arată că reforma a acordat mai multă atenție eficienței și cooperării internaționale decât transparenței, protejării drepturilor individuale și capacității Parlamentului de a verifica efectiv serviciile.
SPP a primit propria lege de organizare în 1998. Legea nr. 191 a stabilit că directorul este numit de președintele României, la propunerea CSAT. Nu a stabilit însă durata mandatului și nici o procedură periodică de reconfirmare. Această omisiune a făcut posibil mandatul fără precedent al lui Lucian Pahonțu.
Băsescu și primul mare pachet rămas pe hârtie
Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni în 2004 cu un discurs despre lupta împotriva corupției, destructurarea grupurilor de interese și apropierea instituțiilor statului de standardele occidentale. Reforma serviciilor a devenit una dintre temele primilor ani de mandat.
În noiembrie 2005, CSAT a creat Comunitatea Națională de Informații, care trebuia să coordoneze SRI, SIE și serviciile departamentale. Măsura a fost prezentată ca un instrument de cooperare între instituții, dar a ridicat și întrebarea dacă o asemenea structură putea fi creată printr-o hotărâre CSAT, nu printr-o lege dezbătută și adoptată de Parlament.
În 2006-2007 au fost elaborate mai multe variante ale unui pachet de legi ale securității naționale. Președinția, Guvernul Tăriceanu și grupurile parlamentare au produs texte și viziuni diferite. PNL a depus în Parlament un pachet elaborat pornind de la proiectele Guvernului.
Disputa nu a fost doar juridică. Băsescu și Tăriceanu se aflau deja într-un conflict politic deschis, iar serviciile deveniseră parte a luptei pentru putere dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria. Pachetul s-a împotmolit în Parlament. Unele texte au primit rapoarte negative, altele au rămas ani întregi pe circuit sau au fost abandonate.
Băsescu declara în 2009 că reforma internă a SRI, începută în 2005, se încheiase în 2008, dar recunoștea că demilitarizarea serviciului depindea de adoptarea noilor legi. Legile nu au fost adoptate.
Reforma din epoca Băsescu a schimbat conducerea, organizarea și orientarea externă a serviciilor. Nu a reușit însă să înlocuiască legile fundamentale din 1991-1992 și nici să construiască un control parlamentar semnificativ mai puternic.
În aceeași perioadă a început mandatul lui Lucian Pahonțu. Numit în 2005 de Traian Băsescu, el a rămas în funcție pe toată durata celor zece ani ai acestuia, fără ca administrația prezidențială să propună o limită pentru mandatul directorului SPP.
Reforma impusă de CCR: SRI, scos din anchetele penale
Una dintre puținele schimbări importante produse după 2010 nu a venit dintr-un pachet legislativ asumat de partide, ci dintr-o decizie a Curții Constituționale.
În februarie 2016, CCR a stabilit că sintagma prin care mandatele de supraveghere tehnică puteau fi executate de „alte organe specializate ale statului” era neconstituțională. În practică, decizia a eliminat SRI dintre instituțiile care puteau realiza interceptări în dosarele penale, deoarece serviciul nu este organ de urmărire penală.
Guvernul Cioloș a răspuns prin OUG nr. 6/2016, care a obligat parchetele să-și dezvolte propriile capacități tehnice. Schimbarea nu a înlocuit vechile legi ale securității naționale, dar a modificat unul dintre cele mai sensibile puncte ale sistemului: implicarea serviciilor în justiție.
Controversa a continuat prin dezvăluirea protocoalelor secrete încheiate de SRI cu parchetele și instanțele.
Iohannis a promis două pachete. Primul trebuia să fie gata într-o lună
Klaus Iohannis a reluat tema în 2016. După consultări cu partidele parlamentare, președintele a declarat că legislația din domeniu era învechită și neadaptată și a anunțat două pachete legislative.
Primul, spunea el, se afla într-un stadiu avansat și putea fi trimis Parlamentului până la sfârșitul lunii mai 2016. Pentru al doilea, care cuprindea legile mai dificile, Iohannis propunea crearea unei comisii parlamentare speciale.
„Primul pachet legislativ va putea fi trimis în Parlament la sfârșitul lunii mai”, anunța președintele în aprilie 2016.
Termenul a trecut fără ca reforma promisă să fie adoptată. În 2017, după retragerea generalului Florian Coldea din conducerea SRI, Iohannis le-a cerut Puterii și Opoziției să ajungă la un acord pentru întărirea controlului parlamentar. Nici această solicitare nu a produs o schimbare legislativă importantă.
În aprilie 2018, Parlamentul a încercat să creeze o comisie specială pentru analizarea și actualizarea întregului cadru normativ al securității naționale. Comisia, condusă de senatorul PSD Claudiu Manda, trebuia să examineze legislația existentă și să elaboreze noi proiecte.
Demersul s-a oprit însă după mai puțin de două luni. La 6 iunie 2018, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională hotărârea de înființare, considerând că atribuțiile comisiei speciale afectau competențele comisiilor permanente ale Parlamentului.
Parlamentul a revenit asupra ideii în mai 2022, când a creat Comisia permanentă comună în domeniul securității naționale. Noua structură urma să avizeze proiectele din domeniu, să analizeze cadrul legislativ și să elaboreze propuneri. Înființarea sa a fost contestată, dar CCR a decis de această dată că hotărârea este constituțională.
Comisia trebuia să devină locul în care urmau să fie discutate noile legi ale securității anunțate de Guvernul Ciucă. Proiectele nu au mai ajuns însă în Parlament, iar comisia a rămas fără principalul său obiect de activitate. În 2024, Europa Liberă o descria drept o „comisie-fantomă”.
Nici Iohannis nu a intervenit asupra mandatului directorului SPP. Pahonțu a condus serviciul în toți cei zece ani ai administrației sale.
Proiectul unui deputat PSD: patru ani și fără drept de reînnoire
Tot în 2018, deputatul Liviu Pleșoianu, pe atunci membru al PSD, a depus patru proiecte separate pentru conducerile SRI, SIE, SPP și STS. Inițiativa i-a aparținut unui parlamentar PSD, dar nu a fost un proiect prioritar asumat și promovat de conducerea partidului.
Proiectul de lege prevedea că directorii serviciilor puteau să aibă un singur mandat de maximum patru ani. În cazul SPP, limita se aplica și prim-adjunctului și adjuncților directorului.
Proiectul referitor la SPP, PL-x 184/2018, a fost înregistrat la Camera Deputaților pe 10 aprilie 2018 și a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ. Camera l-a adoptat tacit la 2 octombrie, pentru că termenul constituțional de dezbatere expirase.
La Senat, inițiativa a devenit L621/2018. A primit avize negative de la comisiile juridică și de apărare, iar în februarie 2021 a fost trimisă din nou Comisiei pentru apărare pentru un raport care nu a mai venit.
La opt ani de la depunere, proiectul apare în continuare drept „în lucru, la comisiile permanente ale Senatului” (întregul traseu legislativ al proiectului privind SPP).
Situația celorlalte trei proiecte a fost asemănătoare: Camera Deputaților le-a lăsat să treacă tacit, iar Senatul nu a dat un vot final. PSD a avut în această perioadă suficiente poziții de putere în Parlament pentru a impune o decizie. Nu a făcut-o.
2022: reforma Iohannis-Ciucă ce ar fi mărit puterea serviciilor
Tema a revenit spectaculos în 2022, când Klaus Iohannis se afla în al optulea an la Cotroceni, iar guvernul era condus de Nicolae Ciucă, într-o coaliție PSD-PNL-UDMR.
Premierul anunța la 27 mai că pachetul legilor securității naționale era aproape gata, fusese trimis partidelor și urma să ajungă într-o săptămână la Guvern, apoi la Parlament.
Cele zece proiecte nu au fost însă puse în dezbatere publică de Guvern. Au fost publicate integral de G4Media, după ce au circulat în interiorul coaliției.
Pachetul conținea legi noi pentru SRI, SIE, SPP, STS și CSAT, dar și pentru activitatea generală de informații, apărarea națională și securitatea cibernetică. Departe de a se concentra asupra unui control civil mai puternic, textele extindeau puterile serviciilor și ale președintelui.
Printre prevederile controversate se aflau extinderea situațiilor considerate amenințări la securitatea națională, obligația persoanelor și companiilor de a sprijini serviciile, protecții speciale pentru ofițeri, limitarea unor instrumente de control parlamentar și creșterea puterilor președintelui în CSAT.
Iohannis a răspuns că erau doar variante de lucru și a promis: „Personal mă voi îngriji ca acolo unde draftul nu a avut încă o formă corespunzătoare timpurilor noastre să fie corectat.”
Proiectele nu au mai ajuns în forma anunțată la Guvern și Parlament. După reacțiile societății civile și ale presei, pachetul a dispărut din dezbaterea publică.
Reforma promisă de Iohannis în 2016 ajunsese, șase ani mai târziu, la un set de texte scrise cu participarea instituțiilor care urmau să primească noile puteri. După scandal, administrația prezidențială și coaliția au preferat abandonarea întregului proces.
Ciolacu a promis două mandate. PSD nu a depus legea
În mijlocul scandalului din 2022, conducerea PSD a transmis că Marcel Ciolacu susținea limitarea mandatelor directorilor serviciilor la două mandate de câte cinci ani. Promisiunea nu s-a transformat într-un proiect legislativ asumat de PSD.
Ciolacu a revenit asupra ei în 2024. În campania pentru alegerile prezidențiale, a declarat că mandatele șefilor serviciilor ar trebui limitate la două, de câte cinci ani. În același timp, în Parlament exista deja un proiect USR care propunea două mandate de câte patru ani.
Diferența dintre cele două formule era de numai doi ani. Diferența politică era însă mult mai mare: Ciolacu își prezenta propria limită ca promisiune electorală, în timp ce comisiile controlate de majoritatea PSD-PNL recomandau respingerea proiectului care putea introduce imediat o asemenea regulă.
Proiectul USR: depus, aproape respins și apoi blocat
Deputata Diana Stoica și deputatul Emanuel Ungureanu au depus la 18 iunie 2024 proiectul USR pentru limitarea mandatelor conducătorilor SRI, SIE, SPP, STS, DGPI și DGIA.
Pentru fiecare dintre cele șase instituții, mandatul urma să fie de patru ani și să poată fi reînnoit o singură dată. Limita maximă devenea opt ani.
În cazul SPP, textul propunea: „Mandatul directorului Serviciului de Protecție și Pază este de 4 ani și poate fi reînnoit o singură dată.”
Inițiativa era însă limitată. Nu reforma procedura de numire și revocare, controlul parlamentar, atribuțiile serviciilor sau mandatele adjuncților. Nici nu preciza ce se întâmplă cu directorii aflați deja în funcție. În lipsa unei dispoziții tranzitorii, nu era clar dacă cei aproape 19 ani petrecuți atunci de Pahonțu la conducerea SPP urmau să fie luați în calcul.
Consiliul Economic și Social a avizat favorabil proiectul. Consiliul Legislativ a dat un aviz negativ, invocând fundamentarea și redactarea juridică insuficiente, nu respingerea de principiu a limitării mandatelor.
În Camera Deputaților, Comisia pentru apărare și Comisia de control al SRI au întocmit un raport de respingere. Argumentul lor a fost că modificarea legilor vechi ale serviciilor necesita o abordare mai amplă. Este însă exact explicația folosită de Parlament timp de ani: schimbarea punctuală nu poate fi făcută pentru că este nevoie de reforma generală, iar reforma generală nu este făcută niciodată.
Proiectul a fost dezbătut în plen în noiembrie 2024. Emanuel Ungureanu a acuzat PSD și PNL că vorbesc despre reformă, dar se pregătesc să respingă singurul proiect ajuns la vot. George Simion a anunțat că AUR îl susține.
Votul final nu a mai avut loc. Pe 10 decembrie 2024, Camera Deputaților a declarat proiectul adoptat tacit, deoarece expirase termenul constituțional. Nu a fost un vot favorabil, ci consecința inacțiunii Parlamentului.
La Senat, Cameră decizională, proiectul a primit numărul L662/2024 și a intrat formal în procedură de urgență. Comisiile trebuiau să prezinte raportul până la 11 februarie 2025.
La 29 august 2026, raportul nu apare înregistrat. Proiectul este în continuare „în lucru, la comisiile permanente ale Senatului” (fișa legislativă actualizată).
În aceeași clădire se află, așadar, două proiecte care ar fi împiedicat apariția unui nou mandat precum cel al lui Pahonțu: unul depus în 2018 de un deputat PSD, cu limita de patru ani, și unul depus în 2024 de doi parlamentari USR, cu limita de opt ani. Niciunul nu a primit votul final.
Nicușor Dan: de la control civil la diminuarea importanței directorului civil
În campania prezidențială din 2025, Nicușor Dan a vorbit explicit despre reforma serviciilor. La 15 martie spunea că este nevoie de „un mai bun control civil” și că SRI și SIE trebuie să se afle sub conducere civilă.
După alegerea sa, numirile la conducerea SRI și SIE au fost amânate în mod repetat. În iulie 2026, președintele a declarat: „Nu cred că a avea un șef civil este o chestiune așa de importantă.”
El a argumentat că, și fără directori civili, a lucrat cu serviciile și a primit informațiile necesare.
Schimbarea de accent este relevantă pentru întreaga istorie a reformelor. În opoziție sau în campanie, controlul civil este prezentat ca o garanție democratică. Odată ajunși la Cotroceni, președinții descoperă avantajele unei relații directe, lipsite de termene și de expunere publică, cu serviciile.
Nicușor Dan nu a explicat nici dacă susține limitarea mandatelor directorilor, nici ce poziție are față de proiectul USR blocat în Senat. În cazul SPP, președintele are un instrument mai direct decât în cazul SRI și SIE: directorul serviciului este numit de șeful statului, la propunerea CSAT. Cu toate acestea, Pahonțu a rămas în funcție.
Reforma care se oprește de fiecare dată înaintea controlului
După Revoluție, România a reușit să desființeze formal Securitatea, să creeze servicii distincte, să introducă un control parlamentar și să adapteze instituțiile la NATO. A reușit și schimbări punctuale importante, uneori impuse de CCR sau CEDO, precum limitarea folosirii serviciilor în anchetele penale.
Ceea ce nu a reușit este reforma puterii din interiorul sistemului: mandate clare, proceduri de revocare, control parlamentar cu acces real la informații, raportări publice, protecția avertizorilor și delimitarea fără echivoc dintre informații, politică și justiție.
De fiecare dată s-a repetat aproximativ același traseu. Președinții au anunțat reforma. Partidele au creat comisii. Serviciile au participat la redactarea noilor reguli. Proiectele controversate au fost retrase, iar cele care limitau puterea conducerilor au rămas fără raport sau fără vot.
În acest context, întrebările ridicate de cazul Pahonțu nu privesc doar activitatea unui director de servicii. Ci și partidele și președinții care au avut suficientă putere să schimbe legea, dar au ales să nu o facă. (S.D.R.)
Dominic Fritz: În 30 de zile îmi va înceta mandatul de primar. 52.000 voturi ale timișorenilor, anulate, scuipate
Ajutoare tăiate sau suspendate în București: Dispare voucherul Materna, iar stimulentul pentru persoanele cu handicap se oprește până în 2030
O singură intervenție asupra unei gene a redus colesterolul „rău” cu peste 50% timp de un an
Cum s-a transformat prăbușirea unui ghețar într-un zid ucigaș de noroi: Un expert explică dezastrul din Himalaya
