Tuturor ni s-a întâmplat să nu ne putem înăbuși râsul, mai ales dacă auzim pe cineva că râde deja la o glumă sau o situație hilară. Dar de ce e așa de contagios râsul?
Cercetările arată că există două tipuri de râs: râsul involuntar, de neoprit (când orice încercare de a-l înăbuși ”înrăutățește” situația), și râsul social, controlat (ca atunci când râzi din complezență). Fiecare dintre cele două este generat de zone diferite ale creierului.
Râsul voluntar pornește din regiunile responsabile de mișcare, în timp ce râsul involuntar este declanșat de zone emoționale, precum amigdala, care nu se află sub control conștient. De aceea, uneori râsul apare înainte ca mintea ta să apuce să spună: „Nu e momentul potrivit.”
Acest tip de râs nu trebuie confundat cu o afecțiune neurologică rară numită afecțiune pseudobulbară (PBA), în care oamenii izbucnesc brusc în râs sau plâns fără să vrea.
„Râsul obișnuit, chiar și atunci când este greu de controlat, rămâne o reacție normală emoțională și socială. Afecțiunea pseudobulbară, în schimb, este o tulburare neurologică în care reacțiile nu îi corespund neapărat stării reale a persoanei”, explică dr. Anne Schacht, conform PopSci.
Râsul și factorul social
Un alt motiv pentru care râsul este greu de stăpânit ține de natura lui socială. Studiile arată că suntem aproximativ de 30 de ori mai predispuși să râdem atunci când suntem în compania altora.
Un studiu realizat la Universitatea din Göttingen (Germania) a demonstrat că râsul devine mult mai greu de controlat atunci când auzim pe altcineva râzând. Practic, sunetul râsului acționează ca un semnal pentru creier: „E ceva amuzant, alătură-te!”
„Cercetarea noastră sugerează că râsul este greu de controlat deoarece nu este doar o reacție deliberată la ceva amuzant. Este și o reacție socială rapidă, parțial automată, influențată puternic de cei din jur”, spune unul dintre autorii cercetării.
Mai mult, creierul te „recompensează” pentru râs. Atunci când râdem împreună cu alții, organismul eliberează substanțe chimice care induc o stare de bine, precum opioidele endogene, care includ endorfinele.
Acestea reduc durerea, combat stresul, protejează inima și contribuie la o stare generală de confort. Din acest motiv, odată ce începi să râzi, creierul nu vede niciun sens să oprească procesul.
De ce râdem și mai tare dacă încercăm să ne abținem
Deși unele strategii precum distragerea atenției sau controlarea expresiei faciale pot ajuta, ele funcționează doar până la un punct. Uneori, încercarea de a nu râde are efectul opus. Studiile arată că atunci când încerci să reprimi un gând sau o reacție, aceasta revine mai puternic ulterior, fenomen cunoscut drept „efect de recul”.
În final, râsul incontrolabil este rezultatul unei combinații de factori: emoțiile, mecanismele de recompensă ale creierului, reacțiile musculare și influența celor din jur. Nu există un „buton” unic care să-l oprească.
Așa că, data viitoare când începi să râzi într-un moment nepotrivit sau când ți se cere liniște, amintește-ți că așa funcționează creierul uman.