Guvernul Ciucă ar avea nevoie de o minune ca să primească miercuri votul de învestitură. Și asta nu pentru că premierul desemnat ar fi indezirabil. Dimpotrivă.
Ci pentru că se duce în Parlament ca guvern minoritar, pe care în afară de PNL și UDMR nu îl vrea nimeni. Și se duce așa nu pentru că nu a găsit parteneri pentru formarea unei coaliții, ci pentru că PNL nu a dorit să formeze o coaliție, nici cu USR, nici cu PSD, partide care erau, mai mult sau mai puțin oficial, favorabile unei coaliții.
Devine din ce în ce mai clar, unii liberali sunt dispuși să o recunoască neoficial, că Florin Cîțu și apropiații săi au sabotat din toate puterile învestirea unui nou guvern.
De ce, nu e greu de înțeles. Din secunda în care va exista un nou premier liberal, dl Cîțu va păți fix ce i-a făcut el dlui Orban. Și președintele PNL nu trebuie să fie vreun geniu pentru a înțelege asta, trebuie doar să nu fie amnezic.
Așa că dl Cîțu și echipa domniei sale preferă anticipatele unei schimbări de premier. Este motivul pentru care a făcut tot ce i-a stat în putință să saboteze orice încercare de formare a unei majorități.
Nici măcar nu a mimat că încearcă, ca președinte PNL, să creeze o coaliție, menținând rigid varianta guvernului minoritar. Și în spatele său, unanimă, conducerea slugarnică selectată la congres strict din oamenii săi.
Singura șansă ca Guvernul Ciucă să treacă ar fi ca 70 de parlamentari de la USR, AUR și PSD să se teamă atât de tare de anticipate încât să voteze guvernul împotriva deciziei partidelor.
Iar echipa Cîțu s-a pregătit și pentru ipoteza aceasta, ocupând ministerele avizatoare, astfel încât dl Ciucă să nu miște nimic fără știrea și aprobarea tandemului avizator Vîlceanu-Gorghiu.
Șansa ca presiunea anticipatelor să treacă Guvernul e însă infimă. Pe de-o parte, pentru că și AUR, și PSD stau mai bine acum decât la alegeri, deci în caz de anticipate, ar câștiga, nu ar pierde.
Pe de altă parte, pentru că anticipatele sunt totuși destul de departe. Potrivit art 89 din Constituție, înaintea dizolvării Parlamentului trebuie întrunite două condiții cumulative: cel puțin două guverne respinse și trecerea a 60 de zile de la prima solicitare.
Prima solicitare a fost făcută de dl Cioloș, deci 60 de zile vor fi trecut pe 10 decembrie, dacă ne raportăm la momentul când a fost desemnat, și 16 decembrie, dacă ne raportăm la momentul când a depus lista în Parlament.
Deci în ambele ipoteze trebuie să mai treacă mai bine de o lună până când dizolvarea să fie posibilă.
Este această sabotare a Guvernului Ciucă făcută cu acceptul președintelui Iohannis?
Dacian Cioloș a fost desemnat clar ca să pice. Și asta s-a văzut din chiar felul în care a fost făcută desemnarea de către președinte. Cam ca o luare de act notarială în privința conținutului consultărilor și în absența celui desemnat.
Cu dl Ciucă a fost însă altceva. Pe de-o parte, desemnarea i-a fost practic impusă “echipei câștigătoare”. Țineți minte relatările despre “Nu se mai poate, Florine!” și despre cele patru capace aliniate pe masa de la Cotroceni.
Nicolae Ciucă a fost alegerea lui Klaus Iohannis la fel cum fusese, în prima instanță, și în decembrie.
Desemnarea a fost făcută cu dl Ciucă alături de președinte, cu discursuri ale ambilor, deci cu o încărcare a premierului desemnat cu întreaga autoritate instituțională a președintelui.
Ar fi irațional ca președintele să o saboteze în aceste condiții. De ce l-ar expune pe unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, încă din perioada când era şeful Statului Major în guvernările Dragnea, unui eșec penibil? Dacă era încă un guvern menit să eșueze, de ce să fi fost trimis la înaintare tocmai dl Ciucă?
Dar, în cazul dlui Iohannis, faptul că ceva e ilogic nu înseamnă că e și exclus. Rămâne totuși extrem de improbabil.
Mai probabilă este așadar ipoteza că actuala conducere a PNL nu mai este sub controlul președintelui și își duce propria luptă disperată pentru conservarea unei puteri câștigate, ce ironie!, prin voința și cu implicarea totală, nepermisă, a autorității președintelui.
Dacă este așa, președintele nu mai are nicio șansă să creeze o coaliție până la expirarea celor 60 de zile, pentru că ea trebuie negociată de președintele PNL care nu o vrea și o va sabota dacă premier desemnat nu va fi dl Cîțu însuși.
Iar dacă desemnarea va fi dl Cîțu, coaliția va fi imposibilă din cauza premierului desemnat. Deci un cerc vicios.