Scorpionii dispun de unele dintre cele mai impresionante „arme” naturale: clești puternici și ace veninoase. Oamenii de știință știau deja că aceste structuri conțin urme de metale care le dau duritatea, dar doar o mică parte dintre cele aproximativ 3.000 de specii fusese analizată din acest punct de vedere.
Un nou studiu extinde semnificativ această înțelegere. Cercetători de la Smithsonian’s National Museum of Natural History și de la Smithsonian’s Museum Conservation Institute au analizat 18 specii de scorpioni și au descoperit tipare clare în concentrația și distribuția metalelor.
„Scorpionii sunt vânători remarcabili. Știam că metalele întăresc armele unor specii, dar nu știam dacă toate le au sau dacă acest lucru este legat de modul în care vânează”, a explicat Sam Campbell, doctorand implicat în studiu.
Pentru a afla răspunsul, echipa a folosit tehnici microanalitice pentru a vedea unde și cum sunt distribuite aceste metale în corpul scorpionilor.
Scorpionii își folosesc cleștii și acul atât pentru apărare, cât și pentru a captura prada. Unele specii înțeapă doar când prada este greu de controlat, în timp ce altele se bazează mai mult pe venin. De asemenea, există diferențe vizibile: unii au clești mari și puternici, dar ace mai mici, iar alții, invers.
Zinc și mangan
Folosind microscopie electronică și analize cu raze X, cercetătorii au descoperit modele foarte precise. În ac, zincul este concentrat chiar în vârf, în timp ce imediat sub acesta domină manganul, formând o delimitare clară între cele două zone.
Și în clești apare un tipar similar. În segmentul mobil exterior, numit tars, a fost identificat zinc sau o combinație de zinc și fier, dar doar de-a lungul muchiei de tăiere, exact acolo unde presiunea este cea mai mare în timpul capturării prăzii, se arată într-un raport publicat de Journal of the Royal Society Interface.
„Colecția vastă de scorpioni ne-a permis să analizăm mai multe specii decât oricând. Metodele folosite ne-au arătat cu mare precizie cum natura integrează aceste metale în armele scorpionilor”, a declarat Edward Vicenzi, co-autor al studiului, citat de Phys.org.
Cercetătorii se așteptau ca speciile cu clești mai puternici să conțină mai mult fier. Surprinzător, au descoperit contrariul: fierul apare mai frecvent la speciile cu clești lungi și subțiri, care se bazează mai mult pe înțepare decât pe zdrobire.
„Acest lucru sugerează că fierul nu oferă doar duritate, ci și durabilitate. Cleștii lungi trebuie să țină prada suficient de bine până când este injectat veninul”, a explicat Campbell.
Studiul deschide calea pentru cercetări similare și la alte artropode, precum păianjeni, viespi, furnici sau albine, pentru a înțelege mai bine cum au evoluat aceste adaptări.
