Marile companii americane de tehnologie colectează și vând tot mai multe informații despre utilizatori. Scandalul în care este implicată aplicația de întâlniri Grindr arată cum date sensibile pot ajunge pe mâini greșite.
Fiecare om are secrete. Lucruri pe care nu le-ar dezvălui oricui. Poate doar unei aplicații de întâlniri. Ce fel de partener caută. Ce locuri îi place să frecventeze. Poate și ce preferințe sexuale are. Sau care este starea sănătății sale.
În principiu, aplicația ar trebui să folosească aceste informații pentru a-i ajuta pe utilizatori să găsească persoane cu aceleași interese. Revânzarea lor către alte companii nu este însă în interesul utilizatorilor.
Tocmai asta s-ar fi întâmplat în cazul Grindr, o aplicație de întâlniri destinată în mod explicit comunității LGBTQ+. Aproximativ 12.000 de utilizatori din Marea Britanie au dat în judecată compania, acuzând-o că ar fi transmis clienților săi din industria publicității informații personale extrem de sensibile, în unele cazuri, chiar și statutul HIV al utilizatorilor.
Litigiul s-a încheiat la începutul acestei săptămâni printr-o înțelegere în valoare totală de 26 de milioane de lire sterline. Grindr continuă să respingă însă orice răspundere. Compania nu și-a recunoscut oficial vina și nici nu a fost condamnată.
Acest cel mai recent caz este doar unul dintre multele de acest fel și ridică o întrebare mai amplă: ce se întâmplă, de fapt, cu informațiile pe care le încredințăm zilnic aplicațiilor pe care le folosim?
Ne-am dat acordul, dar pentru ce?
Pentru noi, utilizatorii, o aplicație este în primul rând un produs util. În spatele ei se află însă deseori servicii de cloud, instrumente de analiză, rețele de publicitate și alți furnizori de servicii. Aceștia stochează și transmit date, le corelează și le analizează, în multe cazuri într-un mod care nu ne servește interesele.
Multe dintre marile companii de tehnologie, explică expertul în politici digitale Jan Penfrat, vor să le fie ”cât mai greu posibil utilizatorilor și autorităților de supraveghere să înțeleagă ce date sunt colectate de pe dispozitivele noastre, cine le colectează și în ce scop”.
Penfrat lucrează la European Digital Rights (EDRi), o rețea europeană de organizații neguvernamentale și experți care apără drepturile și libertățile fundamentale în spațiul digital.
Situația este bine cunoscută: instalăm rapid o aplicație, de pildă, un serviciu de mesagerie, iar când suntem întrebați dacă permitem folosirea datelor personale, apăsăm adesea pur și simplu pe ”Da”. Cine are chef să citească pagini întregi de prevederi privind protecția datelor?
Imagini din conversațiile private
Problemele se ascund însă în detalii. La instalare, WhatsApp accesează, de exemplu, agenda telefonului. Astfel, pe serverele companiei ajung și numerele unor persoane care nu folosesc deloc WhatsApp și care nu și-au dat niciodată acordul ca datele lor de contact să fie transmise.
Serviciul de mesagerie Discord colectează chiar toate mesajele, imaginile și linkurile trimise de utilizatori, inclusiv în conversațiile private, dacă aceștia nu se opun în mod activ acestei practici.
Abia în mai 2026, după ani întregi de reclamații, Discord a introdus cel puțin criptarea înregistrărilor audio și video. Iar asemenea exemple sunt numeroase.
Cu cât o companie este mai mare și mai ramificată, cu atât contează mai puțin fiecare informație în parte și mai mult tiparele care rezultă din ansamblul datelor.
Google, spune Penfrat, ”controlează numeroase componente ale vieții noastre digitale și a introdus, practic, colectarea datelor și supravegherea la fiecare nivel”.
De la localizare la calendar
”Totul începe cu echipamentele, atunci când Google produce telefoanele, și continuă cu sistemul de operare Android, în care este deja integrat un identificator publicitar individual, care permite identificarea fiecărui dispozitiv pe întreaga durată a folosirii sale”.
Se adaugă aplicațiile administrate chiar de Google și deseori preinstalate: Gmail, agenda, contactele, calendarul și, nu în ultimul rând, Google Maps, ”unde locurile în care se află utilizatorii pot fi înregistrate minut cu minut. Toate aceste date ajung într-un profil uriaș”.
Pe baza lor, companii precum Google oferă produse de așa-numită ”targetare”. Asta, explică Penfrat, ”înseamnă că un producător de automobile sau de îmbrăcăminte poate spune: vreau să mă adresez acestor categorii de public, iar reclamele mele să apară în căutările Google, în Gmail sau pe oricare dintre sutele de milioane de site-uri ale unor terți care afișează publicitate Google”.
”Vânzarea profilurilor personale”
Google este doar unul dintre numeroșii furnizori. ”Este o piață globală uriașă, de miliarde, pe care profilurile personale ale utilizatorilor sunt pur și simplu vândute”.
Această piață este alimentată de două categorii de date. Mai întâi, există informațiile oferite voluntar de fiecare utilizator, atunci când completează ceva în profil sau încarcă fotografii private.
Pe lângă acestea, multe dintre marile companii de tehnologie au început încă de acum câțiva ani să formuleze și presupuneri pe baza datelor pe care le obțin.
”Dacă au acces la datele mele de localizare și știu unde mă aflu de obicei noaptea, pot deduce că aceea este adresa mea”, punctează Jan Penfrat.
”Dacă adresa se află, de exemplu, într-un cartier foarte bogat, pot face imediat presupuneri despre venitul meu. Dacă observă că am activată geolocalizarea și merg regulat într-un club gay, vor presupune probabil că fac parte din comunitatea LGBTQ+. Iar toate aceste informații sunt adăugate profilului”.
Reguli stricte în Europa
Uniunea Europeană are deja unele dintre cele mai stricte reglementări din lume privind protecția datelor. Regulamentul general de profil (GDPR) este menit să apere datele personale și viața privată.
Alte legi europene din domeniul digital, precum Regulamentul privind piețele digitale sau Regulamentul privind serviciile digitale, trebuie să împiedice marile companii tehnologice să abuzeze de puterea lor în relația cu firmele și utilizatorii. Legile li se aplică și companiilor americane care oferă servicii sau monitorizează comportamentul unor persoane din Europa.
Comisia Europeană a aplicat, într-adevăr, în repetate rânduri sancțiuni pentru încălcarea acestor reglementări: în 2025, de exemplu, Apple a fost amendată cu 500 de milioane de euro, iar Meta, compania care deține Facebook, cu 200 de milioane.
Și Google, care a mai fost în trecut ținta sancțiunilor în UE, a trebuit să achite anul acesta amenzi de 890 de milioane de euro. Suma pare mare la prima vedere, dar capătă alte proporții dacă o comparăm cu profitul net al Alphabet, compania-mamă a Google: în 2025, acesta s-a ridicat la echivalentul a aproximativ 117 miliarde de euro.
”Sunt sume pe care o companie precum Google sau Amazon le câștigă în numai câteva zile”, spune Penfrat. ”Pur și simplu, le trec în buget la capitolul cheltuieli.”
Dependența de serviciile cloud americane
Un control cu adevărat eficient din partea Uniunii Europene nu este, așadar, ușor de realizat. Giganții tehnologici dispun de infrastructuri globale, resurse financiare uriașe și modele de afaceri complexe, pe care autoritățile europene trebuie mai întâi să le descifreze.
Se adaugă propria dependență a Europei: serviciile de cloud, sistemele de operare, platformele și, tot mai mult, infrastructura pentru inteligența artificială sunt furnizate, cel puțin până acum, în mare parte de companii americane.
Penfrat critică chiar lipsa voinței politice de la Bruxelles de a acționa mai ferm împotriva acestor companii și de a pune mai multe resurse la dispoziția autorităților europene pentru protecția datelor.
Ce poate face, așadar, consumatorul? Jan Penfrat enunță două reguli de bază: ”Mai întâi, trebuie să mă întreb întotdeauna: care este modelul de afaceri? Din ce se câștigă bani aici? Și se aplică regula de aur: Dacă nu plătesc, atunci eu sunt produsul”.
În al doilea rând, utilizatorii ar trebui să caute întotdeauna alternative mai demne de încredere. ”Există producători de smartphone-uri care fabrică telefoane după principii etice și care le oferă utilizatorilor control asupra propriilor date, rămânând totodată compatibile cu aplicațiile pe care le folosim zilnic. Există chiar și rețele sociale pe care le putem utiliza și care ne oferă mai mult control asupra datelor personale”, subliniază expertul.
”În cele din urmă, însă, nu putem evita nevoia unor reglementări mai stricte și a unui curaj politic mai mare în fața încălcărilor de legi, comise de prea multe companii. Pentru că avem de înfruntat unele dintre cele mai mari și mai puternice corporații pe care le-a cunoscut omenirea. Iar ele, din păcate, nu sunt de partea noastră”.
