Luminile purpurii și verzi care plutesc deasupra orizontului în emisfera nordică seamănă cu aurora boreală. De fapt, sunt cu totul altceva.
Spectacolul rar de lumini a provocat vâlvă anul acesta, când Soarele a intrat în cea mai activă perioadă, declanșând o serie de fenomene naturale care apar noaptea pe cer. Multe persoane au anunțat că au văzut acest proces, denumit Steve, în zone în care de regulă nu apare, de pildă în Marea Britanie.
Acum opt ani, când Elizabeth MacDonald, fizician spațial la Centrul de Zboruri Goddard al NASA, se afla în Calgary (Canada) la un seminar, ea nu mai văzuse fenomenul. Pe atunci, acesta nici nu avea un nume, relatează CNN.
Puțini cercetători care studiază aurorele boreale și alte fenomene ce se petrec noaptea pe cer au văzut așa ceva cu ochii lor. Steve pare să se formeze mai aproape de ecuator și este caracterizat de un arc roșu-roz însoțit de linii verticale verzi.
Cele mai multe mărturii și dovezi despre Steve provin de la observatorii pasionați, așa-numiții "vânători de aurore".
Ce înseamnă Steve
MacDonald a spus că atunci când s-a întâlnit cu pasionații de aurore nu se știa despre ce este vorba. Neil Zeller, care a devenit specialist în observarea Steve, credea în 2015 că e vorba despre un arc de protoni.
Dr. Eric Donovan, profesor la Universitatea din Calgary, l-a asigurat pe Zeller că ceea ce a văzut el nu era un arc de protoni. Conform unui studiu la care a lucrat Donovan, acest arc este "subvizual, larg și difuz", în timp ce Steve e "strălucitor vizual, îngust și structurat".
"Iar concluzia serii a fost că, de fapt, nu știm ce este, dar putem să încetăm să-i mai spunem arc de protoni", a spus Zeller.
La scurt timp după acea întâlnire, Chris Ratzlaff, pasionată de aurore, a sugerat pe grupul de Facebook dedicat fenomenului un nume pentru misterioasele lumini. "Am propus să-l numim Steve", a scris Ratzlaff în februarie 2016.
Numele a fost inspirat din "Over the Hedge", filmul de animație DreamWorks din 2006 în care câteva animale sunt speriate de un tufiș impunător și decid să-l numească Steve. ("Mi-e mult mai puțin frică de Steve", spune un porc-spin.)
Numele a prins. Chiar și după ce fenomenul a fost explicat mai bine. Cercetătorii au creat apoi și un acronim care să se potrivească cu numele: Strong Thermal Emission Velocity Enhancement (Creștere puternică a vitezei de emisie termică). Pe scurt, Steve.
Ce este, până la urmă, Steve?
Explicațiile au apărut când un satelit a observat direct un astfel de fenomen, colectând date esențiale. Potrivit unui studiu din 2018, luminile sunt o manifestare vizuală a unui proces numit derivația ionică subaurorală - SAID.
SAID reprezintă un flux îngust de particule încărcate din atmosfera superioară a Pământului. Cercetătorii știau deja că SAID există, a spus MacDonald, dar nu știau că ar putea fi vizibil uneori.
Steve este diferit vizual de aurorele boreale provocate de particulele încărcate electric care strălucesc când interacționează cu atmosfera și par niște panglici verzi, albastre sau roșii care dansează. Dacă e provocat de SAID, Steve seamănă cu aurorele, dar apare la latitudini mai joase și are un aspect de dâră de lumină de culoare mov, însoțită de benzi verzi care seamănă cun un gard.
Fenomenul poate fi frustrant de greu de zărit întrucât apare laolaltă cu aurorele, cu o frecvență mică. Uneori, ține de noroc să vezi așa ceva, spune Donna Lach, o fotografă din provincia canadiană Manitoba.
Lach a văzut și fotografiat fenomenul de câteva zeci de ori, o reușită rară în lumea imortalizării cerului. Ea a spus că folosește ferma familiei de pe un teren îndepărtat din sudul provinciei, unde nu există poluare luminoasă, verificând mereu înainte prognoza meteo și condițiile de pe cer.
Se pare, spune Lach, că fenomenul începe cu Arcul SAR - un arc roșu auroral stabil - care apare în apropierea ovalului auroral. "Poate migra în cele din urmă spre sud… spre partea ecuatorului aurorei și să formeze un Steve", arată ea.
Fenomenul însoțește întotdeauna o auroră boreală, dar nu toate aurorele includ un Steve, subliniază pasionații.
Din acest motiv, MacDonald îi încurajează pe toți cei atrași de fotografierea aurorelor sau care vor să vadă un Steve să posteze imagini care îi ajută pe oamenii de știință să-și îmbunătățească înțelegerea acestor spectacole de lumini. "Cercetătorii nu sunt vânători de aurore la fel de buni ca publicul pasionat. Noi nu stăm treji toată noaptea și nici nu suntem fotografi", spune ea.
Aurora de pe cerul României
Pământul intră într-o perioadă de activitate solară ridicată, care survine la fiecare aproximativ 11 ani. În acest interval ne putem aștepta la mai multe spectacole de lumini pe cer și, posibil, la șansa de a vedea Steve la latitudini mai joase. Fenomenele luminoase au fost observate în state americane sudice precum Wyoming și Utah.
"Au fost câteva furtuni solare recente vizibile în SUA, doar puțin, până în Deatg Valley. Iar recent, una în noiembrie, vizibilă în cele mai sudice puncte deasupra Turciei, Greciei și Slovaciei, chiar și în China, ceea ce este foarte rar", spune MacDonald.
Fenomenul rar al luminilor roșii a fost observat și pe cerul României, pe 5 noiembrie seara, iar fizicianul Cristian Presură a precizat că este foarte probabil să fi fost o auroră boreală. El a explicat și de ce a fost cerul roșu, cand aurorele boreale pe care le vedem în poze au mult verde.
"Pentru că verdele este produs când vântul solar penetreaza adânc atmosfera (100 km altitudine) și excită atomii de oxigen de acolo. Asta se întâmplă mai aproape de poli, unde campul magnetic e mai slab. La latitudinile României, campul magnetic este puternic și, dacă vântul solar reușeste să penetreze "scutul" magnetic de protecție și atmosferă, o face doar la altitudini mai mari (250 de km), acolo unde oxigenul este mai rarefiat și unde acesta, dezexcitat, generează culoarea roșie. Concluzia? Foarte probabil, chiar a fost aurora boreală!”, a scris Cristian Presură pe Facebook.
Steve este cel mai ușor de văzut prin lentilele unei camere foto. Cu ochiul liber, acesta pare mai degrabă o dâră de la un avion care străbate cerul, spun Zeller și Lach, și poate fi ușor de trecut cu vederea. Camerele foto sunt mult mai sensibile la lumină, surprinzând culorile vibrate ale fenomenului.
Cele mai mari șanse de a surprinde acest proces sunt în preajma echinocțiului de primăvară și de toamnă. "Nu cred că Steve are loc mai mult în timpul echinocțiului, dar se știe că furtunile solare mai mari care provoacă aurore că apar mai mult în apropierea echinocțiului. Și pentru că Steve tinde să apară alături de auroră, este mai probabil ca fenomenul să fie observat în martie sau septembrie", menționează MacDonald.
De asemenea, de obicei Steve apare între orele serii și miezul nopții. "Nu ține toată noaptea. Cea mai mare durată pe care am văzut-o a fost de o oră de la început până la sfârșit", spune Zeller. Acesta așteaptă ca intensitatea unei aurore să înceapă să scadă, apoi își întoarce camera spre est – din punctul său de vedere din Canada – sau direct în sus, iar atunci "începi să vezi acest râu violet".
T.D.