Spre finalul anului trecut, o cometă s-a dezintegrat în timp ce traversa Sistemul Solar. Printr-un „noroc incredibil”, Telescopul Hubble a surprins acest moment, fiind îndreptat exact înspre ea.
Cometa C/2025 K1 (ATLAS), pe scurt K1, a fost descoperită în mai 2025 cu ajutorul sistemului ATLAS. Avea un diametru de aproximativ 8 kilometri și o compoziție neobișnuită, cu o concentrație scăzută de carbon.
Pe 8 octombrie 2025, K1 a ajuns la periheliu, punctul cel mai apropiat de Soare, la circa 49 de milioane de kilometri. Astfel de comete nu supraviețuiesc de obicei unei apropieri atât de mari, fiind distruse de căldură și de forțele gravitaționale. Inițial, K1 părea că a scăpat intactă, dar ulterior s-a dovedit că nu a rezistat.
La începutul lunii noiembrie 2025, cometa a început să se fragmenteze. Mai multe telescoape au observat fenomenul, inclusiv Hubble, din pură întâmplare. Astronomii încercau, de fapt, să observe o altă cometă în descompunere, însă au fost nevoiți să schimbe ținta, iar exact atunci a început să se destrame K1.
„Uneori, cea mai bună știință se obţine din întâmplare. A trebuit să alegem o altă țintă, iar în momentul observației, cometa chiar s-a destrămat, o șansă extrem de mică”, a declarat John Noonan, conform IFL Science.
Imaginile surprinse de Hubble arată cum K1 s-a spart în cel puțin patru fragmente, fiecare cu propria comă (norul de gaz și praf din jurul nucleului). Unul dintre aceste fragmente s-a rupt ulterior în bucăți mai mici.
Această observație este extrem de valoroasă, deoarece le permite cercetătorilor să reconstruiască în detaliu momentul fragmentării, urmărind traiectoriile resturilor.
Surprinzător, datele au arătat un decalaj între momentul în care s-a rupt cometa și momentul în care a devenit mai luminoasă pentru observatorii de pe Pământ. În mod normal, gheața proaspăt expusă ar trebui să reflecte imediat lumina.
Pentru a explica acest fenomen, cercetătorii au propus două ipoteze: fie un strat de praf acoperă inițial gheața și trebuie îndepărtat înainte de apariția strălucirii, fie căldura pătrunde treptat sub suprafață, acumulând presiune până la o erupție care aruncă praf în spațiu.
„Niciodată până acum Hubble nu a surprins o cometă în fragmentare atât de aproape de momentul în care s-a produs. De obicei, observațiile vin la săptămâni distanță. Aici vorbim de doar câteva zile”, a spus Noonan.
Din păcate, K1 nu mai există ca obiect unitar. Cometa s-a transformat într-un nor de fragmente aflat la aproximativ 400 de milioane de kilometri de Pământ și se îndreaptă spre exteriorul Sistemului Solar, fără să mai revină vreodată, se arată într-un raport publicat de jurnalul Icarus.